 |
| 1 |
Uite domne ca mai am si eu prieteni care-mi trimit chestii ce ma ajuta sa inteleg de ce tot gasesti pe forumuri tot felul de "binevoitori","specialisti in toate" si "iubitori dezinteresati de democratie" ori, chestia ce m-a facut s-o public pana la urma, " ciulini" de care nu scapi oriunde te-ai duce , cauta cate o victima pe care sa o provoace oriunde o gasesc si "batraneste ", plini de intelepciune dupa ce "le trec nervii " , penca ei sunt civilizati nu ca jigodia atacata , tristi si compatimitori dau lectii, asta dupa ce au compromis seriozitatea site-ului respectiv - vedeti ca este un capitol distinct cu chestia asta.
Cititi cu mare atentie si sa vedeti de nu ramaneti trazniti, nu de alta, dar veti recunoaste multe momente enervante din navigarea voastra pe net.
Fiti atenti:
- nemotoujours -
Parcurgând presa “românească”
zi cu zi, e imposibil să nu ne fi recunoscut tacticile de control și manipulare
descrise mai jos. Până și Lumea după Eufrosin, umilă cum e, suferă de prezența
unora a căror misiune este intoxicarea și dezbinarea. Să îi recunoaștem, cu
tacticile lor murdare cu tot și prin această cunoaștere, să îi anihilăm: În
data de 12 iulie anul trecut, site-ul Cryptome, un fel de precursor al
WikiLeaks, care publică documente pe care guvernele și corporațiile nu ar dori
să le vadă pe net, a postat explicațiile tehnice și mărturiile unui ex-agent
COINTELPRO. COINTELPRO este o organizație legată de FBI-ul din SUA, a cărei
misiune era de a dezinforma și de a înşela grupurile de activişti. Oficial,
COINTELPRO a dispărut în ’71, dar organizația şi-a schimbat doar numele. În
prezent se mai adaugă şi modul convențional de infiltrare în grupurile
activiste dar şi în cele guvernamentale care prestează pe Internet, pentru a
îngropa bâzâitul care deranjează şi a “curăţa” forumurile.
La data de 18
iulie, dovezile de la Cryptome au fost postate mai întâi pe Slashdot de către
un contributor mai vechi. Și, lucru ciudat, postarea a fost cenzurată. Aceasta
este motivul pentru care subiectul mi-a atras atenția.
Acest document
scoate la lumina zilei toate tehnicile folosite de către guverne,
dezinformatori, de către cei care fac politică, etc. pe net dar şi în viața
reală, pentru a-şi discredita adversarii şi a îngropa subiectele sensibile.
Acest lucru este
foarte răspândit în SUA, dar ar fi o greșeală să credem că astfel de practici
nu se regăsesc şi în Franța.
Este un document
foarte instructiv şi pe măsură ce-l citeam realizam faptul că eu devenisem deja
dovada acestor manipulări. La televizor, în dezbaterile politice, în
interviurile din ziare, dar cel mai tulburător în cadrul comentariilor de pe
site-ul meu sau al altora sau pe Twitter. Fără a deveni paranoic, acum mă
întreb dacă unii oameni care tocmai au postat şi semănat îndoială la unele din
articolele mele mai “sensibile” sunt doar nişte troli care se plictisesc sau
agenți de dezinformare ?
Dar asta e puţin
important … Citiți acest document puţin cam lung dar pasionant, care vă va
permite să “detectaţi” tentativele ulterioare de manipulare la care suntem toţi
supuşi, fie atunci când avem o opinie, fie ca simpli spectatori.
Tehnici pentru
manipularea forumurilor pe Internet:
Există mai multe tehnici dedicate controlului și manipulării
unui forum pe internet, indiferent de conținutul sau de oamenii care discută.
Vom vedea fiecare tehnică și vom demonstra că este suficient un număr minim de
etape pentru a prelua în mod eficient controlul unui “forum necontrolabil”.
Tehnica # 1 –
“FORUMUL CULISANT” (“FORUM SLIDING” – forum care “curge”)
Dacă a fost postat pe forum un subiect foarte sensibil, de
natură critică, acesta poate fi rapid eliminat prin metoda “forumului
culisant”. În cadrul acestei tehnici, cei care manipulează forumul postează
imediat, discret, un număr de “subiecte” care nu au legătură cu cel sensibil şi
care sunt lăsate apoi să staţioneze, să se învechească, împingând în jos
subiectul sensibil, făcându-l astfel greu vizibil pe ecranul calculatorului. Ca
să se poată declanşa “toboganul forumului culisant” şi pentru a “spăla”
postarea critică, este nevoie de conturi false de pe care să se posteze pe rând
diverse subiecte, acoperind astfel manipularea făcută sub ochii publicului.
Deși este dificil sau imposibil să se cenzureze un mesaj sensibil, acum este
pierdut într-o mare de postări inutile şi independente.
Tehnica # 2 –
RUPEREA CONSENSULUI (“CONSENSUS CRACKING”)
A doua tehnică eficientă este “ruperea consensului”. Dacă
doriţi să distrugeţi un consens, tehnica folosită este următoarea : de pe un
cont fals, postați un mesaj. Acest mesaj apare ca fiind legitim şi corect, dar
partea sensibilă este că afirmaţia are o ipoteză foarte fragilă, fără dovezi
care să susțină ceea ce este scris. După ce aţi postat acest mesaj, prin alte
conturi false introduceţi lent răspunsuri în favoarea acestui subiect. Este imperios
necesar să fie reprezentate ambele părți, în așa fel încât cititorul neavizat
să nu poată determina care parte deține adevărul. Pe măsură ce apar postările
şi răspunsurile la ele, proba “forte” sau dezinformarea este încetul cu încetul
atribuită dvs. Astfel, cititorul neavizat va avea probabil, aceeași poziție ca
și dvs. Dacă poziția cititorului neavizat este împotriva pozitiei dvs., cel mai
probabil este ca ea să fie ignorată. Cu toate acestea, în unele cazuri în care
membrii forumului sunt foarte educaţi și pot contracara dezinformarea cu fapte
reale și link-uri către alte site-uri, se poate abandona “spargerea
consensului” şi demara un “forum culisant”.
Tehnica # 3 –
“DILUAREA TEMEI” (“TOPIC DILUTION”)
Diluarea temei este eficientă nu doar în locul forumului
culisant, dar este şi foarte utilă pentru a îndrepta atenția cititorilor către
probleme fără legătură cu subiectul, şi non-productive. Este vorba de o tehnică
critică și foarte utilă cu scopul obţinerii unui CONSUM DE RESURSE. Implementând
un flux continuu de postări fără legătură între ele, distrăgând şi perturbând
atenţia (trolling), cititorii forumului constată că productivitatea lor este
stopată. Dacă intensitatea diluării graduale este suficient de puternică,
cititorii vor înceta să mai cerceteze şi vor trece la modul de discuţie
simplificat, de tip “bârfă”. În acest mod faptele pot fi pur şi simplu
eliminate şi înlocuite cu presupuneri şi speculaţii profane. Cu cât cititorii
sunt mai puţin informaţi, cu atât este ușor şi mai eficient să se controleze
întregul grup în direcția dorită. Trebuie remarcat faptul că trebuie făcut un
studiu pentru a determina capacităţile psihologice ale membrilor forumului
precum şi nivelul de educaţie pentru a şti până la ce nivel se poate “apăsa pe
buton”. Mergând prea repede şi prea departe “off topic”, se poate declanșa
cenzura unui moderator al forumului.
Tehnica # 4 –
“COLECTAREA DE INFORMAŢII”
Colectarea de informații este foarte eficientă pentru a
determina nivelul psihologic al membrilor forumului şi a strânge toate
informațiile care pot fi folosite împotriva lor. În cadrul acestei tehnici se
postează într-un mediu pozitiv un subiect de tipul : “eu îţi arăt ceea ce am
(ce pot, ce știu), arată-mi şi tu, la rândul tău, ce poţi (ce ai, ce ştii)”.
Datorită numărului mare de răspunsuri furnizate este posibil să se compileze şi
să se construiască mai multe informații statistice. Ca exemplu se poate posta
un subiect de tipul : “care este arma ta preferată”, încurajând astfel membrii
forumului să-şi spună părerea. În acest fel, folosind procentajul inversat,
este posibil să se determine de pe forum cine deţine o armă de foc sau cine o
deține într-o manieră ilegală. Aceeaşi metodă poate fi folosită de un membru,
postând orice întrebare de genul “care este tehnica ta preferată pentru …”.
Mulţumită acestor răspunsuri se pot studia diverse metode, iar altele se pot
îmbunătăți.
Tehnica # 5 –
“TROLLINGUL ENERVAT”
Statistic, există întotdeauna un procent de membri pe forum
mai predispuşi la violență. Cu scopul de a şti cine sunt acești oameni, este
necesar să se posteze o fotografie pe forum, care va incita în mod deliberat o
puternică reacţie psihologică. În acest fel se poate identifica în mod eficient
individul cel mai violent din grup si poate fi urmărit prin intermediul IP-ului
său. Pentru a realiza acest lucru, pur și simplu se postează un link către un
video cu un ofițer de poliție care comite un abuz de putere împotriva unui
individ nevinovat. Statistic, dintr-un milion de poliţişti din America, există
întotdeauna unul sau doi care pot fi prinşi într-o ipostază de abuz de putere,
activitate care poate fi apoi folosită cu scopul strângerii de informații –
fără a fi nevoie de a mai “simula” un film fals. Această metodă este extrem de
eficientă, şi cu cât clipul video este mai violent, cu atât metoda mai
eficientă. Uneori este util să “influenţezi” forumul dându-ți singur răspunsuri
violente la propriile mesaje, bătându-ți joc de ceea ce cred autorităţile !
Făcând acest lucru și demonstrând astfel că nu îți este frică, ceilalți membri
ai forumului, mai discreţi și non-violenţi, pot să-şi dezvăluiască adevăratele
lor intenţii. Acest lucru poate fi apoi utilizat în instanță în cazul în care
urmează un proces.
Tehnica # 6 –
“CÂŞTIGĂ CONTROLUL TOTAL”
Este important să insiști şi să manipulezi în mod continuu
pentru a obţine o poziţie de moderator al forumului. Odată ce ai obţinut
această poziție, forumul poate fi controlat eficient şi în linişte prin
eliminarea postărilor nefavorabile – putând eventual ghida forumul spre un eșec
total, provocând o lipsă de interes din partea publicului. Aceasta este
“victoria finală”, deoarece forumul nu mai este atractiv pentru public, pentru
ca nu mai este util pentru menținerea libertăților lor. În funcție de nivelul
de control pe care îl deţii, poţi conduce în mod deliberat forumul spre
victoria ta, prin cenzurarea postărilor, suprimarea membrilor, deconectând în
mod accidental forumul din online. În acest fel forumul poate fi ucis rapid. Cu
toate acestea, nu este întotdeauna interesant să se omoare un forum, întrucât
poate fi transformat într-un fel de “borcan cu miere” pentru a centraliza,
absorbi şi reorienta noii veniți, pentru ca apoi să fie utilizaţi pentru
nevoile şi sub controlul tău.
CONCLUZIE
Este bine să îți amintești mereu că aceste tehnici sunt
eficiente doar în cazul în care participanții la forum NU LE CUNOSC. Odată ce
aceştia au fost informați, operațiunea poate eșua complet, iar forumul va
deveni incontrolabil. În acest moment, alte alternative ar trebui să fie luate în
considerare, cum ar fi inițierea unei false probleme judiciare pentru a închide
pur și simplu forumul şi a-l deconecta din online. Acest lucru nu este de
dorit, deoarece va împiedica organele de stat să monitorizeze procentul din
populație care acţionează contra ordinii publice. (mai bine zis, a celor care
se opun falselor elite care distrug neamurile in sanul carora acestea s-au
aciuiat – nb ). Se pot utiliza şi dezvolta bineînţeles şi alte tehnici, iar pe
măsură ce dezvolţi o nouă tehnică de infiltrare şi control, este imperativ să
le împărtăşești cu coodonatorii domeniului.
Cele 25 de reguli ale dezinformării Notă: Prima regulă și
ultimele cinci (sau șase, în funcție de situație) nu sunt, în general, direct
aplicabile de către dezinformatorul tradițional. Aceste norme sunt, în general,
mai des folosite direct de către dirijorii și actorii-cheie care fac
planificarea strategică a unor conspirații criminale.
1. Nu vedea nimic, nu auzi nimic, nu spune nimic. În ciuda
faptului că ai putea şti, nu vorbi – mai ales dacă ești o persoană publică, un
jurnalist, un politician, etc. Dacă o faptă nu a fost raportată, înseamnă că ea
nici nu s-a întâmplat şi deci, persona nu va trebui să se confrunte cu această
problemă.
2. Devino neîncrezător și indignat. Evită discutarea
problemelor-cheie, şi în schimb concentrează-te asupra problemelor secundare
care pot fi utilizate pentru criticarea anumitor grupuri sau teme sacrosancte.
Acest lucru este de asemenea cunoscut şi ca subterfugiul : “Cum de
îndrăznești…”.
3. Crează, generează bârfă. Evită să vorbești despre
probleme în amănunt, nu ţine cont de locuri sau de probe într-o atmosferă plină
de zvonuri pure şi de acuzații violente. Această metodă funcționează bine în
special când există o presă tăcută, pentru că publicul nu poate verifica
faptele pe care aceste zvonuri le cataloghează drept “discutabile”. Dacă poți
stabili o relație între documentul / problema în cauză cu internetul,
folosiți-o pentru a-l cataloga drept “zvon” care provine de la “un grup de
copii de pe internet”, care nu poate avea nicio bază în realitate.
4. Utilizează un argument de tipul “sperietoare”. Găseşte
unul şi crează un element în argumentaţia adversarului pe care îl poți
contracara cu ușurință pentru a te credibiliza și a ridiculiza adversarul. Fie
creezi o problemă a cărei existență o insinuezi bazându-te pe interpretarea
adversarului/sau a exagerării adversarulu/sau găsești ceva, pe loc, fie
selectezi veriga cea mai slabă dintre aspectele cele mai vulnerabile.
Amplifică-le impactul lor şi distruge-le, discreditând astfel toate acuzațiile,
atât pe cele reale cât şi pe cele fabricate, evitând în același timp să
vorbești despre veritabilele probleme.
5. Înlătură-ți adversarii acordându-le porecle şi
ridiculizându-i. Această metodă mai este cunoscută drept stratagema “atacă
mesagerul”, cu toate că şi alte metode sunt variante ale acestei abordări.
Adversarii sunt asociaţi cu nume puţin onorante cum ar fi “nebun”, “partizan al
dreptei”, “liberal”, “partizan al stângii”, “terorist”, “obsedat de teoria
comploturilor”, “radical”, “milițian”, “rasist”, “fanatic religios”, “deviant
sexual”, “alcoolic” şi multe altele. Acest lucru va împiedica noii forumişti să
se alăture adversarilor săi, temându-se că vor fi trataţi în același mod. Ca
urmare, aceştia nu vor vorbi despre problemele reale.
6. “Loveşte şi fugi”. Dezinformatorul, pe orice forum
public, poate să-şi atace scurt adversarul sau poziția acestuia, apoi să fugă
înainte ca răspunsul să fie publicat, sau pur și simplu să-l ignore. Acest
lucru funcţionează extrem de bine pe internet în mediile de tip semnale de la
cititori către editor, în care poate fi folosit un flux continuu de identități
noi pentru a evita explicarea criticilor şi argumentelor. Faci pur și simplu o
acuzație sau lansezi un alt atac, nu vorbești despre problemele reale și nu
răspunzi niciodată, pentru că în acest fel ai acorda credit punctului de vedere
al adversarului.
7. Motive de interogare (îndoială). Amplifică orice fapt
care ar putea sugera ideea că adversarul militează în favoarea unei alte părţi.
În acest fel vei evita discutarea problemelelor şi vei obliga acuzatorul să
intre în defensivă.
8. Invocă autoritatea. Pretinde că ești parte a autorității
sau asociază-te ei folosind limbajul şi terminologia acesteia pentru a ilustra
că ești “cel care le știe pe toate”. Discreditează problema fără a vorbi de
fapt despre ea şi fără a demonstra de ce, sau a cita vreo sursă.
9. Fă pe prostul. Nu contează argumentele sau dovezile care
se pun pe masă, important este să eviți discutarea lor sau să le discreditezi,
menţionând că n-au niciun sens, nu conţin nicio probă, nu sunt de niciun
interes, sau sunt ilogice. Amestecă bine lucrurile pentru a obţine un efect
maxim.
10. Asociază criticile adversarului cu știrile vechi. Este
un fel de derivat al argumentului “sperietoare”, un fel de investiție pentru
viitor în cazul în care problema nu poate fi ușor controlată. Lucrează
anticipat pentru a menține controlul. Astfel, dezinformatorul lansează un
argument “sperietoare” şi lasă apoi să reiasă că se va ocupa în curând de
acesta în cadrul planului alternativ (planul B). Astfel, acuzaţiile sau
criticile care urmează, indiferent dacă sunt valabile sau nu, vor fi în general
asociate cu cele anterioare şi considerate pur și simplu o reluare a lor, fără
a mai fi necesar să se ocupe de ele – este chiar mai bine dacă adversarul este
același cu cel de la început.
11. Stabileşte un plan B şi bazează-te pe el. Utilizează o
problemă minoră sau un element real şi scoate-o la “drumul mare” (fă-o
publică). “Mărturiseşte” cu vigoare că ai făcut o eroare inocentă şi că
adversarii tăi au profitat de această oportunitate, au amplificat-o şi
dirijat-o, dându-i conotaţii care implică lucruri necinstite şi care, desigur,
“nu există”. Unele persoane pot reveni mai târziu cerând cu vigoare, public,
“să se pună capăt acestui nonsens”, deoarece s-a făcut deja “ceea ce trebuia
facut”. Dacă este bine realizată, această tehnică îl poate ajuta pe
dezinformator să câștige simpatie și respect pentru că a dat lucrurile în
vileag şi “şi-a mărturisit” greșelile, fără a aborda însă alte probleme mult
mai grave.
12. Enigmele nu au soluție. Dezinformatorul pretinde că
afacerea este prea complicată pentru a fi rezolvată, scoţând în evidenţă
multitudinea de persoane şi evenimente implicate. Acest lucru va face ca orice
interes al altora pentru acea problemă să se piardă.
13. Logica de tip “Alice in Ţara Minunilor”. Evită să
discuți despre probleme, raţionând invers sau utilizând o logică deductivă care
neagă orice fapt real important.
14. Cere soluții complete. Evită să vorbești despre
probleme, solicitând adversarilor rezolvarea completă a unui caz. Este o
stratagemă care funcționează cel mai bine împreună cu problemele de la punctul
10.
15. Fă ca faptele să corespundă unor concluzii alternative.
Acest lucru necesită o gândire creativă, cu excepția cazului în care cazul a
fost planificat în prealabil cu un plan B.
16. Fă ca să dispară probele și martorii. Dacă ele nu
există, înseamnă că nu există o faptă, şi deci nici o problemă care sa fie
abordată.
17. Schimbă subiectul. În general, folosind una dintre
celelalte stratageme enumerate aici, găseşte o modalitate de a da discuția la o
parte, prin comentarii mai ascuţite şi controverse, în speranța de a deturna
atenția către un subiect mai ușor de gestionat. Aceasta funcționează bine mai
ales cu oameni care pot “dezbate” împreună cu tine un subiect nou, polarizând
discuția înspre altceva, în scopul evitării dezbaterii problemelor-cheie.
18. Antagonizează şi provoacă adversarii, dându-le un atac
emoţional. Dacă nu poți face nimic altceva, ia-te la ceartă şi bate-ți joc de
adversarii tăi, forţându-i să răspundă într-o manieră emoțională, ceea ce îi va
face să arate ca nişte oameni proşti şi mult prea motivaţi. Nu numai că astfel
vei evita să vorbești despre problemele importante, dar dacă răspunsul
adversarului privind subiectul este emoţional, vei putea mai târziu să eviți
problema concentrându-te pe : “oh, cât sunt de sensibili, cum să mă încumet a-i
critica ?”.
19. Ignoră dovezile prezentate şi solicită dovezi
imposibile. Este probabil o variantă a regulii de “a face pe prostul”. În ciuda
dovezilor care sunt prezentate de către adversar pe un forum public, susţine că
probele nu sunt admisibile şi cere probe imposibil de găsit pentru adversar
(ele pot exista, dar nu sunt disponibile sau sunt cunoscute ca fiind ceva ușor
de distrus sau falsificat, ca o armă a crimei). Cu scopul de a evita complet discutarea
problemelor, ar putea fi necesar să discreditezi în mod categoric mass-media
sau cărţile, să refuzi ideea că martorii sunt acceptabili și chiar să negi
declarațiile făcute de către guvern sau alte autorități.
20. Dovezi false. Introdu cât poți de repede noi dovezi
false sau indicii proiectate şi fabricate care sunt în conflict cu observațiile
și argumentele părții adverse – un instrument practic pentru a neutraliza
problemele sensibile sau pentru a împiedica concluziile. Aceasta funcționează chiar
mai bine pentru infracțiunile pentru care faptele nu se pot distinge de
dovezile false.
21. Apelează la un juriu de acuzare, un procuror special sau
alt organism autorizat de anchetă. Răstoarnă procesul în favoarea ta și
neutralizează eficient problemele sensibile fără să deschizi discuția. După ce
s-au adunat dovezile și declarațiile, trebuie să fie păstrate secrete pentru a
fi bine gestionate. De exemplu, dacă ești în cârdășie cu procurorul, juriului i
se pot refuza pur și simplu și toate dovezile relevante se vor sigila,
făcându-le inutilizabile pentru investigații viitoare. Odată ce s-a ajuns la un
verdict favorabil, problema poate fi considerată încheiată în mod oficial. În
general, această tehnică este aplicată pentru a transforma vinovatul în inocent,
dar poate fi utilizată şi pentru a susţine acuzaţii atunci când se înscenează
ceva contra victimei.
22. Fabrică un adevăr nou. Crează propriile grupuri de
experți, autori, lideri sau oameni cu influență capabili să inventeze ceva nou
şi diferit prin cercetare științifică, investigaţii sociale sau dovezi
favorabile. În cazul în care ai neapărată nevoie să abordezi problemele, o vei
face profesionist, prin persoane autorizate.
23. Distrage atenţia maselor cât se poate de mult. Dacă cele
de mai sus nu funcționează, pentru a ţine oamenii departe de problemele
sensibile, sau pentru a preveni o acoperire mediatică nedorită a evenimentelor,
cum ar fi de exemplu procesele, crează povești şi mai mari (sau le tratează-le
ca şi cum ar fi mari) pentru a îndepărta masele.
24. Tăcerea critică. În cazul în care metodele de mai sus nu
dau rezultate, ia în considerare eliminarea din circulaţie a adversarilor prin
soluții definitive cu scopul eliminării în întregime a nevoii de abordare a
problemei. Acest lucru poate fi realizat prin moartea, arestarea și detenția,
șantajul, distrugerea personalității adversarilor datorită scurgerilor de
informații, sau prin distrugerea lor financiară, emoţională sau provocându-le
daune grave de nivel medical.
25. Dispari. Dacă ești deţinătorul cheii secretelor sau dacă
ești supus unei presiuni prea mari şi simți că începe să devină periculos,
părăseşte zona.
CELE 8 TRĂSĂTURI ALE UNUI DEZINFORMATOR:
1) Evitarea. Nu vorbeşte niciodată despre probleme în mod
direct şi nici nu argumentează într-o manieră constructivă. Evită de obicei
citatele sau trimiterile la referinţe. Insinuează în schimb contrariul.
Virtual, toată prezentarea sa insinuează că autoritatea în materie şi experţii
nu au nici o credibilitate.
2) Selectivitatea. Tinde să-şi aleagă cu atenție adversarii,
fie aplicând abordarea “loveşte şi fugi” împotriva comentatorilor simpli care
îi susţin pe adversarii săi, fie se concentreză mai serios pe adversarii-cheie
care sunt cunoscuţi pentru abordarea directă a problemelor. În cazul în care cu
un comentator comentează prea mult, dar fară succes, îşi va schimba focalizarea
pentru a-l include şi pe acel comentator.
3) Coincidența. Dezinformatorul are tendinţa de a apărea
brusc când se discută un subiect controversat, deşi n-a mai participat public
la o discuţie generală despre acesta. De asemenea, are tendinţa de a dispărea
odată ce subiectul nu mai este interesant pentru mase. El este desemnat să
participe la discuţie şi pleacă atunci când motivul dispare.
4) Munca în echipă. Dezinformatorii tind să funcționeze în
grupuri cu aceeaşi opinie şi/sau opinii complementare. Desigur, acest lucru se
poate întâmpla în mod natural pe orice forum public, dar probabil că va exista
un schimb frecvent de opinii mai ales în cazul în care sunt implicaţi
profesioniştii. Uneori, un participant se va infiltra în tabăra adversă pentru
a deveni sursa unui argument de tip sperietoare sau va utiliza alte tehnici
concepute să reducă forța loviturii adversarului.
5) Anti-conspiraţionist. Dezinformatorul îşi exprimă aproape
întotdeuna un anumit dispreţ faţă de “teoria conspirației” şi în general faţă
de toți cei care nu cred că JFK nu a fost ucis de LHO. Având un astfel de
dispreț pentru teoreticienii conspirației, să nu vă întrebaţi de ce se
concentrează pe apărarea singurului subiect, cel al conspiraţiei, abordat
într-un nou grup. Unii ar putea crede că dezinformatorul este acolo pentru a
încerca să demonstreze că toată lumea e nebună în legătură cu orice subiect,
sau pur și simplu pentru a ignora grupul pentru care îşi exprimă un asemenea
dispreţ. Sau, unii pot să concluzioneze că el are un motiv ascuns pentru care
acțiunile lor sunt ignorate.
6) Emoții artificiale. Dezinformatorul are un sentimentalism
ciudat, “artificial”, şi o piele neobişnuit de groasă – o capacitate de a
persevera şi de a persista chiar şi când se confruntă cu un val de critici
copleșitoare şi intolerante. Aceasta tehnică vine dintr-un antrenament de tipul
celor de la serviciile de informaţii, în care indiferent cât de relevante sunt dovezile,
neagă totul şi refuză să reacţioneze emoţional sau să se implice. Pentru un
expert în dezinformare emoţiile pot apărea ca artificiale. Oamenii obişnuiţi,
atunci când răspund cu furie, de exemplu, își exprimă animozitatea prin
respingere. Dezinformatorul profesionist va avea în general probleme pentru
a-şi menţine imaginea, publicul fiind capricios în privinţa pretinselor emoții
şi stilului de comunicare calm și impasibil. E doar o meserie și câteodată se
pare că nu sunt capabili să-şi “joace rolul”. La un moment dat pot avea un
acces de furie, apoi pot exprima un dezinteres total şi din nou un acces de
furie (un yo-yo emoțional). Având pielea groasă, niciun val copleşitor de
critici nu-l va descuraja să-şi facă meseria şi va continua să utilizeze aceleaşi
tehnici obişnuite, fără nicio ajustare. În mod obişnuit, un individ rațional,
primind atâtea critici, îşi face cu adevărat griji despre ce pot crede ceilalţi
despre el și va încerca să-şi îmbunătățească stilul de comunicare sau pur și
simplu va renunţa.
7) Incoerent. Dezinformatorul are, de asemenea, tendinta de
a face greșeli care trădează adevăratele sale motivații. Acest lucru se poate
datora faptului că nici el nu știe cu adevărat subiectul sau pentru că este un
pic “freudian”. Am observat că, de multe ori, dezinformatorul citează pur și
simplu informații contradictorii care se neutralizează reciproc. De exemplu,
unul dintre ei a pretins că este un pilot al Forţelor Aeriene, însă stilul său
de scriere dovedea lipsa de educaţie (ortografie, gramatică, stil incoerent)
demonstrând astfel că nu are studii superioare. Nu cunosc mulți piloți ai
Forţelor Aeriene fără diplomă universitară. Un altul a declarat, printre
altele, că nu știe nimic despre un anumit subiect, susținând ulterior că este
de fapt expert în materie.
8) Timpul de răspuns. În cadrul grupurilor de știri
(newsgroups) s-a descoperit recent factorul “timp de raspuns”. Există trei
moduri în care funcionează, mai ales când guvernul sau o altă persoană cu o
anumită putere este implicată într-o operaţiune de disimulare. 8.a) Orice
postare pe un NG scrisă de un suporter care vizează adevărul poate duce la un
răspuns imediat. Guvernul precum şi alte persoane abilitate își pot permite să
plătească oameni care să urmarească discuţia şi să găsească o oportunitate de a
provoca avarii. Dezinformarea în NG se face numai dacă cititorul o doreşte.
Este necesar un răspuns rapid, altfel vizitatorul poate sesiza adevărul. 8.b)
Atunci când este vorba de un dezinformator direct, prin e-mail de exemplu,
întârzierea este necesară şi va fi de obicei de minimum 48-72h. Acest lucru
permite să se formeze o echipă care să se consulte cu privire la adoptarea unui
răspuns strategic cu un bun efect şi chiar să “obțină permisiunea” sau
instrucțiunile unei autorităţi ierarhic superioare. 8.c) În exemplul 1 de mai
sus, pentru grupuri noi, se va întâlni adesea cazul în care se pun în aplicare
mijloace mai puternice după întârzierea de 48-72h. Acest lucru este valabil mai
ales atunci când solicitantul adevărului şi comentariile sale sunt considerate
mai importante şi au potenţialul de a dezvălui adevărul. Astfel, cel care
dezvluie adevărul va fi atacat de două ori pentru același “păcat”.
Pentru moment, stop!
Continuam in episodul urmator.
Este ca-i funny?
Mai dormiti la noapte?
- preluat si verificat de nemotoujours -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu