1216.„Căldura” finlandeză - epopeea bricului "Mircea" continua

.

.

.

16 iulie 2017, Kotka, Finlanda

    Mottoul ales pentru corespondența de astăzi este definitoriu pentru modul în care locuitorii din Kotka și foarte mulți turiști care s-au implicat și au participat la activitățile derulate în cadrul Tall Ships Races 2017.
    Am scris odată că în general ne plac comparaţiile, între diferite elemente pentru că ne dau imaginea unei stări de fapt, a unor situaţii sau a profesionalismului şi valorii unor oameni. Astfel, dacă activitățile de la Halmstad le-am comparat cu cele derulate la SAIL Den Hender 2017, balanța înclinând fără rezerve către escala olandeză, de această dată, activitățile organizate la Kotka au fost de departe mai interesante și mai antrenante decât cele din Halmstad.
 
   Derulate sub egida împlinirii în acest an, a 100 de ani de la declararea independenței Finlandei, activitivitățile din Kotka au fost numeroase, dinamice și parcă tot orașul a fost cuprins de febra evenimentului. Micul orășel din cel mai estic golf din Marea Baltică, traversat de râul Kymi, a fost gazda activităților derulate în cadrul Tall Ships Regatta 2017, după o pauză de 10 ani; iar, spre bucuria autorităților locale, Kotka va reprezenta în următorul deceniu un port important pentru activitățile organizate de Sail Training International.
   Kotka este însă și cel mai nordic port din Europa unde a ajuns NS Mircea în marșurile sale de instrucție și reprezentare.
   După o ploaie torențială și rece, tot orașul s-a mobilizat și a participat la parada organizată în cadrul Festivalului Maritim; astfel, unii au defilat – arătând diversitatea de profesii, asociații și obiceiuri din Kotka, iar ceilalți au umplut bulevardul central și au urmărit parada.

DA PAGINA!


 

.

   Aceeași mulți locuitori i-au aplaudat pe cadeții de pe Mircea, la parada echipajelor, care au traversat tot orașul și au avut ca punct de final stadionul Arto Tolsa. Chiar dacă n-au câștigat premiul pentru cea mai frumoasă prezență la paradă, cadeții de pe Mircea au arătat sentimentul de mândrie că reprezintă România, iar scandările „Mircea”, „România” și „Finland” au fost aplaudate de locuitori.
    La Kotka, Mircea a fost din păcate, singurul ambasador al României și s-a descurcat mai mult decât onorabil, ținând cont de aprecierile formulate de vizitatori și de faptul că mulți dintre ei s-au oprit pe banca din fața bricului, să-l admire.
   Dincolo de reprizele de ploaie din primele zile ale escalei, a fost cald la Kotka (maxim 23-24 grade, dar e ceva peste medie aici, în țara lui Moș Crăciun), o căldură care parcă s-a transferat și de la locuitorii orașului la echipajele participante.

.

 
   Echipajul NS Mircea s-a internaționalizat și aici prin sosirea cadeților polonezi, astfel că acum avem la bord alături de cadeții români, cadeți din Bulgaria, China, Polonia și un student al Facultății de Comunicare publică şi interculturală în domeniul securităţii şi apărării din cadrul Universității Naționale de Apărare, aflat în stagiu de practică.
   Într-o discuție interesantă, cineva spunea frumos că nu-ți trebuie mult să fii fericit. Iar ceea ce am văzut la Kotka – un oraș în care am fost, recunosc, sceptic că se pot întâmpla lucruri frumoase – înseamnă în definitiv viața simplă și frumoasă, așa cum ar trebui să fim în măsură să vrem să ne-o facem fiecare dintre noi. Și poate nici nu trebuie să așteptăm un moment special din viața noastră pentru a fi fericiți.
   Mircea se pregătește să dea mola parâmelor care l-au legat de această parte de Finlandă și să ia drum spre alt port finlandez – mai obișnuit cu

.

regatele organizate de Sail Training International – Turku. Urmează acum parada navală de-a lungul coastei și apoi patru zile, în Cruise-In Company, în care vom fi cam singuri pe mare, deoarece la recomandarea organizatorilor, cvasitotalitatea velierelor vor face o escală de 2 zile fie la Tallin în Estonia, la Festivalul Maritim, fie la Hanko, Kasnäs sau Nagu-Nauvo, pe malul Finlandei. Cultura marinărească este și aici la ea acasă și fiecare oraș-port se bucură de prezența velierelor.

 
   „Un prieten este cineva care te cunoaște așa cum ești, înțelege ce ai fost, acceptă ce ai devenit și te lasă să crești în continuare.” William Shakespeare.
 
   Poate că uitându-ne la calmul afișat de finlandezi, la felul în care par a valoriza

.

lucrurile simple, vom avea înțelepciunea să vedem dincolo de lucrurile care par importante și nu sunt decât fire de nisip într-un deșert, vom avea curajul să renunțăm la măști – pentru că spunea Tudor Mușatescu că „în viaţă, joacă teatru numai cei care n-au niciun rol” și că vom redescoperi ce înseamnă încrederea și ne vom (re)găsi prietenii pe bric.
   Despre aventurile cadeților de la bordul legendarului velier românesc, în corespondența viitoare. Până atunci, de la bordul lui Mircea vă transmitem ca de obicei, dragoste, speranță și încredere!

Căpitan-comandor Mihai EGOROV
 Foto: stud Andreea-Elena Radu, stud Ștefan-Danian Stoian (UNAp), Mihai Egorov

Mai multe foto: