Mă dădeam mare cu bereta albastră a Națiunilor Unite...mi-o potriveam pe chelie, mă priveam în oglindă, narcisist, îmi verificam uniforma călcată de musulmani şi apoi porneam cu gipanu' în patrulă...
Pentru că eram ortodox, comandantul american mă repartizase în zona sârbească, spre frontiera muntenegreană...
Cu timpu', m-am împrietenit cu localnicii, am învățat locurile pe unde se halește bine, mai ales porc , dar și că la scroafă îi zice "cârmacica" pe sârbește...bine, nu cu o guiţătoare aveam eu de vorbit...
Într-o baracă din satul Luke, Republika Srpska, își ducea existența un sârb bătrân, simpatic, prietenos, mare vânător, care vindea trofee, piei, curele, hamuri şi alte acareturi...
Ne primea cu drag la el în magazioară, mai ales că nemții, mult mai bogați ca mine, mai şi cumpărau câte ceva...eu intram impozant, prețios chiar, în uniformă, cu bereta albastră aranjată...
La o ţuică, într-o seară, mergând la toaleta moșului ca să mă piș, am văzut o beretă ca a mea, de un albastru şters, cu o insignă model mai vechi, atârnând într-un cui bătut în grindă...am întrebat-o curios tare pe Nataşa, ce-i cu aia, iar sârboaica, translatoarea, m-a lămurit : tipu', tânăr soldat în anii '50 ai secolului XX, făcuse parte din contingentul iugoslav trimis de Tito în zona Canalului Suez, într-o misiune de menținere a păcii a Națiunilor Unite...
Deci moşu' fumase fraieri d' ăştia ca mine, pe când eu eram scrumieră...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu