 |
| . |
Hârlăul la 1920 era sediul isprăvniciei ținutului Hârlău, și a protopopiatului ținutului Hârlău.
Este prima catagrafie de după reorganizarea teritoriului Moldovei ca urmare a luării ținuturilor Moldovei dintre Prut și Nistru de către imperiul țarist.
Hârlăul, la 1820 dacă nu ar fi fost reședință ispravnicului ținutului Hârlău, probabil ar fi ajuns un sat mai răsărit, cu două biserici voievodale.
Catagrafia din 1820, ca și cele anterioare, erau documente de evidență fiscală a visteriei. Adică se revedea și actualiza situația mazililor (mici boieri scutiți de bir), scutelnicilor (scutiți de bir), ruptașilor (persoane ce aveau carte domnească de scutire, rupți ca birnici din evidențele visteriei, deoarece se încadrau în procentul de scutire la numărul de persoane ale fiecărui boier), birnici (persoane trecute în evidență că dau bir), slugi a unor boieri sau cler (protopopiat sau biserici), care nu dădeau bir.
Evreii (jidovii in catagrafie) erau luați în evidențe separat, deoarece ei dădeau un bir special, mult mai mare decât birnicii pământeni.
DA PAGINA !
Situația acestor scutelnici sau birnici este pentru noi, cei din zilele noastre destul de complicată.
Hârlăul era considerat ca localitate de starea a III-a, adică oamenii nu prea își asigurau cele necesare vieții, erau mulți bejenari (oameni fără căpătâi), mulți oameni săraci care cu greu își duceau zilele. Spre deosebire de Deleni, sau Feredeni de starea a I-a, aflate pe moșii întinse, oamenii erau taxați cu sume mai mari, deoarece aveau un trai mai bun.
In catagrafia din 1820, Hârlăul figura cu 205 persoane recenzate. Din aceștia 35 erau birnici. Numele acestora este interesant deoarece ne dă informații despre ocupația și originea lor. De exemplu Ioniță Ungureanu, Gavrilă Torcaci, Ioniță Cioban, Pintilie Blănar, Ilii Cazac, Alexandru Ciubotar, Sandul Rusul,
Vasile Ivan, Donciu Abagerul, Damir casap.
Mulți locuitori erau slugi la curțile boierilor sau prăvăliile boierilor din ținut.
Breslașii a sardarului Vasile Brăiescu, boier ce avea o moșie cu satul Iurăști, în ocolul jijia: Ioniță vornic, Pavâl Țînțuc, Vasile Cociorvă (probabil o poreclă, cociorva fiind un fel de sapă din lemn cu coadă lungă cu care se scoate jarul din cuptor).
Breslașii lui Nicolae Rizul – proprietarul moșiei și satului Nelipești în ocolul Miletin: Vasile Soponrău (săpun rău, o poreclă, probabil că a facut și comercializat săpun necorespunzător), Vasile rogojinar, Ghiorghi Habdula.
Breslașii logofatului Costachi Morțun, logofăt al ispravniciei Hârlău, avea 8 breslași – argați ai postelnicilor.
Clucerul Vasile David, avea probabil prăvălie în Hârlău, nu are moșie în ținut. Avea 5 argați ai postelnicului – scutelnici.
La aceea dată marii boieri din ținut aveau probabil case și prăvălii în Hârlău, așa se explică existența unor argați recenzați de slujbașul visteriei:
- răposatul logofăt Iorgu (Iordachi) Ghica, proprietarul moșiilor Deleni și Oneștii, avea 3 slugi în Hârlău.
- păhărniceasa Sturza, avea probabil casă și o prăvălie de încălțăminte, avea patru argați, printre care Strat ciubotar, Timofti talpalar.
- logofăteasa Măriuța (Ghica), avea o prăvălie și atelier de cojocărie în târg. Avea 4 argați : Opre Chervan, Niță Cioban, Chirica cojocar, Cozma scutar.
- logofătul Costachi Morțun, logofăt al isprăvniciei, avea casă în Hârlău, este luat în evidență cu 6 slugi.
- logofătul Iordachi Canta, unul din cei mai mari proprietari de moșii din ținutul Hârlăului, avea moșia Scobinți și Ceplenița, satul Sticlăria și Trăisteni, avea 6 argați printre care și Coste – grec, un anume Nicolai cojocar și Ilie morar. Se pare că avea și prăvălie și moară în târg.
- sărdarul Anița, avea carte de scutelnic de la visterie, avea 2 slugi: Nicolai cojocar și Ion morar. Deci avea o prăvălie și o moară în târg.
- Polcovnicul Nicoli ( polcovnic – grad militar comandantul unui polc de oaste) avea și el 4 slugi: Dumitriu morar, Vasile teslar, Iosup ciubotar, și Anton Rusul. Aceștia erau probabil lucrători la o prăvălie și moară a polcovnicului.
- Spătarul Grigore Crupenschi, stăpânul moșiilor Feredeni și Buimăceni, avea o prăvălie în târg cu trei slujitori.
- Logofătul Ianachi Raos, avea și el o pravălie cu 2 slujitori.
- Vornicul de poartă, Guțu avea și el o mică afacere. Avea doi slujitori dintre care și un fântânar.
- Căpitanul Dumitriu (probabil comandant unei subunități a isprăvniciei), aveau o prăvălie cu doi angajați.
- Stolnicul Costachi Iacomi, avea 9 slujbași. Nu rezultă ce afacere avea în târg.
- Vistiernicul Sandulachi Sturza, unul din cei mai mari proprietari de pământ din ținut, avea două mari moșii: Todireni și Clipiceni și vii la Cotnari. Acesta în Hârlău avea 5 slujbași la prăvălii.
- Vornicul Teodor Balș, alt mare boier cu moșii la Flămânzi, Todireni, Piciorogani și vii la Cotnari, avea și el în târg la Hârlău o prăvălie și probabil casă boierească, avea 9 slujbași.
- Spătarul Lascarache Sturza, stăpân la moșia Rădeni, și de vii la Cotnari avea în târg o prăvălie cu 2 slujbași.
- Ispravniceasa Iuliani, fiind oarbă și săracă avea scutire de impozit pentru cei 7 oamenii angajați la o prăvălie din târg, posibil să aibă și casă.
- Până și marele stăpân de moșii, postelnicul Alecu Mavrocordat avea în târg o pravălie cu doi slujbași. Alecu Mavrocordat, avea moșiile Coșciugeni, Prisăcani, Storești, Vlădeni, vii în Cotnari, prăvălii în târg în Iași și Botoșani.
- căpitanul de târg, (nu i se dă decât funcția) avea și el o mică afacere în târg, având o cârciumă deservită de trei slujbași.
- printre cei scutiți de bir erau și cei 8 slujitori ai bisericii Sf. Dumitru printre care și Toader – nepotul preotului. Biserica Sf.Gheorghe avea scutire pentru cei 6 slujitori.
Un număr de 22 de persoane erau “beșleaga ținutului” erau slugi ce deserveau isprăvnicia sau postelnicia ținutului: lumânărgii, surugii, cofari. Mulți erau lipoveni, armeni, un țigan. Mai erau 13 cioclii (persoane ce slujeau în cimitire la îngroparea morților).
Slugile și argații protopopului de Hârlău, Ghiorghi, care avea o cârciumă în târg: Toader Șchiop, Iacob Creș, Simeon de la cârciuma Prasului.
Estimativ populația Hârlăului la 1820, era de 1025 persoane.
In ceea ce privește numărul de evrei, potrivit catagrafiei din 1820 erau recenzați în târg „105 jidovi hrisoloviți”, iar în tot ținutul “70 de jidovi hrisoloviți”. Prin expresia de jidovi hrisoloviți se întelegeau evreii care aveau documente (hrisov) de așezare și drept de a avea casă și prăvălie (cârciumă sau altă afacere). Sumele încasate de la aceștia în contul visteriei erau cu mult mai mari decât la birnicii obișnuiți. Plus că plăteau tot felul de dări pe afacere.
Prăvăliile erau cam pe unde este strada Ștefan cel Mare și strada Logofăt Tăutu. Sărăcimea avea case pe terasa Bahluiului în spatele bisericii Sf.Gheorghe și lângă podul de peste Bahlui ce duce la Zagavia. La 1820 erau în târg 4 sinagogi printre care și Sinagoga Mare de pe strada Mușatini (zidită la 1814).
In concluzie:
- boierii nu se dădeau în lături în a aveau prăvălii și afaceri în târg, care le aducea profit.
- femeile (boieroaicele), aveau multe afaceri în târg.
- evreii erau la 1820 destul de numeroși și activi în comerț, producție manufacturieră în târgul Hârlăului.
- populația era în majoritate formată din bejenari, dar și din meseriași: cizmari, blănari, fierari, cârciumari, casapi, zidari, zlătari, lumânari, mici negustori și mulți calici (săraci) care munceau pentru un câștig de nimic la marii negustori.
editare:nemotoujours
foto:internet
Referințe: Catagrafiile Visteriei Moldovei (1820-1845) vol. V. Ținutul Hârlău, partea I (1820), casa editorială Demiurg Plus, 2013 Iași
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu