Un documentar TVR2, in limba franceza (deci presupun ca e un documentar facut de francezi) despre nasterea unui mit – Dracula. Acest documentar a scos in evidenta, prin felul in care a fost facut, faptul ca politicienii francezi si oamenii de presa din Franta sunt cu totul altceva decat oamenii de cultura ai Frantei (elita) si, cred eu, chiar cu totul altceva decat poporul francez. Documentarul a fost facut in stilul specific frantuzesc, adica prezentand realitatea ca pe o legenda, lasand sa se observe opiniile personale ale celor ce l-au facut, opinii influentate de admiratia fata de niste fapte deosebite.
  Pentru a demitiza personalitatea lui Vlad Tepes, francezii au prezentat faptele, bazate pe documente istorice.  Deasemeni au eliminat exagerarile, confruntand mai multe relatari, din surse diferite si au accentuat si spiritul epocii. Astfel, cruzimea renumita a lui Vlad Tepes nu pare mult diferita de cruzimile ce se practicau atunci. Trasul in teapa nu era prea mult diferit fata de trasul pe roata (folosit de occidentali) sau de alte metode de tortura aplicate in toate tarile europene si asiatice de atunci. Deasemeni, cifra de 500 boieri trasi in teapa, la un ospat nu poate fi, in realitate, mai mare de 45-50, caci nu erau atatia boieri de rang inalt in toata Tara Romaneasca. Si nici cetatea Poenari nu a fost construita cu boierii tineri, iertati de la trasul in teapa de la acel ospat, caci asa ceva nu prea pare a fi posibil.

  Documentarul il prezinta pe Tepes ca pe un reformator ce a schimbat politica tarii, atat in interior, cat si in exterior. Aceste schimbari i-au creat multi dusmani, din ce in ce mai multi. Astfel, primii dusmani externi pe care si i-a facut au fost negustorii sasi din Transilvania, caci Vlad a dus o politica de protejare a negustorilor din Tara Romaneasca. Pentru asta a intrerupt comertul dintre est si vest, pentru ca marfurile sa treaca prin Tara Romaneasca, protejand, astfel, negustorii din tara sa. Trebuie sa tinem cont ca atunci, pe vremea aceea, la fel ca si acum, in zilele noastre, pozitia tarilor romane era una strategica, caci ruta est-vest, cea mai importanta ruta a comertului de mirodenii, trecea prin tarile romane. Nu numai Vlad Tepes s-a luptat pentru a devia aceasta ruta prin tara sa, ci si Stefan cel Mare si chiar si Iancu de Hunedoara.

Statuia lui Matei Corvin
  Pe plan extern, politica lui Tepes a fost dominata de lupta antiotomana. A incheiat o alianta antiotomana cu Matei Corvin, cel mai apreciat rege al Ungariei din toate timpurile. Insa interesul lui Matei Corvin pentru lupta din est (cu turcii) s-a schimbat mutandu-se in vest, pentru a-si recastiga coroana Ungariei. Totusi, chiar daca s-a luptat in vest, a cerut bani papei pentru finantarea unei cruciade antiotomane. Banii au sosit, insa Matei Corvin a deturnat fondurile, folosindu-le pentru a-si cumpara coroana mult dorita, lasand cruciada in plata Domnului. Asa ca Vlad Tepes a ramas singurul ce a dus cruciada impotriva turcilor, fara sa stie ca a ramas singur, caci politica lui Matei Corvin a fost una duplicitara. Si fara sa aiba bani de la Papa, ci cu forte proprii, limitate la armata Tarii Romanesti. Bazandu-se pe alianta cu o tara puternica, ce primise o mare suma de bani de la papalitate pentru a lupta alaturi de el, a fost primul care a declansatt ostilitatile cu turcii, printr-o campanie sangeroasa la sud de Dunare. Contraatacul turcilor nu a intarziat, Mahomed conducand personal o armata uriasa, de 4-5 ori mai mare decat armata lui Tepes. Nefiind ajutat de Corvin, Tepes a fost nevoit sa-si puna in practica toate calitatile sale de mare general, aplicand tactici ce au fost folosite in vestul Europei abia de catre Napoleon (asa au zis francezii). Atacul de noapte asupra taberei otomane, cu scopul clar de a-l ucide pe insusi Mahomed Cuceritorul  a creat panica si a demoralizat armata otomana in asemenea masura, incat aceasta a fost fortata sa se retraga. Acest atac a avut un rasunet deosebit in intreaga Europa, A fost victorie unica in Europa, bazata pe un atac surpriza, de o indrazneala nemaivazuta nici pana atunci si nici de atunci incoace, ce viza pe insusi sultanul turcilor.
3

  Ceea ce s-a spus pana aici nu e ceva nou pentru noi. Insa de aici incolo, francezii au scos in evidenta felul in care Tepes a pierdut atat tronul, cat si libertatea, reputatia si apoi viata. Nu datorita greselilor sale, ci datorita imprejurarilor si politicii duplicitare, incorecte, dusa de aliatul sau, regele Matei Corvin, ba si chiar a tradarii atat a aliantei, cat si a scopurilor crestinatatii. Deoarece Matei Corvin deturnase banii catre un scop personal, pacalindu-l astfel pe Papa, avea nevoie de o justificare morala si de imagine in fata Papei si in fata celorlalti regi europeni crestini. Asa ca a hotarat sa-si salveze imaginea si sa-si justifice faptele sale atragand atentia asupra lui Vlad Tepes. A facut ceea ce se numeste in ziua de azi o mare porcarie, Nu numai ca nu si-a respectat cuvantul, adica sa lupte alaturi de Vlad Tepes impotriva turcilor, conform aliantei antipagane (sprijinita si ceruta de Papa), ci l-a arestat pe Vlad si l-a tinut prizonier 12 ani. In toti acesti ani, intreaga curte regala a Ungariei a dus o campanie mediatica agresiva, imprastiind in intreaga Europa minciuni gogonate despre Vlad Tepes si improscandu-l pe acesta cu noroi. A procedat nu ca un mare rege (asa cum este considerat de istorici), ci ca un mârlan ordinar. La aceasta campanie s-au alaturat si negustorii sasi, ce erau nemultumiti de faptul ca Vlad deviase ruta comertului est-vest prin Tara Romaneasca. Tiparul aparuse in Europa cu 10 ani inainte si denigratorii lui Vlad Tepes s-au folosit de puterea mediatica a tipariturilor. Tot ce stim negativ despre Vlad Tepes a fost inventat de Matei Corvin (si de curtea regala ungara), pentru a ascunde deturnarea fondurilor destinate cruciadei. O intreaga Europa a primit stiri false despre Vlad Tepes, creandu-se astfel imaginea viitorului Dracula. Minciuni ordinare, atat de ordinare incat un om cu capul pe umeri nici nu le-ar da crezare. Insa aceste exagerari i-au fost necesare lui Matei Corvin, caci daca erau niste minciuni mititele, Europa nu s-ar fi crucit la auzul stirilor despre Vlad Dracul si poate ca s-ar fi gandit si la “activitatea” crestina a lui Matei Corvin. Minciunile exagerate au avut scopul de a soca, astfel deturnand atentia de la nerespectarea unei aliante, tradarea crestinilor si pana la deturnarea de fonduri destinate special pentru binele intregii crestinatati (fapte “penale” infaptuite cu buna stiinta de catre Matei Corvin) – catre “grozaviile” facute de Vlad Tepes. Matei Corvin a castigat imagine publica, ramanand in istorie ca cel mai bun rege al Ungariei, insa V;ad Tepes a ramas in istorie ca cel mai insetat de sange domnitor roman.
Imaginea unui domnitor atat de insetat de sange (incat a fost transformata ulterior in imaginea unui vampir) s-a asociat cu tara si poporul nostru, creandu-ne o imagine de barbari salbatici. Aceasta imagine proasta ne-a fost (si ne este inca) foarte daunatoare.
4
  Noi, romanii, suntem diferiti de europenii din vest. Noi avem capacitatea de a intelege motivatiile oamenilor, privindu-i din punctul lor de vedere. Noi, romanii, nu-l acuzam pe Matei Corvin pentru mârlania pe care ne-a facut-o, chiar daca ne-a afectat atat de mult, mai mult decat ne-am inchipuit. Intelegem ca e dreptul lui sa-si urmareasca interesele sale si ale tarii sale, de aceea nu-i purtam ranchiuna si niciodata n-am incercat sa-l defaimam pentru ceea ce ne-a facut. Nu am raspuns cu alta mârlanie la mârlania lui. Noi suntem multumiti sa stim ca adevarul e altul, ca Vlad Tepes a fost un erou al poporului nostru, un comandant militar stralucit si un om ce si-a protejat poporul si a luptat pentru tara sa, chiar cu pretul vietii. Ce a facut Matei Corvin – e treaba lui. Nu noua trebuie sa ne dea el socoteala, ci lui Dumnezeu. Ce a fost – a fost, asa a vrut Dumnezeu sa fie. Acum, Dumnezeu sa-i odihneasca pe amandoi, caci despre morti – numai de bine. Francezii, intelegand mai bine spiritul occidental dedcat noi, romanii, au inteles si gravitatea comportamentului lui Matei.
Cam asa privesc romanii lucrurile. De undeva, dintr-un punct de vedere ce este mai presus de razbunare, mai presus de luptele de orgoliu, mai presus de luptele orgoliilor, mai presus de bine si de rau. Un punct de vedere ce arata o inalta spiritualitate, cel putin in sensul crestin. Noi privim mai degraba meritele lui Vlad Tepes, decat lipsa de merite a lui Matei Corvin. Mai degraba il admiram pe Vlad Tepes, decat sa-l dispretuim pe Matei Corvin. Noi, romanii, alegem, astfel, partea plina a paharului pentru ca suntem pozitivisti din fire (chiar daca suntem total inconstienti de calitatile si valorile noastre) si alegem sa ne bucuram si
Matei Corvin

sa ne mandrim cu ceea ce am facut noi bine, decat sa-i acuzam pe dusmanii si tradatorii nostri. Nu intoarcem chiar si celalalt obraz, cum ne povatuieste Isus, dar nici nu raspundem la loviturile mârsave prin alte lovituri mârsave. Chiar asa cum suntem acuma, cand ne consideram decazuti ca popor, tot asa privim lucrurile, acordand mult mai multa importanta faptelor bune, decat celor rele. Nici acum, cand suntem niste cocalari interesati de fala noastra, construindu-ne casoaie cu etaj si cu turnulete, cand ne cumparam masini scumpe ca sa defilam in fata cunoscutilor nostri, cand ne imbracam cu haine “de firma”, ca sa avem cu ce ne lauda, cand ne plimbam cu corusile pline prin supermarket-uri, ca sa vada lumea ca avem bani – nici acum nu privim partea rea a lui Matei Corvin si magaria facuta tarii noastre, ci privim partea buna a lui Vlad Tepes si chiar partea buna a lui Matei Corvin. Il consideram in continuare si noi, alaturi de unguri si intreaga lume, cel mai bun rege al Ungariei si nu-i purtam ranchiuna pentru ceea ce ne-a facut. Nu cautam sa ne razbunam, chiar daca am fost atat de nedreptatiti, iar nedreptatea facuta noua ne-a costat atat de mult. Chiar si acum, cand ne consideram decazuti, tot avem capacitatea de a privi lucrurile dintr-un plan ce se situeaza deasupra binelui si raului. Cine crede ca nu-i asa, sa se gandeasca la ceea ce a facut Matei Corvin si sa observe daca are, cumva, vreun pic de ranchiuna impotriva lui.

VA URMA !
* Decenu *