951.Ungheni (Hai-hui prin lume)
|
. |
Deja timpul lucrează, estompând amintirile și făcându-mă sa uit
amănuntele,chiar dacă acestea s-au petrecut abia ieri. Creierul se
golește de informații, lăsându-mă numai cu amintirea din inima.
Am mers pana la Iași, sa las un pachet Mititelului. Recunosc ca nu
era neapărata nevoie sa merg, dar m-am folosit de aceasta necesitate
pentru a mai face un drum în Republica Moldova. De la Iași, pe un drum
mirific ce șerpuia printre dealuri parțial împădurite, în scurt timp am
ajuns la Vama Sculeni. Ca și data trecuta, la Vama Albita, am trecut
ușor de vama romanească, iar cu cea moldoveneasca a fost mai greu.
DA PAGINA!
Am trecut podul peste Prut (fotografiindu-l din mers), ieșind din UE
|
. |
și am ajuns la vama moldoveneasca. Aceștia vameșii chiar s-au supărat
puțin, caci noi am confundat ghișeul vamal cu casa de schimb valutar și
ne-a avertizat ca sunt camere de luat vederi urmărite permanent. Poate
ca erau suparăți ca cei care așteptau în coloana își pierduseră răbdarea
și începuseră sa claxoneze cu toții.
După câțiva km am mers către Ungheni, pe un drum destul de prost.
Spre deosebire de drumul Albita- Chișinău, acesta a trecut prin câteva
sate. Toată Natura era colorata în galbenul toamnei, dar și în galbenul
uscăciunii produse de seceta.
Oprisem la o fântână (foarte adâncă), sa gustam apa, lângă
indicatorul ce arata drumul spre un sat cu nume romanesc dar găleata nu
s-a umplut, iar putina apa pe care am scos-o era murdara. Cred ca
fântâna secase, iar în stația de autobuz nu aștepta nimeni. Doar cineva
din departare culegea păpușoiul.
|
. |
In Ungheni am oprit în primul magazin văzut în cale, care era lipit
de un cafe-bar. Cum doream sa gust mâncarea moldoveneasca (romanească)
de peste Prut, am comandat de mâncare.
.
Evident, nu puteam rezista curiozității de a manca o „zeama” și de a
bea o bere (cei care nu erau la volan). Noi, cei de pe malul stâng al
Prutului, am imitat boierii care s-au învățat sa zică, ca-n franțuzește,
„supa”, însă romanii de peste Prut au păstrat numele tradițional de
„zeama”. Aceeași denumire am auzit-o, însă, la un călugăr de la
mănăstirea Sihla, dar acesta i-a mai spus și „sorbitura”. Mâncarea
foarte buna și ieftina, berea cu gust de bere Zimbru, de care era pe
vremea studenției.
Apoi am vizitat orașul. Străzile erau largi, iar trotuarele erau
marcate de doua rânduri de copaci. Aveam senzația ca m-am întors în
timpul copilăriei, când orașul meu semăna foarte mult cu
|
. |
acesta, din
punctul de vedere al spatiilor verzi și a stării de liniște și pace care
te cuprindea. Chiar n-am mai simțit atâta tihna plutind în atmosfera de
foarte multa vreme. La noi, în România, occidentalizarea a distrus o
mare parte a spatiilor verzi și parca toate clădirile s-au aglomerat.
Toți au construit pe unde au apucat, schimbând fata orașelor. Si parca
și oamenii s-au schimbat, devenind agitați și iritabili. Ei (moldovenii)
au șansa sa nu facă greșelile pe care le-am făcut noi timp de 25 de
ani, și sa păstreze farmecul unor orașe liniștite și tihnite, pline de
spații verzi și copaci la tot drumul, nelăsându-se furați de lăcomie. Sa
rămână la fel de senini cum eram și noi odată. Din vizita de la Ungheni
mi-a rămas în inima tihna de acolo și plăcerea de a vorbi cu oamenii,
care sunt … sunt ca și noi: oameni deschiși, cu inima mare.
.
Evident, nu ne-am întors cu mana goala. Am cumpărat produse
alimentare și am făcut un plin la rezervor. Acum aștept următoarea
ocazie sa mai trag o fuga pana acolo.
*Decenu*
|
. |
|
. |
|
. |
|
. |
|
. |
|
. |
|
. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu