Pentru că „obsesie” a devenit un termen la modă, folosit chiar și pentru cele mai arzătoare dorințe, voi accepta că marea dorință de a vizita un Far era o rudă foarte apropiată a unei obsesii...
Lampa veche de far/baliza.
Încă de când am zărit Farul de la Sfântu Gheorghe (mai mult de zece ani), ori de câte ori îmi apărea unul în cale, ori mă gândeam la vreunul, dorința revenea la fel de fierbinte.
Bine, bine, dar de unde atâta ardoare?! Pe lângă frumusețea unui turn cu o lumină în vârf, noaptea, există toată fascinația și simbolistica din jurul acestui cuvânt simplu: FAR (lighthouse). Câtă cerneală nu a curs, câte pânze nu s-au desenat, cu și despre aceste construcții cu istorie bogată! Câte drame, câte iluzii, câte istorii, cu și despre paznicii lor! Devenit simbol al speranței, al hotărârii și al izbânzii, turnul ce rezistă valurilor și înghețului,
pentru a lumina calea spre siguranța țărmului, ori pentru a avertiza
asupra pericolelor din adâncuri, mi-a devenit țintă: trebuie să fac cunoștință cu unul, pentru a onora toată istoria ce o duc în spate! Unul, pentru că oricum mă voi gândi, în timp ce îi urc treptele, la toate - mari, sau mai mici, ori și mai mici, de la flacără și oglinzi imense, până la cele mai moderne sisteme de iluminare.
