 |
| . |
17 mai, ora 08.30 – ne îndreptăm spre Aerodromul “Gheorghe Bănciulescu” din Strejnic. Drumurile nu au fost blocate! Pot răsufla uşurată. De data asta nu voi mai rata elicopterul!
De cum pun piciorul pe aerodrom, constat, cu mare bucurie, că organizatorii au amenajat spaţiul cu totul diferit faţă de anul trecut. O surpriză dintre cele mai plăcute, pentru care îi felicit şi le mulţumesc: gardul a fost amplasat departe, spre pistă! Bravo! Este o mare schimbare! Vizibilitate excelentă!
Gazonul este încă liber, teama de ploaie se pare că îşi face efectul. Dar nu pentru mult timp. În mai puţin de o oră oamenii prind curaj şi aerodromul se umple de glasuri şi perechi de ochi ridicaţi către cer…
* Ana-Maria *
DA PAGINA !
Număr avioanele, pentru a-mi face o idee despre ce ni s-a pregătit. Aparatele de zbor parcă ştiau că vreau să fac asta. Aşteptau, frumos aliniate la capătul pistei, să fie admirate de orice doritor. Girocopterul cu care făcusem cunoştintă la Băneşti zâmbea încântat – normal, este prima lui ieşire în public! Cele două Wilga nu doreau decât să le facă semn planoarele, Cessna se zbenguia pe gazon, iar Sport Star îmi făcea cu ochiul (sau poate clipea din cauza soarelui?…). În faţa hangarului aşteaptă Extrele “Şoimilor României” şi Zlinurile “Vulturilor Tricolori”. Ah… iată şi Zlinul cu glas de contrabas de care îmi era atât de dor! Mare bucurie!
Şi cea mai mare surpriză… Abia aşteptam să văd ce avion va alege Dragoş Stoicescu să ne arate, astăzi. Îmi doream atât de mult să revăd “Condorul”… Şi văd în faţa mea ambele sale avioane! Rară şi fericită ocazie de a le admira!
Falconul năzdrăvan:
Cel puţin în privinţa Iacărilor…
Hotărâtă să iau ce mi se oferea şi să las pe mai târziu tristeţea, îmi întorc privirea către cer şi n-o mai iau de acolo – decât atât cât să nu mă implic în vreun accident la sol…
Oferta a fost dintre cele mai bogate:
Avioane ultrauşoare dintre cele mai diverse,
prima participare a girocopterelor care nu au lăsat pe nimeni indiferent,
Zlin 50 într-o formă de zile mari
Pilotat de Teodor Munteanu, nu e de mirare că a lipit toate privirile de aripile lui…
De obicei o evoluţie ratată, pentru că nu
reuşeam să ajung niciodată la timp, de data asta, organizatorii parcă
s-ar fi gândit la mine (fără a şti că fusesem prevăzătoare şi nu mai
întârziasem)! Eurocopterul Şcolii de Aviaţie Civilă a fost programat mai
târziu! Ceea ce îmi dăduse ceva emoţii, până l-am zărit aşteptând în
faţa hangarului…
La el zâmbesc şi când e la sol…Pentru că,
pur şi simplu, îmi place! Când mai dă şi din coadă… e clar că îl ador!
Un elicopter pe care îl văd în fiecare zi şi nu cred a mă sătura
vreodată:
Paraşutiştii Aeroclubului României nu s-au lăsat nici ei mai prejos, culegând aplauzele unui public cucerit de evoluţia lor:
Wilga îşi fac apariţia. Urmează planoarele!
Stranii şi interesante creaturi! (Pardon, aparate de zbor!)
Extratereştri?! Lăcuste?! Avioane?! TRACTOARE?!
În mod sigur, zboară! Şi au un farmec aparte, aşa că mi-am lipit repede obiectivul de ele:
Pentru prima dată, mai mult datorită întâmplării decât a atenţiei mele împrăştiate, le-am urmărit “la treabă”:
Desprinderea…
şi un zbor care nu mai are nevoie de introducere… Piloţi: Teodor Munteanu şi Tavi Stavila!
În sfârşit, Şoimii României se pregătesc de
decolare. Îmi pregătesc urechile pentru o muzică dintre cele mai plăcute
lor: motoarele Extrelor! Cristian Iorgov, George Rotaru Attila Goger, Andrei Serbu şi Laszlo Ferencz sunt cei care le fac să cânte.
Din
păcate, urechile mele au cam rămas nemulţumite… Muzica de la sol o
acoperea pe cea dintre nori… Din partea mea, puteau să fi oprit cu totul
difuzoarele, avioanele astea spun singure ce fac, nu e nevoie de
comentarii! Mai ales dacă e doar pentru a ne spune că: “… au executat
ruperea!…” Mulţumesc, aş fi ales fără… Sau… fără muzică. Măcar sonorul
dat mai încet! Cântecul lor, în plină evoluţie, merită ascultat!
Dacă urechile mele se ascuţeau degeaba că tot nu puteau prinde toate acordurile, ochii, în schimb, s-au bucurat din plin.
Şi cum să nu se bucure?! George Rotaru, în
plină formă, s-a dat peste cap cu EXB – mezinul rânjit al trupei-, cum
nici nu visa el la ieşirea din fabrică!
Andrei Şerbu a împrăştiat norii cu al său zburător nărăvaş,
zborul în formaţie… este o adevărată încântare,
Regrete personale:
Speram ca formaţia să fie de şase: nu a participat EXA.
Mă bucur de prezenţa lui Cătălin Prunariu la sol, dar sper să îl văd curând şi la manşă; nu am avut ocazia, încă…
O gafă de neiertat din partea prezentatorului care, fiind vorba despre antrenorul Lotului de Acrobaţie al României, a… omis, pur şi simplu, să şi spună CINE este, acesta! L-am fluierat, în gând… Şi i-am arătat obrazul. Dacă dumnealui a omis, voi spune eu: JURGIS KAIRYS! Unii, foarte mulţi, sunt mândri să o spună. Din cel puţin zece motive! Motive pntru care, aceeaşi mulţi, cu siguranţă îi mulţumesc. Mulţumim, deci, Jurgis Kairys!
Nici norii nu au rămas indiferenţi! Auzind atâta zgomot şi aflând că la Strejnic e mare sărbătoare, şi-au făcut apariţia, plini de curiozitate să vadă şi ei dansul zburătorilor şi bucuria noastră.
Un nor ciudat se materializează peste aerodrom:
Nu se lasă prea bine fotografiat, dar îi surprind nedumerirea. Mai întâi curios, pare să aştepte, plin de răbdare… Brusc, se arată cam supărat:
O
fi aflat şi el că nu va vedea, astăzi, YAK-urile?! Probabil, pentru că
reacţia lui pare a unui copil răsfăţat care, deşi are o cameră plină de
jucării noi, plânge neconsolat pentru că… lipseşte una!
Şi norul se aşează pe un plâns sfâşietor, cu lacrimi multe şi grele, ce ne-a împrăştiat cât ai spune… “furtuna”! De fapt, mai mult ne-a adunat… sub umbrele.
Noi, cinci sub două umbrele, în mijlocul gazonului pe care nu ne lăsa inima să-l părăsim şi având grijă ca ploaia să ne ude pe toate părţile în mod egal – asta după ce am constatat că părţile noastre erau prea multe pentru a fi, în mod egal, adăpostite -, ne rugam de el (de nor) să lase lacrimile pe mai târziu, ori să le plângă în altă parte.
Ei, zburătorii temerari… îşi continuau, netulburaţi, show-ul!
Câţiva paraşutişti au sărit în plină ploaie triplu torenţială, iar Laszlo Ferencz… Mai bine vă arăt, că oricum nu m-aţi crede!
Chiar aşa! Ne-a arătat ce poate face cu… planorul! Şi s-a dovedit că poate face foarte multe… Mai ales… pe ploaie!
Ploaia a împiedicat evoluţia Vulturilor Tricolori.
Spectatorii nu au avut acces în faţa hangarului, pentru a admira avioanele – dar, aici s-ar putea să mă înşel şi să fie doar vina ploii…
Puse una peste alta, spectacolul a fost de zile mari. Organizat cu grijă în cele mai mici detalii, a adunat sute de oameni, în ciuda condiţiilor meteorologice îndoielnice. Cu speranţa ca data viitoare organizatorii să se gândească şi la invitaţi, îi felicit. În ce priveşte condiţiile, George Rotaru şi echipa sa au răsfăţat spectatorii, de această dată.
* Ana-Maria*
(O Mana de cuvinte)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu