29 ianuarie 2014

394.Aceiasi si aceeasi (2)-continuarea consideratiilor colegului Decenu cu privire la documentarul despre Dracula


      Dar, dupa sute de ani de palmuiala, parca incepe sa nu ne mai placa. Parca usturimea asta nu mai trece, de vreme ce palmele vin una dupa alta. Am ajuns, acum, sa simtim permanent usturime pe obrajii nostri. Ba chiar usturimea a ajuns parca, pentru noi, o stare normala. Parca e normal sa se spuna numai lucruri rele despre romani, parca e normal sa fim considerati tiganii Europei. Parca e normal sa fim nedreptatiti, atat in timpul celui de-al doilea razboi mondial (prin Pactul de la Viena), cat si in anii ce au urmat. Parca e normal ca vestul, ce a garantat independenta si suveranitatea tarii fata de rusi, sa nu-si respecte angajamentul, tradand intelegerea, la fel cum a facut Matei Corvin cu Vlad Tepes.

PRIMA PARTE AICI 

DA PAGINA!




   Noi suntem aceiasi, iar problema noastra e aceeasi. Nimic nou sub soare, ci doar o repetitie, cu aceiasi actori: noi si prietenii si aliatii nostri declarati. Noi si imaginea creata noua de catre acesti prieteni.
   Asa cum Penes Curcanul si-a transformat porecla caraghioasa (negativa) intr-un renume pozitiv, si noi transformam, insa invers, superioritatea spirituala intr-o slabiciune. Superioritatea noastra este una interioara, iar slabiciunea noastra este una exterioara. Interior – suntem crestini cu adevarat, insa exterior – ne lasam palmuiti in continuare, fara sa ripostam, privind cu ingaduinta la pigmeii ce ne palmuiesc regulat, umflandu-se in pene cu voinicia lor. Pigmei – doar din punct de vedere al centrarii la nivelul orgoliului si lacomiei, nu din punct de vedere militar, economic sau cultural.    Aproape toti vecinii nostri ne palmuiesc mereu, de sute de ani. Toti prietenii si aliatii nostri ne tradeaza, cu regularitate. Toti partenerii nostri ne nedreptatesc, asa cum au facut si cu Vlad Tepes. Toti ne aduc acuzatii nefondate, adresate intregului popor.
  Dar, dupa sute de ani de palmuiala, parca incepe sa nu ne mai placa. Parca usturimea asta nu mai trece, de vreme ce palmele vin una dupa alta. Am ajuns, acum, sa simtim permanent usturime pe obrajii nostri. Ba chiar usturimea a ajuns parca, pentru noi, o stare normala. Parca e normal sa se spuna numai lucruri rele despre romani, parca e normal sa fim considerati tiganii Europei. Parca e normal sa fim nedreptatiti, atat in timpul celui de-al doilea razboi mondial (prin Pactul de la Viena), cat si in anii ce au urmat. Parca e normal ca vestul, ce a garantat independenta si suveranitatea tarii fata de rusi, sa nu-si respecte angajamentul, tradand intelegerea, la fel cum a facut Matei Corvin cu Vlad Tepes.

  Parca e normal ca vestul sa ne incurajeze sa rezistam ocupatiei sovietice, creandu-ne speranta falsa ca ne vor ajuta, daca rezistam in munti, pentru ca apoi sa fim lasati prada trupelor de securitate. Interesul vestului, atunci, nici macar nu era eliberarea poporului roman (asa cum trambitau plini de emfaza), ci doar slabirea puterii rusilor, care le erau adversari. Si s-au folosit, pentru asta, de luptatorii nostri anticomumisti ce au luptat cu arma in mana (creandu-li-se speranta falsa in venirea americanilor), ca de niste carne de tun, pentru ca puterea comunista sa slabeasca consumandu-si munitia pe romani. Dar noi nu-i acuzam nici acum de aceste lucruri. Parca ni se pare normal sa iertam datoria istorica a Germaniei, de parca noi am fi nababii lumii, insa noi sa fim datori vanduti tuturor. Ni s-a parut normal sa iertam si datoriile Irak-ului, pentru deservirea intereselor americane. Ni se pare normal sa murim in Afganistan, pentru interesele americane. Ni se pare normal ca am devenit o piata de desfacere a vestului, dupa ce acesta a distrus cu consecventa toata economia noastra. Ni se pare normal sa nu fin primiti in Schengen, (doar suntem tiganii Europei, barbarii flamanzi in cautare de ajutoare sociale de pe spinarea poporului european). Ni se pare normal sa le dam resursele minerale ale tarii, ni se pare normal sa ii imbogatim pe ei, acceptand contracte in care suntem dezavantajati, precum Bechtel. Ni se pare normal sa-i lasam sa ne distruga mediul si sursa noastra de viata, pentru exploatarea aurului si a gazelor de sist. Ni se pare normal sa le vindem lor, pe mai nimica, cele mai profitabile firme ale noastre, cum ar fi Petrom, Renel, Distrigaz, bancile. Ni se pare normal sa devenim dependenti de ei, dandu-le pe mana toate resursele noastre. Ni se pare normal sa acceptam “management privat” strain, care sa ajute la falimentarea firmelor de stat. Ni se pare normal ca conducatorii nostri, platiti (cu bani buni) de catre noi, sa urmareasca interesele altor state, sa puna jandarmii sa ne bata doar pentru ca o firma americana (pentru inceput) vrea ceva din pamantul nostru. Ni se pare normal sa riscam un dezastru de mediu la noi in tara, la noi in curte, numai pentru a servi interesele americane antirusesti, sau interesele rusesti antiamericane. Sau interesele oricui din lumea asta, in afara de noi insine.
  Dar oare, noi nu avem interesele noastre? Oare noi nu avem voie sa fim la fel de egoisti si de marlani ca prietenii (parteneri strategici) nostri?
Oare pana cand? Pana cand ne vom lasa palmuiti, apoi fortati sa multumim pentru palmene incasate? Oare e mai bine sa intoarcem si celalalt obraz, sau sa continuam asa, sa incasam palme? Sau… poate a venit timpul sa nu le mai acordam atata ingaduinta si intelegere.


*Decenu*

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu