Mănăstirea Petru Vodă are zidurile pictate, asa cum e tradiția la mănăstirile ortodoxe romanesti. Fiind noua (construita prin 1991 la inițiativa lui Iustin Parvu) picturile sunt clare, mai ales ca sunt pe fond negru (sau albastru foarte închis) și se vad foarte bine și pildele scrise. Una dintre ele spune: „Fugi, monahe, în pustie și te mantuieste“.
 |
| . |
Creștinismul, la fel ca și multe alte religii, pune mare accent pe renunțarea la cele lumești, dar monahia ar trebui privita altfel, asa cum rezulta din înscris. În alt înscris, tot de pe pereții pictati, scrie: „Frate, învața-ți inima ta să facă ceea ce-o învața sufletul tău, caci nesupunerea și voia de sine îl surpa pe călugăr”. Asta înseamnă urmarea exemplului lui Isus.
Pentru călugăr, traiul în pustie nu înseamnă neapărat renunțarea la cele lumești, ci înseamnă posibilitatea de a sta cu sine însuși, fără influente exterioare, astfel ca să-și poată asculta glasul inimii. „Să-și învețe inima sa asculte de glasul sufletului“ înseamna să-și poată auzi glasul interior, vocea acelei parți din ființă sa care nu e vizibila, care e, de obicei, ignorata. Partea de fiinta care este acoperită de zgomotul ego-ului propriu, ego care este stimulat de relatiile cu ego-urile celorlalți oameni. De aceea exista “rugaciunea inimii” (pe care n-o poate face oricine, ci doar aceia care reusesc sa ajunga intr-o anumita stare), cand inima preia controlul asupra mintii.
DA PAGINA!
 |
Pe drum
|
 |
| . |
Dar ce înseamna „pustie“? Isus a meditat 40 de zile în pustie, Buddha a avut și el o perioada în care a încercat asceza, asa cum procedau cei ce voiau să-și desăvârșească sufletul. Pentru Isus, „pustia“ a însemnat desertul, adică un loc în care nu poate privi decât nisip, un loc care-l indeamna sa privească spre Univers. Însă la noi nu exista desert. Pentru călugării de la noi, „pustia“ nu poate înseamna decât un loc lipsit de prezenta oamenilor și a ispitelor lumesti. Pentru calugarii romani, pustia nu poate fi decât sălbăticia pădurii. Locuri neumblate decât de animale sălbatice.
E o diferența intre a medita în pustia desertului și a medita în pustia pădurii. În pădure, în locurile alese pentru mânăstiri, trăiești primitiv, la fel ca țăranii ce se refugiau de navalitori în păduri, la fel ca pastorii ce stateau singuri cu turmele de oi în locurile cu pasuni bune, adică indepartate de zonele locuite. Asta înseamnă ca pastorii romani (baza poporului, fiind cunoscută raspandirea ocupatiei acestea printre dacii de rând si valahii de mai tarziu) au dus o viața asemănătoare cu a calugarilor ce-si cautau mantuirea sufletului, ceea ce explica puternica spiritualitate care s-a dezvoltat la poporul roman. Adica exista o anume asemanare, la nivel spiritual, intre pustnici si monahi pe de o pare si restul populatiei rurale pe de alta parte. Dar mai înseamnă ca monahii ce alegeau pustnicia trăiau trăiau puțin diferit fata de cum ii învața Isus. Calugarii, traind în sălbăticia pădurii, au avut șansa de a se apropia de natura și de animale, viața lor fiind destul de grea, caci nu e ușor sa trăiești undeva unde depinzi doar de ceea ce cultivi și de animalele pe care le crești pe lângă mânăstire. Calugarii si pustnicii nostri au ajuns intr-o oarecare comuniune cu natura salbatica, invatand sa respecte natura si sa o inteleaga, sa-si ia energia si
 |
| Imprejurimi |
sa se purifice folosindu-se de puritatea naturii. Acum, după ce lumea s-a inmultit, zonele în care se găsesc manastirile nu mai sunt atât de sălbatice, existand sate în apropierea lor. Dimpotriva, cum zonele sălbatice sau semisalbatice din lume devin din ce în ce mai rare, manastirile și zonele în care se găsesc acestea au devenit, pe langa locuri de pelerinaj, si obiective turistice.
Da, „pustia” noastră nu este nisip și piatra, este de o frumusețe extraordinara. Este plină de viața și de maretie. Este un loc ce-ti incanta ochii si sufletul, facandu-te sa contempli maretia naturii – maretia creatiei lui Dumnezeu.
FOTO si poveste:
*Decenu*
 |
| . |
 |
| . |
 |
| . |
 |
| O asemenea frumusete a naturii, nu se putea asorta decat cu o asemenea frumusete de manastire. |
 |
| Cel ce a ridicat singura manastire in amintirea victimelor comunismului, el insusi fost detinut politic – 16 ani de teminta grea |
/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu