30 octombrie 2013

298.Metoda lui Mos Gerila - sau cum raspunderea te poate albi in 24 de ore (preluare)

       Unii dintre noi le numesc povesti, cred ca aceia care au trait cu capul doar in gaura lor si nu au vrut sa se uite in stanga sau in dreapta, ori cine stie...
       Din nefericire sceste povesti erau adevarate si dupa o anumita varsta, daca urcai si tu intr-o scara ierarhica ori intrai in cercuri de oameni destupati, macar aflai daca nu chiar o incasai pe pielea ta.
       Grozav era un lucru, si atunci nu-l remarcam, neavand termen de comparatie: responsabilitatea si raspunderea cu privire la sarcinile de serviciu !
       Te lua naiba daca greseai !
       Urmariti o poveste-sigur adevarata, cu privire la o asemenea intamplare !

- nemotoujours -



   Demult, cu putin timp inainte ca tatal meu sa lucreze in fabrica, pe vremea cand Mos Craciun era Mos Gerila, s-a topit un lagar la agregatul DUO.      Securistul fabricii l-a chemat pe iginerul de atunci, un tanar cu parul negru, la Securitate, pentru a da explicatii.

   A fost anchetat 24 ore. Atat, nu mai mult. Pana la urma s-a dovedit ca n-avea nici o vina, insa tot anchetat a fost. Urmatoarea zi s-a intors la lucru, iar colegii nu l-au mai recunoscut decat cu greutate. Avea parul alb. In 24 ore, cat a fost anchetat, a fost atat de stressat, nestiind cum sa-si demonstreze nevinovatia, incat i-a albit complet parul. De atunci a fost poreclit Mos Craciun.
   Asa era pe vremea lui Mos Gerila. Nu era de joaca, raspunderea era raspundere. Oare cati politicieni, din cei de azi, ar trebui sa albeasca la fel de brusc? Sa dea explicatii serioase pentru starea Romaniei. Pornind de la situatia din 1989 si pana in prezent, an cu an, guvernare cu guvernare, decizie cu decizie. Sa raspunda politicienii din cei 24 ani cum, pas cu pas, Romania a tot coborat, a tot scazut, s-a impotmolit atat de tare incat singurul lucru pe care-l mai avem de vanzare este pamantul si subsolul.

  Ca noi, oamenii, deja nu mai suntem considerati o valoare.

preluare "printreextreme"
- scrisa de Decenu - 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu