Se afișează postările cu eticheta Schengen. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Schengen. Afișați toate postările

01 octombrie 2015

897.În afara spațiului Schengen 3 (ultima parte)

.
  Dacă în Malta șoferii opreau mașina când vedeau pietoni ce păreau ca doresc sa traverseze, chiar dacă nu era trecere de pietoni, ei făceau asta din politețe și amabilitate. Însa, dacă pietonii din România grăbesc pasul pe trecerea de pietoni, ei fac asta din omenie (și poate și din recunoștință), nu din politețe. Politețea e ceva rece, recunoștința e ceva cald.  Amabilitatea e o invitație la pace și înțelegere, omenia se bazează pe compasiune. Ești amabil când vrei sa ai relații bune cu cineva (sau când ai despre tine însuti o imagine de om educat), ai omenie când vrei sa-i faci o bucurie cuiva și te bucuri și tu de bucuria lui.
DA PAGINA!

16 septembrie 2015

891.In afara spațiului Schengen (2) - D'ale romanilor??? (Critica sau...autocritica?)

    În drum spre casa, am oprit la o fântână, la marginea unui sat care era plin de fântâni (asta am văzut ulterior). Nu știam dacă apa era potabila sau nu, dar am riscat: dacă am băut eu apa de la robinet în Malta, pe care scria ca nu e potabila, ce-as putea păți dacă beau apa nepotabila în România? Surpriza: indiferent dacă era sau nu potabila, apa avea un gust extraordinar! Oooo, ce apa minunata este în România, de o mie de ori mai buna decât apa plata din sticlele cilindrice din Malta! Mai târziu, am oprit, undeva pe lângă Râmnicu Sărat, la un local, undeva unde am văzut ca putem bea o cafea și sa cumpăram ceva de mâncare. Surpriza: trei cafele foarte bune au costat 4.5 lei! În Malta, pe o cafea și doua ciocolate calde plătisem 5.3 euro, iar „ciocolatele calde” erau o zeama și atât. În plus, barmanul a greșit socoteala, încărcându-ne la nota de plata cu 60 de cenți!
   Am cumpărat și ceva legume, după ce vânzătoarea ne-a spus ca sunt românești. Când am văzut preturile, pur și simplu am pufnit în ras, dar n-am explicat vânzătoarei de ce rad. Știam preturile din România, dar ma gândisem ca au crescut, din cauza secetei, nu ma așteptam ca ele sa fi rămas aproximativ aceleași, dar oricum m-au surprins. Erau atât de mici, comparativ cu cele din Malta, încât aveam senzația ca puteam cumpăra orice, nu era nevoie sa socotim și sa drămuim banii, din cauza imaginii de nababi am pufnit în ras. În Malta cele mai ieftine roșii (și cele mai bune, produse local prin metode ecologice) costau doi euro, însă în România erau 2 lei. Surpriza cea mare a fost când am mâncat: toate aveau un gust dumnezeiesc! Iar când s-a răspândit în mașină mirosul legumelor românești, acesta era atât de puternic, încât puteai sa te saturi numai din miros. Cred ca n-ar fi rău sa se producă și parfumuri cu miros de legume românești, măcar pentru încăperi și autoturisme.
DA PAGINA!