 |
| O oarecare... |
Reala, simpla, omeneasca, simpatica foc, nu am editat nimic, pur si simplu am copiat-o si v-o dau ca sa va distrati citind o istorie "romantata'" a ceea ce insemna odata nu de mult "masina mica" intr-o familie.
Ma cheama Costin, am 71 de ani si toata viata mea am condus masina romaneasca Dacia. Nu Loganul de acum, pe care il stiu toti tinerii, cu al sau aer conditionat si frane pe ABS, ci Dacia batraneasca, Berlina 1300 si 1310. Si ce am reusit sa fac de-a lungul vietii cu automobilul asta, probabil ca nu va face nimeni, niciodata, cu vreo alta masina...
1. Am traversat Transalpina
Crezi ca prin '74 era vreo palma de asfalt pe Transalpina? Nu era nici urma de drum aranjat, era numai pietris, cu santuri uriase facute de camioane forestiere, iar singurii oameni care urcau pe acolo erau ciobanii. Dar imediat cum am cumparat prima mea Dacie, un 1300 bleu, m-am aventurat in afara Bucurestiului si am luat-o spre munte. Auzisem si citisem despre Transalpina, despre 'Drumul Regelui', cum i se spunea, am vazut chiar si cateva imagini, dar abia in '74 am reusit sa o traversez. Acum poate iti ia vreo 4-5 ore sa o traversezi de jos, de la Novaci, pana dincolo, spre Sebes. Atunci mi-a luat 4 zile. Pentru ca mergeam incet, facusem doua pene de cauciuc si o zi intreaga am zacut in cort, cu trei turisti din Timisoara, pentru ca era o furtuna de nu vedeai la doi pasi in fata. Atunci mi-am cunoscut nevasta.
