Adevarul este ca toata campania electorala cu miorlaielile, latraturile, linguselile si pupaturile in locuri sensibile a scarbit asa de tare poporul incat tradatorii nostri democratic alesi au devenit si mai dispretuiti si blamati de catre acesta.
Capitolul tradarii "de neam si de tzara" este pe larg dezbatut in istoria lumii,inca de la facere,tradarea fiind dispretuita la cel mai inalt grad atat pe timp de pace cat si pe timp de razboi.
Colegul nostru o pune altfel in lumina, poate ingrosand cam mult unele tuse, dar devenind astfel mult mai vizibila ideea de baza.
DA PAGINA !
In orient tradarea era considerata una dintre cele mai mari crime, spre deosebire de traditia noastra, unde, timp de sute de ani, boierimea comitea tradare ori de cate ori avea prilejul de a obtine o pozitie mai buna la Curte. Fiind atât de des întâlnită tradarea la clasa conducatoare romaneasca, a devenit ceva obișnuit. Ceva ce nu te mai cutremura, ci ți se pare ceva aproape normal. Nu e frumos, dar… ce să-i faci, așa este omul.
Daca ne gandim la efectele tradarii, intelegem ca orientali
aveau mare dreptate. Tradarea poate fi deosebit de periculoasa, de
aceea e bine sa fie descurajata. In China, pentru tradare, se inventase cea mai cumplita pedeapsa cu moartea,
moartea prin „taierea in zece mii de bucati”. De fapt, nu erau chiar
zece mii, ci numai vreo 3600, dar dura trei zile. Trei zile de agonie si
chin cumplit, chin menit sa descurajeze pe oricine ar fi stat in dubii,
daca era mai bine sa tradeze sau nu.
Coruptia este tot un fel de tradare de neam si de tara, caci, dacă
comiți acte de coruptie, înseamnă ca înșeli încrederea și așteptările
unui popor întreg. Ești ales și plătit pentru a face chiar sacrificii
pentru țara, însă tu, demnitarul, nu numai ca nu faci asta, dar aduci și
prejudicii statului și țării tale. Cazurile grave de coruptie pot avea
efecte negative foarte mari asupra unei tari.
Coruptia este pedepsita de lege.
Noi, romanii, suntem intelegatori fata de coruptie, intelegand ca cine manuieste borcanul cu miere al bugetului statului poate deveni
pofticios și să-și unga și siesi o felie de pâine cu miere. Dar „cine
fura azi un ou, mâine va fura un bou”. În principiu, a fura un ou sau un
bou e tot furt, așa ca pentru cel ce și-a uns o felie de pâine cu
mierea statului, va ajunge, pana la urma, sa ia tot borcanul.
In China, cazurile mai grave de coruptie ale demnitarilor sunt
pedepsite cu moartea. Poate ca asta arata încă ceva ce trebuie sa
invatam și noi, romanii, împreuna cu clasa noastră politica:
politicianul este cel de la care exista anumite așteptări, cel care
nu-și poate permite să facă greșeli comune. A fi politician înseamnă a
fi demn de încrederea pe care ți-au oferit-o cetatenii unei tari.
Un
politician corupt e ca un medic care, în loc sa vindece pacientul, ii
da medicamente care-i accentueaza boala. Așa cum de la un medic aștepți
sa aibă o anumita consuita morala, tot așa trebuie sa aștepți de la
politician sa aibă o anumita conduita morala.
Trebuie
sa invatam ca politicienii au anumite obligații. Și ca un leu furat de
un politician este mai mult decât un leu furat de un gainar. De la
gainar n-ai ce să-i ceri, dar politicianului e musai să-i ceri.
*Decenu*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu