1 |
Vine o vreme ,cand
amintirile-n trecut incearca sa ne cheme ,si sunt amintiri care inving
timpul.In aceasta vara am rasfoit multe file din ''Cartea vietii''si m-am oprit
la pagina numarul noua . Era pe la 1966,demult ,tare demult .Cine-si mai aminteste
de acele timpuri ? In acea vara ,din acel an ,am ajuns pentru prima data in
Bucuresti .Nerabdatoare si emotionata nu dormisem mai deloc in noaptea plecarii
,iar dimineata destul de devreme am urcat in trenul personal ,care ducea
direct la capitala . Pret de aprox. opt ore am asteptat cu sufletul la gura
momentul sosirii .Nu-mi amintesc mare lucru din Gara de Nord ,amintirea mea se
focalizeaza pe celebra Piata Victoriei si Guvern .Coborasem dintr-un troleibus
,care-si continua traseul pe b-dul ,fost Ana Ipatescu ...Piata Romana
...general Magheru. Am traversat imensa piata ,si am ajuns pe strada
Paris ,intr-o vila cocheta care avea o poveste trista si pe care am
aflat-o mult mai tarziu .Si asa, faceam cunostiinta cu un oras si o lume de vis
,vazute prin ochii unei fetite de noua ani ,venita din provincie dintr-un satuc
,unde pe atunci nu exista asfalt iar masinile mici se vedeau destul de
rar.
CITESTE POVESTEA ILENEI COSANZEANA :
Obisnuita cu libertatea
vietii de la sat ,aici erau alte reguli si ma simteam in captivitate
.Primele zile le-am petrecut doar in curte ,dar cu ochi de copil curios
si printre zabrelele de fier forjat ,incercam sa descopar ceva care mi-ar fi
alungat plictiseala .
In frumoasa si cocheta vila
,locuiau patru familii cu putini copii ,deasemeni plecati si ei in vacanta ,iar
la subsol - un soi de beci isi avea locuinta un ''chirias special''adica
,fosta proprietara a vilei nationalizate .Monotonia se simtea tot mai presanta
,dar intr-o zi am descoperit sus pe sifonier o cutie cu un acordeon dintr-o
hartie speciala. Tare curioasa si nerabdatoare am iesit in curte , si pe o
bancuta din chiosc am inceput sa intind burduful acodeonului la maxim .
Nu a durat foarte mult distractia
mea muzicala ,caci distinsa si impunatoarea doamna care locuia la subsol ,pe
un ton autoritar mi-a atras atentia ca nu am voie sa fac zgomot in intervalul
de odihna 14-16 . In satul meu ,nimeni nu dormea la acele ore ,si nu auzisem
niciodata de ''codul bunelor maniere'' .M-am rusinat pentru pozna facuta si am
aplecat privirea in semn de vinovatie. Apoi am simtit mangaierea unei maini ,si
o voce calda m-a invitat in ''apartamentul de lux ''de la subsol unde mai
existau si doua feline.Si in acest mod eu ,fetita care nu cunosteam regulele
orasului si distinsa doamna -fosta proprietara ,am devenit din acea zi prietene
foarte bune.
De atunci ,am fost asteptata zilnic
sa-mi primesc tableta de ciocolata ,iar in loc de ''multumesc'' m-a
invatat sa spun ''merci'' ,caci este mai elegant,doar eram pe Paris din
Micul Paris de altadata.Dar cate nu aveam sa descopar ,si de cate sa ma
minunez!? Intr-o zi am fost insotita la muzeu ,un muzeu pe care l-am vizitat de
nenumarate ori ,apoi m-am plimbat cu barca pe Lacul Herastrau,am vizitat Aeroportul
Baneasa -singurul din acea perioada si coincidenta mare ,tocmai ateriza
aeronava cu tovarasul si viitoarea savanta. Si inca ceva in premiera: am vorbit
pentru prima data la un telefon fix ,am vazut si urcat cu liftul-model cusca,am
vazut pentru prima data o femeie la volanul unei masini mici ,m-am plimbat cu
un taxi si am urmarit de multe ori masinile care ieseau in mare tromba de la
Guvern ,inconjrau piata de cateva ori apoi purtau demnitarii regimului comunist
acasa.
Dar cel mai mult ,din toate cate am
vazut atunci,m-a impresionat Muzeul National de Istorie Naturala Grigore Antipa
,un muzeu unde aveam sa descopar o lume si altfel de viata .Un loc care mi-a
ramas lipit de suflet si-l pot numi cu toata convingerea ''muzeul
copilariei '' . Recent l-am revizitat ,aceeasi curiozitate m-a impins
sa parcurg toate salile si am retrait emotia acelei fetite de noua ani care
avea sa descopere o lume ,a carei imagine i-a ramas vie . O amintire care
a invins timpul.
Va invit cu toata caldura sa-l vizitati si
sa porniti intr-o adevarata aventura unde ve-ti descoperi Expozitia permanenta
,Dioramele si multe altele .Nu-i asa ca v-am incitat curiozitatea ?? In
speranta ca am reusit ,va doresc vizionare placuta .
....................................................................
Nu am dorit sa prezint muzeul cu poze si
comentarii...trebuie sa fii putin specialist.Acest material s-a vrut o
incursiune prin amintiri si o invitatie indirecta .Am facut putine poze in exterior
,pentru interior se platea si nici nu stiu daca este voie sa le prezentam .M-am
grabit...mai corecteaza daca este cazul.
-
Ileana Cosanzeana -
2 |
3 |
4 |
Frumoasa aducere aminte.!!! Si eu..am ramas cu amintirea lui...din copilarie.!!! Multumim.!
RăspundețiȘtergeredoinmariana Am călătorit cu multă plăcere și cu emoție, alături de Ileana, printre amintiri legate de Bucureștiul de altădată.Dacă aș fi bucureșteancă,aș vizita cu mult interes muzeul copilăriei Ilenei. Felicitări pentru articol!
RăspundețiȘtergereMULTUMIM MULT DOINA SI TE ASTEPTAM
Ștergere