 |
| Aerodromul Băneşti |
Ne-am cunoscut într-o zi ploioasă de vară.Într-un loc aparte, făcut parcă anume pentru sentimente, vise, zbor…
Este unul dintre acele locuri în care, odată ajuns, simţi nevoia de a
te întoarce. Unul dintre acele locuri care te chiamă, de care îţi este
dor…
Aici oamenii, dar şi natura, oricare i-ar fi starea de spirit de
moment, sunt primitori. Se spune că omul sfinţeşte locul. În cazul de
faţă… nu ştiu. Cred că oamenii şi locul s-au găsit, în mod fericit… Iar
rezultatul este ceva cum rar întâlneşti.
 |
| .Aerodromul Băneşti (Hangar 52) |
Ei, bine, aici avea să se înfiripe “idila” dintre noi…
În prima clipă am ridcat, întrebător, o sprânceană: “Tu… eşti puţin… altfel!” Cu aripi lungi şi alură de pasăre răpitoare, sărea în ochi… şi-n suflet.
Timidă de fel, mi-am reţinut curiozitatea ce o simţeam crescândă. Doar nu era să tabăr aşa, chiar de la prima întâlnire, apărută de niciunde, cu întrebări o mie, pe capul unui avion complet necunoscut! De la distanţă, discret, îl studiez în amănunt. E suplu, blond… Nu prea clară culoarea ochilor… se schimbă, parcă, o dată cu lumina. Privirea ageră ţintind spre orizont… Dornic de libertate, de zbor… Aripi lungi şi sigure. Îi dau târcoale şi mă asigur că-l voi putea studia, în voie, şi acasă:
Nu îl văd încă în zbor, dar ne vom reîntâlni, cu siguranţă!
Îmi întind antenuţele la maxim: îl chiamă… FALKE! Neamţ, deci! Şi este un mândru motoplanor! Iar cel care îi însufleţeşte metalul altfel rece este domnul Cătălin Porumbu!
Abia reuşisem să îl prind în cadru, nu stă două minute în acelaşi loc!
Şi mai aflu, printre multe alte lucruri interesante, că pot chiar zbura cu el!
Numai că eu… vroiam, de fapt, un salt cu paraşuta şi o ridicare cu elicopterul, nici gând de zbor cu avionul! Motoplanor?! Hm… Mai vedem…
Extrem de lent, ideea încolţeşte. De cînd ma ştiu am ridicat ochii spre cer, căutând acele zburătoare ce îmi gâdilau auzul. Au ştiut mereu să-mi facă inima să se oprească şi sufletul să îngheţe doar pentru a-l încălzi şi mai bine în secunda următoare. Şi-apoi… Cine nu şi-a dorit, măcar o dată, să se facă aviator?! Nu eu, cu siguranţă!
Numai că eu… vroiam, de fapt, un salt cu paraşuta şi o ridicare cu elicopterul, nici gând de zbor cu avionul! Motoplanor?! Hm… Mai vedem…
1 decembrie. O revedere fulgeratoare – nici pilotul, nici avionul nu par a fi buni prieteni cu verbul “a sta”… Destul, însă, pentru ca ideea să mai crească puţin: luna viitoare, ZBOR!
Şi nu doar că am gândit… am şi spus, mai repede chiar de a duce gândul până la capăt!
Prima uimită, am fost chiar eu: “Ce… FAC?! Zbor?! Şi cum rămâne cu paraşuta, cu… elicopterul?! Acum… n-am decât să mă obişnuiesc foarte repede cu gândul, că luna viitoare… e într-o lună!”
Nu mai puţin uluit a fost Nemo:
- Foarte bine! Dar… parcă săreai cu paraşuta!
- Da… ştiu…
Logica mea creaţă mă sfătuia să iau lucrurile în ordine firească: salt de la 4000, ridicare cu elicopterul şi abia apoi zbor cu avionul. Dar… când inima o ia înaintea creierului…mai opreşte-o de mai poţi! Mândrul Falke îmi sucise planul…
Motoplanor… Planor cu motor… Planor?! DA! Avion?! ŞI! Cum să-i rezist?! Ideea se transforma în dorinţă. Iar în calea dorinţei… eu, una, nu îndrăznesc să mă pun!
- Ce, n-ai mai zburat cu avionul, până acum? (A fost una dintre replicile primite.)
Surprinzător… NU! Ofertele expirau ca prin minune când treceam eu pragul agenţiilor, aşa că am călătorit cu… autocarul.
Falke avea să fie… primul aparat de zbor din viaţa mea!
Nu mai lipsea decât să hotărăsc ziua! Credeam eu! Pentru că ceva avea să se schimbe…
Spre marea mea uimire şi bucurie, la auzul cumplitei veşti, cum părea pentru unii, C. a reacţionat cum nu se poate mai bine:
- De ce iarna?!
- (…) Pentru că e iarnă (ador iarna), pentru că e zăpadă (ador zăpada), pentru că…
- Nu vrei şi tu să aştepţi până la vară?!
- (CE?!) E cald şi mă bate soarele în cap! (Arunc eu repede.)
- Şi iarna te orbeşte zăpada.
- Da’ de ce să aştept? Mai e mult până la vară!
- Pentru că… VREAU ŞI EU! Dar prefer vara…
Ei, la asta nu mă aşteptasem! Era un motiv numai bun pentru o lungă amânare…
- N-ai să te razgândeşti până atunci?
- EU?! N-am cum. Pentru că… VREAU!
Când există “VREAU”, nu mai este loc de vreo îndoială.
Lunile au trecut. Mai greu sau mai repede, zilele se scurgeau…
Planul meu de zbor a suscitat reacţii dintre cele mai diverse:
- Ai înnebunit!
- Dacă săream cu paraşuta spuneai altceva?
- Nu!
- Atunci e în regulă…
Sau:
- Tu nu eşti normală, nu-ţi e frică?
- De ce să-mi fie frică?!
- Se poate întâmpla orice!
- Sunt pe şosea în fiecare zi… Merg cu maşina tot timpul. De care crezi că îmi e mai frică?!
- Mda… Ai şi tu dreptate…
Ori:
- Ce tare! Aş vrea şi eu…
- Păi… De ce nu zbori?! Se poate!
- Costă!
- Mda… Păi… să vedem! Cât costă o tură cu banana de la Costineşti? Sau 10 minute de ski nautic? Sau o scufundare? Sau o noapte în club? Sau o pereche de pantofi? Sau… Sau… Preţul este absolut corect. Doar că fiecare are de ales, în funcţie de ce vrea.
- Aşa este, mă mai gândesc…
Dar şi:
- Fierbe adrenalina în tine!
- Ce face?!
- Vrei adrenalină, după câte înţeleg!
- Nu. Deloc. Adrenalina mea e la locul ei, cuminte, calmă şi nu are nici un amestec! N-am nici o treabă cu ea şi nici ea cu mine.
Şi încă:
- La vară, ZBOR!
- Unde pleci?
- Nicăieri!
- Păi… Unde zbori?
- La Băneşti!
- Şi… unde te duci?
- La Băneşti (nu era evident?!)!
- ?!…
Indiferent insă de sentimentele pe care ideea o trezea în cugetul lor, toţi ajungeau la aceeaşi concluzie: “E interesant. Fă-o!” Păi… aveam de gând! Doar că mai e atât de mult până la vară…
Dar timpul trece. Şi primul eveniment aviatic al anului se desfăşoară la Aerodromul Băneşti: “Safety Demo 2014″!
Îmi era dor de aripi de avion, de sunetul motoarelor, de acel loc deosebit, de YAK-uri, de SU, de oameni, de Falke…
Era un moment bun să mă apropii mai mult de el. Până atunci păstrasem, cu discreţie, distanţa. Nu îmi place să fac lucruri fără finalitate. M-aş fi urcat eu puţin în el, dar… De ce să stric plăcerea descoperirii? Ştiam că o voi face. De ce să mă grăbesc?!
L-am studiat cu şi mai multă atenţie, pe toate părţile.
Aparent cuminte, în faţa hangarului:
*Ana-Maria*
ARTICOLUL INTEGRAL, CU FOARTE MULTE FOTOGRAFII
(SI DIN TIMPUL ZBORULUI)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu