413.SATUL CIRCULAR DIN ROMANIA! Charlottenburg sau "Sarlota" cum ii spun romanii locului

Situat la numai 50 de km NE față de Timișoara, Charlottenburg este satul unde toți locuitorii locuiesc… în centru!
Charlottenburg a fost conceput în perioada habsburgică, mai exact în secolul al XVIII-lea, de către șvabii bănățeni. Elementul de unicitate este dat de forma sa circulară, nemaiîntâlnită în zona vestică a țării noastre.
Cu un diametru de 210 metri, satul impresionează prin perfecta sa simetrie. Iată ce ne informează meșterul pantofar Johann Steube, prin intermediul unei scrisori: Acest sat este singurul sub formă circulară. În mijlocul satului se găsește o fântână acoperită cu apă foarte bună. În jurul fântânii se găsește o plantație de duzi, în spatele căreia se găsesc casele, acestea având în curte grajd și șură. Apoi urmează grădina, unde se găsește plantată vița de vie. Nici o casă nu este nici cu un deget mai înaltă ca alta, și nici cu un picior mai distanțată una față de alta, având un stil foarte frumos simetric; la fel și cele patru intrări în sat – au aceeași distanță una față de alta.
În momentul de față, Charlottenburg pare pustiit, liniștea zonei fiind perturbată doar de sunetul clopotelor bisericii. A rămas o filă ruptă din istoria Banatului. Însă, la fel ca multe alte zone, se îndreaptă cu pași mărunți, spre modernizare, mai multe case de aici fiind transformate de către proprietarii lor în locuințe de vacanță.
Datorită unicității sale, întreaga localitate a fost declarată monument istoric de către Ministerul Culturii și Cultelor.
( turismistoric.)
DA PAGINA CA SA AFLI MAI MULTE!

Denumire actuală

Charlottenburg

Aspecte imateriale

In varianta romanizata se numeste „Sarlota”

Localizare, judeţ, localitate, stradă, cod poştal

Judetul Timis, comuna Bogda

Destinaţie actuală

Sat de locuit

Destinaţie iniţială

Sat de locuit

Datare (exactă, perioada, interval de date)

A fost atestat documentar in anul 1720

Proprietari anteriori

- Georg Simon Baron Sina de Hodosch et Kizdia.
- contele Siegfried von Wimpffen
- familia regala romana, Hochenzollern-Sigmaringen

Istoric – evoluţia construcţiilor, evoluţia tehnologiei

Aspecte materiale

In anul 1718, dupa pacea de la Passarovitz, Banatul a devenit, dupa 164 de ani de dominatie turceasca domeniu al coroanei din Viena. Ca urmare in aceasta regiune au fost colonizati emigranti germani, in trei perioade numite "convoaiele svabilor".
Charlottenburg a fost construit ca toate satele comunei Bogda in anul 1771 in timpul celui de-al doilea val de colonizare (1763-1772). Au fost colonizatein jur de 30 de familii, venite din estul Trientului, din Lorena, din Baden-Württemberg, din Ungaria, cdin Renania si Palatinat, din Austria, din Bavaria precum si din alte regiuni. In total au fost colonizate 131 de persoane.
Denumirea de Charlottenburg a primit-o dupa numele Charlotte sotia presedintelui Banatului.
In anul 1838 paminturile din Charlottenburg au fost cumparate de Georg Simon Baron Sina de Hodosch et Kizdia. Fiica lui, Anastasia, baronesa Sina s-a casatorit in 1886 cu contele Siegfried von Wimpffen care gospodareste paminturile incepind din anul 1891.
Contele era un vinator pasionat care a construit in anul 1890 casa de vinatoare, ocolul silvic de mai tirziu (nr. 14). In anii 1902-1903 contele amenajeaza parcul de vinatoare. S-au tras 18 km de gard din sirma, suprafata totala este de 1260 ha din care 105 ha sint poeni si pasune pentru fin, 2 fintini si amenajari pentru crescatorie. S-au introdus apoi numeroase specii de animale, aduse mai ales din Boemia : cerbi lopatari, cerbi carpatini.
Dupa primul razboi mondial parcul trece in propietatea casei regale romane (Hochenzollern-Sigmaringen) iar dupa cel de-al doilea razboi mondial in proprietatea statului roman. Exista o lunga traditie vinatoreasca in aceasta regiune incepind cu fondatorul si oaspetii sai, mai tirziu curtea regala romaneasca, dupa razboi soldati rusi cu mitraliere, apoi, nomenclatura comunista si in final vinatori amatori din Europa.
In parc si imprejurimi s-au vinat si se vineaza si mistreti, capriori, vulpi, lupi, iepuri, dropii si prepelite.

Aspecte imateriale

Batrinii povestesc ca in timpul, sau dupa primul razboi mondial a aterizat un biplan pe un ogor din apropierea satului. Pilotul german a remarcat forma rotunda a satului si voia sa stie cine locuieste in acea localitate frumoasa.

Descriere

Este singurul sat din Banat construit in forma de cerc. Diametrul interior este de ca. 210 m

• Un singur neamţ a mai rămas în satul timişean Charlottenburg (comuna Bogda), care, la jumătatea secolului trecut, avea o populaţie preponderent germană. Petru Trimper a fost singurul care n-a plecat în Germania, în primii ani de după Revoluţie, când a avut loc ultima migrare a urmaşilor vechilor colonişti ce au format aşezarea la sfârşitul secolului al XVIII-lea. "Acum 73 de ani, când m-am născut eu, 90 la sută dintre săteni erau nemţi. Prima migraţie a nemţilor a fost după colectivizare, când mulţi au plecat la oraş, la Timişoara. Apoi, oamenii au plecat, rând pe rând, în Germania. Sunt singurul care am mai rămas în sat. Vreo doi-trei nemţi născuţi la Charlottenburg mai sunt în România, dar ei locuiesc la Timişoara", ne-a spus Petru Trimper.
  
  Nu merge în vizită în Germania de teamă că nu s-ar mai întoarce
  Dragostea de părinţi şi de "moşie" l-a ţinut în satul natal. Petru Trimper, nici în prezent, după decesul mamei şi al tatălui, nu vrea să meargă în Germania, nici măcar în vizită, de teamă că nu s-ar mai întoarce, iar casa părintească ar ajunge în paragină. "Am fost opt copii la părinţi. Mai am două surori şi cinci fraţi. Toţi au plecat în Germania, iar eu am rămas să am grijă de părinţi, pentru că nu eram căsătorit. Cât au trăit părinţii, fraţii mei au venit în vizită, dar acum nu mai vin. Nu-mi pare rău că nu am plecat. Nu vreau să merg nici în vizită, pentru că dacă m-aş duce, n-aş mai veni înapoi. Nu pot să las gospodăria. Ştiu că e mai bine acolo. În afară de partea economică, e patria limbii", ne-a mărturisit Petru Trimper.
  
  "Mi-ar fi greu dacă n-aş citi cărţi şi ziare în germană"   
  După ce populaţia germană din sat a început să scadă numeric, Petru Trimper i-a învăţat limba sa maternă pe copiii din sat. "Când eram eu în clasa I, eram zece copii de nemţi care nu ştiam româneşte. Toţi am rămas repetenţi. Anul următor am învăţat româneşte, iar din clasa a IV-a am făcut şcoala în limba germană, că până atunci nu era voie. Am terminat 10 clase în limba germană, dar am făcut şi şapte ani de rusă. După aceea, am predat germana şi româna, la Maşloc un an, la Charlottenburg cam tot atâta timp, la Buzad trei ani şi jumătate... Acum aş fi vrut să-i învăţ pe copiii din sat limba germană, dar nici unul nu vrea. Mai vorbesc germana cu vreo doi-trei oameni din sat care mai ştiu. Mi-ar fi greu dacă n-aş citi cărţi şi ziare în germană şi dacă nu aş auzi la radio limba maternă", ne-a spus Petru Trimper.
  
  "M-am născut neamţ şi mor neamţ"
  Petru Trimper simte şi se poartă nemţeşte, aşa cum numai etnicii nemţi o pot face. "Să  vă spun ceva. Dacă vrei ca un român să vină la tine la ora 9, îi spui să vină la opt. Unui neamţ îi spui ora 9. Hai, un alt exemplu. Un român face o afacere numai dacă câştigă. Pe neamţ îl interesează doar să nu piardă, pentru că el consideră că deşi  nu face bani, câştigă experienţă. Neamţul e neamţ. Aşa e el, se naşte cu calităţi deosebite: corectitudine, perseverenţă, punctualitate. Sunt oameni de cuvânt. Au un singur defect: nu sunt foarte sociabili, sunt mai rigizi", ne-a spus Petru Boici, viceprimarul comunei Bogda. "M-am născut neamţ şi mor neamţ. Vreau să fiu îngropat alături de părinţi, bunicii şi străbunicii mei şi de ceilalţi nemţi din Charlottenburg, în cimitirul nostru", ne-a spus Petru Trimper.

În Charlottenburg mai trăieşte un singur neamţ care are grijă de moştenirea lăsată de coetnicii săi. Îl cheamă Peter Trimper şi are 75 de ani. El e istoricul satului, profesorul, harnicul, cantorul, neamţul, omul care le ştie pe toate. El e singurul care se ocupă de cimitir, singurul care face curat şi coseşte iarba. E cantor la biserică, se ocupă şi de îngrijirea lăcaşului de cult care este catolic, dar este folosit de ortodocşii din satele vecine. E singurul care mai ştie istoria localităţii, are cărţi şi însemnări vechi. „Nu ştiu ce va fi dacă el se duce. Nu are urmaşi. Moare memoria satului", a spus Ilie Balint, fost primar al Charlo­ttenburgului.

Citeste mai mult: adevarul.ro/news/societate/povestea-ultimului-neamt-satul-rotund-charlottenburg-galerie-foto-1_50aef4b17c42d5a663a1e570/index.html

Si o poveste a unui entuziast vizitator:

Desigur mi-am dat seama imediat că nu este o întâmplare că acest sat are această formă. Numele satului este Charlottenburg și este un sat locuit în trecut de șvabii din Banat. În prezent întreg satul Charlottenburg este declarat monument istoric de către Ministerul Culturii.
Am aflat că de fapt a fost construit în 1771 în timpul celui de al doilea val al colonizării germane din Transilvania. Povestea satului este interesantă iar despre ansamblul de Charlottenburg Johann Caspar Steube scrie in 5. martie 1779 in scrisoarea a treia din Timisoara:

… acest sat este singurul sub forma circulara (chorographie). In mijlocul satului se gaseste o fintina acoperita cu apa foarte buna. In jurul fintinii se gaseste o plantatie de duzi in spatele careia se gasesc casele, acestea avind in curte grajdul si sura. Apoi urmeaza gradina unde se gaseste plantata vita de vie. Nici o casa nu este nici cu un deget mai inalta ca alta, si nici cu un picior mai distantata una fata de alta, avind un stil foarte frumos simetric; la fel si cele patru intrari in sat – au aceasi distanta una fata de alta

Sursă foto: Wikipedia

Se pare că unii dintre duzii plantați inițial încă există în centrul satului, cât despre șvabi …. astăzi mai este doar unul singur. De aceea este poate ultima șansă să mergem acolo și să auzim poveștile singurului șvab din Charlottenburg. Mi-am propus ca la primăvară să vizitez acest sat și să revin cu un reportaj de acolo. Evident o să îl puteți citi aici.

( ropedia.)



   icul sat banatean Altringen vietuieste departe de lumea dezlantuita. In acelasi timp, e usor accesibil pe sosea, la egala distanta de Timisoara si Arad. Asezarea e situata pe drumul dintre localitatile Masloc si Bogda.

   ona farmeca, in primul rand, prin climatul bland si relieful piemontan cu pante line, ogoare, pasuni grase si paduri de foioase - un spatiu rural specific european. Casa Altringen a fost ridicata in inima acestui tinut idilic, in imediata vecinatate a padurii. Acolo unde incepe taramul linistii, iar timpul curge mai lent. Unde preschimbam agitatia in contemplatie… si cenusiul in culori pline de viata.

   n urma cu mai bine de doua secole, piemontul banatean era aproape in intregime svabesc. Aceasta situatie demografica se datoreaza contelui Clary und Altringen. In 1771, in calitate de guvernator al Banatului, a dispus infiintarea unor sate pentru colonistii germani in aceasta zona. Operatiunea se oglindeste si in numele localitatilor. Charlottenburg a fost botezata dupa sotia contelui. Altringen - dupa contele insusi.

   storia satului Altringen incepe insa cu trei secole mai devreme (prima atestare documentara dateaza din 1436). Frumusetea zonei a atras in asezare, inca din sec. XV, numerosi sarbi, urmati de maghiari si apoi de romani. De aici, se desprinde o alta calitate a zonei: bogatia culturala. Se reflecta in traditii, mestesuguri locale si mai ales in bucataria multinationala.

   aca in 1910, germanii reprezentau 88% din populatia din Altringen, dupa Al Doilea Razboi Mondial, numarul lor scade vertiginos. Spre sfarsitul anilor '80, cei mai multi rezista in Charlottenburg si Altringen (dealtfel singurele localitati ale caror nume nu au fost romanizate). Casele parasite de svabi au fost treptat preluate de romani. Actualmente, Altringen e pe cale de a deveni un sat de vacanta pentru timisoreni.

 (casaaltringen)

În Charlottenburg mai trăieşte un singur neamţ care are grijă de moştenirea lăsată de coetnicii săi. Îl cheamă Peter Trimper şi are 75 de ani. El e istoricul satului, profesorul, harnicul, cantorul, neamţul, omul care le ştie pe toate. El e singurul care se ocupă de cimitir, singurul care face curat şi coseşte iarba. E cantor la biserică, se ocupă şi de îngrijirea lăcaşului de cult care este catolic, dar este folosit de ortodocşii din satele vecine. E singurul care mai ştie istoria localităţii, are cărţi şi însemnări vechi. „Nu ştiu ce va fi dacă el se duce. Nu are urmaşi. Moare memoria satului", a spus Ilie Balint, fost primar al Charlo­ttenburgului.

Citeste mai mult: adevarul.ro/news/societate/povestea-ultimului-neamt-satul-rotund-charlottenburg-galerie-foto-1_50aef4b17c42d5a663a1e570/index.html