480. Regimentele din județul Botoșani, participante la primul război mondial (1916-1919).

 

Monumentul închinat eroilor din primul război mondial din Botoșani.

Din Botoșani, în primul război mondial au luptat trei regimente de infanterie. Insă rezerviști din județul Botoșani și Dorohoi, au încadrat doar două regimente. Regimentul 35 Infanterie a fost dislocat în compunerea Diviziei 9 Infanterie în Dobrogea.

* col.(r) Miron Dumitru*

DA PAGINA! 

REGIMENTUL 69 INFANTERIE

Prin Înaltul Decret nr.4609 din 20 iunie 1913 – referitor la mobilizarea armatei – a fost creat, la Dorohoi, Regimentul 69 Infanterie Rezervă, organizat pe trei batalioane, având un efectiv de 3176 oameni.

Acesta a participat la Campania din Bulgaria, iar la sfârşitul lunii august 1913 a fost demobilizat.
În anul 1914, prin Înaltul Decret nr.1444 din 01.04, a luat fiinţă Regimentul 69 Infanterie, având reşedinţa în oraşul Botoşani

În perioada februarie 1917 – martie 1918 acesta a fost contopit cu Regimentul 77 Infanterie, având titulatura de Regimentul 69/77 Infanterie, contopire şi „dezdoire” executate în baza Ordinului Diviziei 14 Infanterie nr.794 din 01 februarie 1917 şi Instrucţiunilor M.St.M. nr.7050 din 27 februarie 1918.

REGIMENTUL 35 INFANTERIE “MATEI BASARAB”

La 1 noiembrie 1898 prin Înaltul Decret nr.3044, s-a înfiinţat Regimentul 35 Infanterie în subordinea Brigăzii 16 Infanterie, căruia i s-a fixat ca regiune de recrutare o parte din judeţul Botoşani. A fost organizat pe două batalioane: batalionul 1 cu reşedinţa la Botoşani, iar batalionul 2 cu reşedinţa la Cristeşti.

În anul 1900 s-a desfiinţat prin transformarea în două batalioane de vânători de munte nr.7 şi nr.8 prin Înaltul Decret nr.1637 din 28 martie 1900.

La 1 aprilie 1908 a fost reînfiinţat conform Înaltului Decret nr.985 din 31 martie 1908 în subordinea Diviziei a 9-a Infanterie, cu reşedinţa în garnizoana Cernavodă – Regimentul îşi recruta oamenii de pe raza Corpurilor 1 şi 2 Armată .

Participarea sa la războiul din anul 1913 a fost apreciată prin decorarea drapelului cu medalia “Avântul ţării”.
La 20 august 1916, regimentul era complet încadrat şi pregătit pentru a intra în marele război de reîntregirea neamului.

Zilele de 23 şi 24 august s-au soldat cu un adevărat dezastru în luptele susţinute la Turtucaia. La începutul lunii septembrie 1916, resturile regimentului au plecat la Călăraşi, unde a fuzionat cu efectivele rămase de la Regimentul 79 Infanterie, formând două batalioane care au asigurat paza malului Dunării având sectorul cuprins între Feteşti şi Călăraşi. În urma ordinelor primate la 30 octombrie, Regimentul “Matei Basarab” nr. 35, a plecat cu destinaţia Valea-Jiului, luând parte la luptele de la Cărbuneşti, Jupâneşti, Bărbăteşti, Balş, Slatina, Streiul de Sus şi de Jos. Batalionul 2 a luptat la Jupâneşti şi de acolo la Filiaş – Craiova, zonă în care întreg batalionul a căzut prizonier. După retragerea din Muntenia pentru refacerea regimentului 1 s-a stabilit garnizoana în localitatea Scânteia, judeţul Vaslui, unde în luna ianuarie 1917 a fuzionat cu Regimentul 76 Infanterie. La 28 iulie 1917, unitatea a primit ordinul de a se deplasa în zona Mărăşeşti, ocupând sectorul gară Mărăşeşti – Siretel. Victoriile obţinute la Mărăşeşti, Muncel şi Valea Zăbrăuţului sunt mărturii şi ale vitejiei şi dăruirii ostaşilor Regimentului “Matei Basarab” nr.35. În luna decembrie 1917, regimentul a fost scos de pe poziţie şi trimis pentru dezarmarea ruşilor din judeţul Bacău. A ocupat apoi sectoarele părăsite de aceştia între Valea –Domucului şi Bicazului, Coşula – Drăcşanei.

  În luna martie 1918, când a început demobilizarea armatei, Regimentul “Matei Basarab” nr.35 s-a despărţit de Regimentul 76 Infanterie.

Monumentul închinat eroilor

 din primul război mondial

 din Botoșani.

REGIMENTUL „ALEXANDRU CEL BUN” NR. 37

  Această unitate s-a înfiinţat la 1 octombrie 1911, în baza Înaltului Decret nr.1195/31 martie 1911, cu denumirea de “REGIMENTUL BOTOŞANI Nr. 37” şi având garnizoana de reşedinţă fixată la Botoşani. În mai 1912 regimentul a primit drapelul de luptă; în aceeaşi lună, dar a anului 1914, a primit denumirea de REGIMENTUL “ALEXANDRU CEL BUN” Nr.37, titulatură menţinută până la desfiinţare.

  În campania din 1913 subunităţile regimentului, dislocate dincolo de Dunăre, nu au participat activ la lupte.
În schimb, în primul război mondial, efectivele sale s-au remarcat în acţiuni operative, fapt întărit prin Înaltul Decret 1932/19 august 1936, care conferea unităţii dreptul de a-şi înscrie pe drapel “… denumirile localităţilor istorice în care s-a distins în lupte grele …” ARDEAL, POIANA UZULUI, FATA MOARTĂ şi CAŞIN .


   Pe timpul razboiului la Botoșani a funcționat si Spitalul de Zona Interioară nr.144 Botoșani
Cum Hârlăul în 1914 facea parte din județul Botoșani. In planurile de mobilizare, majoritatea rezerviștilor erau pentru completarea Regimentului nr.37 “Alexandru cel Bun” din Botoșani.

   Dupa doi ani de neutralitate, 1a 15 august 1916, Romania a decretat mobilizarea. Rezerviștii din Hârlău, anunțați de primării și jandarmerie merg la Botoșani la unitățile pentru care aveau ordin de mobilizare.
Din Hârlău au fost mobilizati peste 300 de rezerviști. Atât trupă cât și ofițeri și subofițeri. Mulți erau de etnie evreiască.

   Cele trei regimente din Botoșani, le găsim în campania din 1916-1919 pe toate fronturile de luptă ale armatei române. In Dobrogea la Turtucaia, în Transilvania, în Muntenia și în marea bătălie de la Mărășești.


   Să nu ne uităm înaintașii, mulți au murit pe câmpul de luptă pentru realizarea României Mari.
   In toate localitățile există monumente închinate eroilor sau dedicate acestor unități. Din păcate în Hârlău nu există interes pentru construirea unui monument reprezentativ, care să amintească de sutele de militari morți în iarna anului 1916-1917 și a celor căzuți pe câmpul de luptă.

   Personal nu mai am nici o speranță că acest monument va fi construit la Spitalul Orășenesc Hârlău unde sunt îngropați aproape 700 de militari.
Poate un alt primar, un alt consiliul local, care să simte românește, patrioți și cu respect pentru jertfa de acum 100 de ani a bunicilor și străbunicilor noștrii vor construi acest monument.

Din acest moment, nu voi mai aminti, nu mă mă voi implica în acest proiect. NU SE MERITA SA TE LUPȚI CU INERȚIA!

*col.(r) Miron Dumitru