1930.Suflet de camarad:pentru Sara Maria!

   Exista oameni cu suflet mare!
   Chiar daca nu au bani ca sa ajute, cei cu suflet gasesc o cale de a pune umarul si de a ajuta pe cei care au nevoie de ei, poate chiar mai mult,prin ceea ce fac, decat daca ar da bani. Asa sunt si cei trei eroi ai micului clip in care se povesteste de necazul familiei unui camarad.
   Ei au alergat ca sa constientizeze pe cei din jur,Liga Militarilor Profesionisti ii sustine si ajuta pe diverse cai, noi am filmat si am publicat, voi puteti pune un banut-totul pentru ca un copil sa aiba sansa la viata!
   Priviti si hotarati!

Bună!
Numele meu este Sara Maria, am 1 an și 5 luni și mi doresc sa câștig in aceasta lupta cu viața pentru un strop de sănătate.
Acum ma puteam bucura de viata alaturi de surioara mea geamana, insa Dumnezeu a avut un alt plan! Ea a pierdut lupta cu viata inca din burtica mamei, in saptamana 22 de sarcina, dar eu eram hotarata ca macar eu sa ii aduc o bucurie mamei si sa-i pot inlocui lacrimile cu prezenta mea, si de aceea am voință si incerc să fiu puternică si să lupt pentru a ma putea face sanatoasa !
La nastere am avut 25 de saptamani si am cantarit 750 grame.
Am fost resuscită de mai multe ori deoarece in burtica mamei era cu totul altfel si nu am stiut cum să mă comport; Nu eram pregatită pentru viată asa devreme…
La cateva ore de la nastere doctorii au depistat insuficienta renala, insuficienta cardiacă, speticemie, spunand că viata mea sta atârnată de un fir de ață si sanse prea multe de viata nu am! Iar la cateva zile de la nastere am facut hemoragie intracraniana GRAD IV, care mi-a afectat creierasul considerabil, mai ramanand din spusele medicilor 20% .
In urma acestei hemoragii s-a depistat ca am facut hidrocefalie , porencefalie si ventriculomegalie , cheagurile formate impedicand LCR(lichidul cefalorahidian) sa circule normal ! In momentul de față am a doua intervenție pentru drenaj ventriculo-peritoneal care ajuta lichidul cefalorahidian(LCR) sa se dreneze …
Inainte sa ma pot externa s-au declanșat convulsii,foarte repetate si iar a fost amanata plecarea mea acasa.
In momentul de fata doctorul a spus că am o forma gravă de epilepsie, am 3 medicamente anticonvulsive dar nici pana in momentul acesta nu s-a găsit tratamentul potrivit pentru a stopa crizele epileptice, iar acest lucru nu îmi lasă creierașul liniștit sa poată achiziționa informații și lucruri noi.

Imi doresc ca si viata mea sa prinda culoare ca si a altor copilasi, să pot avea sansa la o viata sanatoasă.
In spital s-au zbătut medicii să ma ajute sa trăiesc, i ar acum fiind acasă eu pot spune că sunt “ angajat cu norma întreaga” asa micuța cum sunt, mereu la Terapii care mi se par grele, dar mami și tati sunt lângă mine și ma ajuta mult cu iubirea pe care mi-o poarta!
Mami spune ca sunt o fetita speciala , iar pentru asta voi avea nevoie de multa terapie cum sunt : kinetoterapie, hidrokinetoterapie, JKA Therapy, Bowen, Osteopatie, Logopedie, mult timp de acum incolo, zi de zi, pentru ca si creierasul meu să se poate dezvolta si sa pot recupera cum voi putea lipsurile pe care le-am dobandit in urma prematuritatii, aceste Terapii fiind foarte costisitoare și pe fiecare luna depășind cu mult bugetul părinților mei..

In momentul de față, după aproape 1 an de Terapii, încă nu reușesc sa îmi susțin căpușorul singura, nu pot sta in funduleț, dar am învățat sa zâmbesc când părinții îmi vorbesc, sa ma joc cu mânuțele mele, sa apuc unele jucării cu mânuță dreaptă și acesta e un pas înainte!

Pagina Sarei Maria