(Fotografie de la Muzeul PMR: ţărani luându-şi partea de recoltă de la GAC „7 Noiembrie” Bihor — 1952) |
Dai in scoli , laboratoare , dai in clasa muncitoare
Asta-i bine ? Nu e bine."
Asa se recita intai pe la brigazile artistice, apoi pana si la gradinita auzeai versurile acestea atat de puerile...dar cu timpul incarcate de intelesuri.
Si asta pentru ca rapida colectivizare, pe langa modul agresiv si abuziv in care a fost facuta, a avut si parti bune, printre altele reusind sa sustina o echilibrare economica si modernizare a lumii satului, cu o dezvoltare fulminanta a industriei.
Dar...si aceasta a avut relele ei, pe care le suportam si astazi.
Dati pagina si urmariti ultima parte a povestii colegei noastre.
In
aprilie 1962 s-a declarat incheierea cooperativizării agriculturii,
proces început în martie 1949 și care teoretic, trebuia să se realizeze
pe baza liberului consimțământ al țăranilor, dar care s–a caracterizat
prin abuzuri ,violențe crime si ani grei de inchisoare,unde si-au gasit
sfarsitul multi din cei care s-au opus regimului...... In acel an
primavara s-a aratat tarziu si s-a retras in mare graba ,lasand locul
unei veri toride si secetoase.Comisiile cu oamenii de la partid parasisera
satele romanesti ,incheiasera de mult inscrierea taranilor in Colectiv
.Dar pentru lumea satelor ,abia acum incepea ''vanzoleala'' cea mare
.
Taranii erau tristi si dezorientati ,inca nu acceptau ,ca pamantul nu
le apartine si ca urmeaza sa devina muncitori-salariati ,pe propriul
pamant ..
Nu puteau păstra decât casa în care locuiau, au fost astfel forțați fie
să plece la orașe pentru a lucra în fabricile deschise prin procesul de
industrializare forțată, fie să rămână în sate muncind la CAP pentru
salarii mai mult decat derizorii.
Fara pamant ,atelaje si cele necesare care sa asigure viata normala in
familie ,si tata a ales sa plece La orase se construia o industrie
care trebuia sa absoarba masa mare de tarani din lumea satelor
cooperativizate.Era inceputul unei noii industrii ,o industrie care
avea sa aiba peste cativa ani ,o savanta de ''renume mondial ''.
La
aprox. 50 km de sat se inalta un mare combinat chimic ......si asa
,tata a ajuns intr-o lume straina si total diferita cu viata de pana
atunci . Dar , o intamplare tragica a facut sa schimbe total situatia .
Avea mai
putin de o luna acolo la combinat si la sectia in care a fost angajat
s-a intamplat un accident de munca mortal .Sperietura a fost foarte
mare si puternic marcat ,s-a intors acasa . Intre timp ,a aparut o noua
oportunitate ....o scoala de meserii . In toamna din nou ,dar de aceasta
data in postura de ''elev ''tata a plecat de acasa .
Noi copii am ramas
cu cu mama care se ocupa cu treburile casei si de croitorie .Intre
timp in familia noastra ,a mai aparut o Ileana ,dar una moderna -o
masina de cusut . La sfarsit de saptamna ,noi cei ramasi acasa, cu mare
nerabdare asteptam ''elevul'' sa se intoarca in sanul familiei uneori
cu bunatati de la oras.... La varsta mea de atunci ,nu mai retin toate
amanuntele dar,a ramas vie in memorie , o seara . Era destul de
tarziu si tata avea de facut temele .Pe o coala de hartie - desen si
la lumina
lampii ,se chinuia sa traseze linii pe orizontala si verticala pentru a
realiza ''scrierea STAS''.... In acest mod ,la cei sase anisori ,am
descoperit alfabetul .Cu ochii mintii ,revad acele momente ,un ghemotoc
de copil curios ,aplecat deasupra mesei si spionand la literele
acelea magice .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu