1

      Vine o vreme ,cand amintirile-n trecut incearca sa ne cheme ,si sunt amintiri care inving timpul.In aceasta vara am rasfoit multe file din ''Cartea vietii''si m-am oprit la pagina numarul  noua . Era pe la 1966,demult ,tare demult .Cine-si mai aminteste de acele timpuri ? In acea vara ,din acel an ,am ajuns pentru prima data in Bucuresti .Nerabdatoare si emotionata nu dormisem mai deloc in noaptea plecarii ,iar dimineata  destul de devreme am urcat in trenul personal ,care ducea direct la capitala . Pret de aprox. opt ore am asteptat cu sufletul la gura momentul sosirii .Nu-mi amintesc mare lucru din Gara de Nord ,amintirea mea se focalizeaza pe celebra Piata Victoriei si Guvern .Coborasem dintr-un troleibus ,care-si continua traseul pe b-dul ,fost Ana Ipatescu ...Piata Romana ...general Magheru. Am traversat imensa piata ,si am ajuns pe strada  Paris ,intr-o vila cocheta care avea  o poveste trista si pe care am aflat-o mult mai tarziu .Si asa, faceam cunostiinta cu un oras si o lume de vis ,vazute prin ochii unei fetite de noua ani ,venita din provincie dintr-un satuc ,unde pe atunci nu exista asfalt iar masinile mici se vedeau destul de rar. 

CITESTE POVESTEA ILENEI COSANZEANA :