 |
| . |
 |
Nivelul Dunării a scăzut dramatic provocând starea de alertă energetică, iar explicațiile statului lipsesc. În schimb, politicieni precum Sebastian Burduja (PNL) sau Cătălin Zamfir (PSD) încearcă să ne convingă că salvarea situației va veni din finalizarea unor hidrocentrale comuniste începute în anii '80, cum sunt cele de la Răstolița sau Surduc-Siriu. Iar la nivel de zvonistică, mulți cred că țările vecine ne-au oprit, de fapt, apa. Ambele variante sunt false pentru că realitatea este mult mai banală. A plouat extrem de puțin în tot bazinul Dunării, iar debitul afluenților din cele zece țări traversate de fluviu e la minim. Aceasta este realitatea schimbărilor climatice, de asta am fost avertizați de oamenii de știință încă de la finalul secolului trecut. De un deceniu deja, România folosește vara o treime din toată apa dulce disponibilă, depășind pragul de la care specialiștii consideră că o țară intră oficial în criză de apă.[1] Să continui proiecte comuniste concepute într-o Românie cu debite ale râurilor mult mai bogate, care nu mai există, este o risipă uriașă. Proiectul Surduc-Siriu de pe râul Bâsca Mare, spre exemplu, ar mai putea funcționa doar 4 luni pe an din cauza debitului scăzut, producând sub 0,3% din energia națională. Soluția reală este retehnologizarea celor peste 180 de hidrocentrale funcționale pe care le avem deja. Din cauza echipamentelor vechi, degradate și ruginite, pierdem prin uzură și coroziune până la 10% din energia pe care apa ar putea-o produce. E ca și cum ai uda grădina cu un furtun vechi și spart pe alocuri. De aceea îi cerem Ministerului Energiei și Hidroelectrica să oprească banii irosiți pe șantiere vechi și să modernizeze centralele existente. Semnează petiția „Vrem energie ieftină, modernizați hidrocentralele existente!". Modernizarea înseamnă, pe scurt, înlocuirea echipamentelor depășite. Fără șantiere noi, doar prin punerea unui „motor” eficient, producția aceleiași hidrocentrale va crește semnnificativ. Specialiștii în ingineria apei consultați de Declic au calculat că simpla reparare și etanșare a conductelor recuperează până la 10% din putere. Iar la centralele foarte uzate, cum sunt cele de la noi, un pachet complet de modernizare ar crește producția cu cel puțin 8%.[2] Doi experți au strâns toate aceste date într-un document de poziție pe care noi l-am trimis la Ministerul Energiei și la Hidroelectrica. Decidenții nu pot opri seceta, dar pot decide cum cheltuiesc banii publici astfel încât să avem electricitate la prețuri decente. Pentru a termina doar 3 dintre proiectele comuniste (Răstolița, Surduc-Siriu și Bumbești-Livezeni) mai sunt necesare 442,6 milioane de euro, pentru o putere instalată modestă de doar 155 MW. Cu exact aceeași sumă, România ar putea construi aproximativ 480 MW în panouri solare plus 240 MW în baterii de stocare, sau 330 MW în turbine eoliene plus 160 MW în stocare. Vorbim despre o capacitate de producție de 2-3 ori mai mare din aceiași bani, dacă îi investim în tehnologii moderne sau în retehnologizare.Ministerul Energiei ezită pentru că proiectele vechi au mize financiare mari pentru afaceriștii dubioși din energie. Doar presiunea noastră poate schimba decizia. Adu-ți aminte ce s-a întâmplat recent cu Parcul Kiseleff din București. Primăria intenționa să închirieze o parte din parc pentru un eveniment privat cu bilet timp de patru luni, pentru următorii 3 ani. Marinela Panaite, o locuitoare din Sectorul 1, a lansat o petiție pe platforma Declic, iar mobilizarea a mii de cetățeni a obligat Primăria să renunțe la proiect în doar câteva zile. Când comunitatea acționează ferm, decidenții se retrag. La fel putem face și cu Ministerul Energiei. Semnătura ta durează doar câteva secunde, dar dă greutate fiecărui argument pe care îl punem pe masa ministrului. Pentru energie eficientă, nu irosită, Denisa, Antoniu și echipa Declic P.S. În vara anului 2003, seceta a scăzut debitul Dunării atât de mult încât statul a fost nevoit să oprească Reactorul 1 de la Cernavodă timp de o lună, din lipsă de apă pentru răcire. Autoritățile continuă să trateze seceta ca pe o surpriză temporară, în loc să pregătească infrastructura. Din cele peste 6.400 MW capacitate teoretică ale Hidroelectrica, în perioadele uscate abia se pot produce 1.200-1.500 MW la orele de vârf. Diferența se acoperă din importuri scumpe, pe care le plătim cu toții în facturi. [3] Semnează petiția și cere investiții inteligente în energie. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu