 |
| . |
Dacă
în Malta șoferii opreau mașina când vedeau pietoni ce păreau ca doresc
sa traverseze, chiar dacă nu era trecere de pietoni, ei făceau asta din
politețe și amabilitate. Însa, dacă pietonii din România grăbesc pasul
pe trecerea de pietoni, ei fac asta din omenie (și poate și din
recunoștință), nu din politețe. Politețea e ceva rece, recunoștința e
ceva cald. Amabilitatea e o invitație la pace și înțelegere, omenia se
bazează pe compasiune. Ești amabil când vrei sa ai relații bune cu
cineva (sau când ai despre tine însuti o imagine de om educat), ai
omenie când vrei sa-i faci o bucurie cuiva și te bucuri și tu de bucuria
lui.
DA PAGINA!
 |
| . |
Educația
actuala a romanului a înlocuit politețea și amabilitatea însușite în
cei șapte ani de acasă, cu mitocănia yankeului din filmele americane
(pana și mestecatul gumei spune ceva despre asta). Omenia a ajuns sa fie
considerat un defect, caci „obraznicul mănâncă praznicul”, „copilul
care nu plânge nu capătă de mâncare”, deci, în mintea romanului, omenia
se afla la baza insuccesului de imagine pe care-l au romanii.
Adevăratele
calități umane, cele din interior, au ajuns sa fie considerate defecte
tipice romanești, chiar o lipsa de civilizație. Ni se prezintă
civilizația ca fiind ceva ce tine de organizare, drumuri, clădiri, nivel
de trai, educație, dar care n-are legătura cu spiritualitatea.
Politețea
e ceva educat, dar omenia e ceva cu care te naști. Problemele de
educație sunt niște probleme superficiale ce pot fi corectate în câțiva
ani, sunt niște probleme create în mod artificial, însă omenia e o
calitate ce exista în romani și numai educația moderna primita nu ne
lasă pe noi, romanii, sa ne lăsăm ghidați, în comportamentul nostru, de
către omenia ce exista nativ în noi.
Dacă
romanii s-au născut pe pământul asta, care produce niște alimente atât
de bune, înseamnă ca și ei trebuie sa fi primit ceva calități de la
pământ, nu numai alimentele. Dacă pământul le oferă legumelor romanești
gust și miros, romanilor le oferă spiritualitatea munților, a
dealurilor, a câmpiilor, a râurilor, caci fiecare loc din lumea asta are
spiritualitatea sa. De asta râurile și munții, în antichitate, erau
considerate sacre, pentru ca au o anumita spiritualitate. Chiar de-ar fi
numai sa inspire o anume spiritualitate, fără sa aibă una, natura tot
influențează spiritualitatea omului. De asta elementelor naturii li se
asociaseră zei.
 |
| . |
Dacă
n-ar fi asa, atunci nu s-ar fi născut romani în România, ci s-ar fi
născut francezi, germani, spanioli sau cine știe ce alte nații. De asta
francezul se naște în Franța, germanul în Germania, romanul în România.
Sau, dacă s-ar fi născut alte nații. în România, ar fi avut parțial
spiritualitatea romanilor, adică, dacă n-ar fi avut moștenirea istorica
și genetica a romanilor, națiile ar fi fost aproape de nația romana. Dar
nu s-au născut alte nații. în România, ci s-au născut romani, deci
exista o mare legătura intre România ca geografie și valoarea nativa a
romanilor. O valoare nativa, bazata pe spiritualitate, nu o valoare
educata. Comparativ cu valoarea bazata pe spiritualitate, valoarea
educata este una superficiala, caci este ceva exterior, ceva gândit,
învățat, însușit, ceva ce acoperă, ceva ca un strat protector (care
poate fi mai gros sau mai subțire, mai puternic sau mai slab), nu ceva
ce vine din interior. Asa cum ploaia poate spala varul de pe clădiri,
sau poate strica și tencuiala unei case, și viata poate îndepărta
educatia. În situații de criza, educația nu mai contează, contează numai
ceea ce este în interior. Dacă romanii s-au născut în România, înseamnă
ca simplul fapt ca ești roman iți da o anumita valoare.
Problema
e ca alimentele românești nu sunt apreciate pe plan local, ele fiind
înlocuite de cele din import, promovate de supermarket-uri, dar ele sunt
apreciate la export. La fel și romanii, în propria tara nu sunt
apreciați (pentru ca nu se apreciază ei înșiși), însă se pot realiza mai
ușor în străinătate, unde pot să-și pună calitățile în valoare. Exemple
pot fi foarte multe, pornind de la Cioran, Eliade, programatorii de la
Microsoft și pana la muncitorii din construcții sau din agricultura ce
sunt apreciați ca buni lucrători în străinătate. Și nu pot să-și pună
calitățile native în valoare în România, caci aceste calități sunt
considerate a fi defecte, nu calități. Romanii trebuie să-și ascundă
calitățile la ei în tara, ca sa nu fie disprețuiți. De asta nu se pot
afirma în România adevăratele valori, însă valorile noastre se pot
afirma cu ușurință în străinătate.
E
bine în spațiul ne-Schengen. Oricum ar fi în România, oricâte probleme
sociale și civice am avea, oricâte neînțelegeri am avea intre noi,
oricât de greu ne este sa găsim o cale, un drum, o direcție, măcar aici
apa rece este apa rece (și are gust de apa), roșia este roșie, ardeiul
este ardei, iar omul este om fiindcă are omenie. Nicăieri nu-i mai bine ca acasă.
*Decenu*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu