Continuam povestea industriei bucurestene :
. Legea din 1912 Pentru încurajarea industriei naţionale:
Legea pentru încurajarea industriei din 1887, deşi importantă în
favorizarea dezvoltării industriei, nu mai era potrivită pentru
noile condiţii economice. Printre dezavantajele ei se numărau:
1) Încuraja doar industria mare (art. 4 din lege) – în condiţiile
în care majoritatea industriei româneşti era mică, nu mare;
2) Acorda avantaje de încurajare numai pe un termen de 15 ani,
ducând astfel la o inegalitate de şanse între fabricile a căror
drepturi de încurajare experiau şi cele a căror drepturi de
încurajare încă erau în vigoare. În plus, unele fabrici
beneficiau de o reînoire a drepturilor de încurajare, pe când
altele nu, ceea ce creea o inegalitate de şanse. În condiţiile
economice de atunci – mai ales ca urmare a presiunii economice
generate de importuri, toate fabricile aveau nevoie de încurajare.
.
.
În 1909 şi 1910 s-au depus proiecte pentru modificarea acestor
legi, însă ele nu au putut fi aprobate. Pe 13 februrie 1912 însă
este adoptată o nouă lege pentru Încurajarea industriei naţionale;
legea intră în vigoare pe 1 aprilie
DA PAGINA !


