În
drum spre casa, am oprit la o fântână, la marginea unui sat care era
plin de fântâni (asta am văzut ulterior). Nu știam dacă apa era potabila
sau nu, dar am riscat: dacă am băut eu apa de la robinet în Malta, pe
care scria ca nu e potabila, ce-as putea păți dacă beau apa nepotabila
în România? Surpriza: indiferent dacă era sau nu potabila, apa avea un
gust extraordinar! Oooo, ce apa minunata este în România, de o mie de
ori mai buna decât apa plata din sticlele cilindrice din Malta! Mai
târziu, am oprit, undeva pe lângă Râmnicu Sărat, la un local, undeva
unde am văzut ca putem bea o cafea și sa cumpăram ceva de mâncare.
Surpriza: trei cafele foarte bune au costat 4.5 lei! În Malta, pe o
cafea și doua ciocolate calde plătisem 5.3 euro, iar „ciocolatele calde”
erau o zeama și atât. În plus, barmanul a greșit socoteala,
încărcându-ne la nota de plata cu 60 de cenți!
Am
cumpărat și ceva legume, după ce vânzătoarea ne-a spus ca sunt
românești. Când am văzut preturile, pur și simplu am pufnit în ras, dar
n-am explicat vânzătoarei de ce rad. Știam preturile din România, dar ma
gândisem ca au crescut, din cauza secetei, nu ma așteptam ca ele sa fi
rămas aproximativ aceleași, dar oricum m-au surprins. Erau atât de mici,
comparativ cu cele din Malta, încât aveam senzația ca puteam cumpăra
orice, nu era nevoie sa socotim și sa drămuim banii, din cauza imaginii
de nababi am pufnit în ras. În Malta cele mai ieftine roșii (și cele mai
bune, produse local prin metode ecologice) costau doi euro, însă în
România erau 2 lei. Surpriza cea mare a fost când am mâncat: toate aveau
un gust dumnezeiesc! Iar când s-a răspândit în mașină mirosul legumelor
românești, acesta era atât de puternic, încât puteai sa te saturi numai
din miros. Cred ca n-ar fi rău sa se producă și parfumuri cu miros de
legume românești, măcar pentru încăperi și autoturisme.
DA PAGINA!
 |
| . |
A
doua zi am făcut un drum la Piatra Neamț, pentru un colet
internațional. În oraș, pietonii așteptau cuminți sa treacă întâi
mașinile, iar dacă opream mașina la trecerile de pietoni, majoritatea
grăbeau pasul, ca sa nu ma tina mult pe loc. Pentru ca venisem de la
Roman, cei de dinaintea noastră de la coada ne-au lăsat în fata, zicând
ca ei poate sa mai aștepte, pe când noi ar trebui sa ne grăbim.
Da,
româncele se machiază prea strident, se îmbracă nepotrivit. Romanii și
româncele își construiesc o imagine de mari șefi și de oameni plini de
bani, de mari doamne, chiar de dive (?) – cred ca acest cuvânt este
sinonim, de fapt, cu „țoapă”, caci nu înțeleg cu adevărat ce înseamnă,
cred ca arata succesul de imagine publica al unei oarecare. Asta arata
ca romanii, în general, au o profunda problema de imagine personala și
își construiesc o imagine total nepotrivita cu ceea ce sunt ei, de fapt.
Problema de imagine provine din educație, educație primita de la
formatorii de opinie și de la televizor, unde vad zilnic tot felul de
mitocani și tot felul de țoape (asa numitele noastre dive), care ne
invadează viata, datorita promovării intensive și agresive a acestui
model de parvenit social.
 |
| . |
Da,
romanii au probleme cu comportamentul în societate, adică cu ceea ce
învățau, cândva, în primii șapte ani de acasă. Acești șapte ani au fost
înlocuiți cu modelul de comportament promovat de mass media. Problemele
de imagine mai arata ca romanii au niște răni în ceea ce privește imaginea lor, răni făcute prin atacuri succesive și violente la adresa imaginii lor de romani. Nu defecte, ci răni.
Nu lipsa de civilizație, ci doar o stare de confuzie în ceea ce
privește un mod standard de comportament, o imagine standard pe care o
avem cu toții despre noi înșine. Dacă auzim mereu ca romanii sunt hoți,
leneși, prosti, incapabili de organizare, dacă țiganii au ajuns sa ne
reprezinte peste hotare (nerealist, dar asa sunt prezentați), iar
cuvântul „rrom” a devenit aproape sinonim cu cel de „roman”, nu e normal
ca asta sa te doară? Nu e normal să-ți fie frica sa fii astfel
etichetat, chiar dacă pe nedrept? Nu e normal sa încerci sa schimbi
imaginea pe care o ai? Nu e normal ca romanul sa încerce să-și creeze o
alta imagine în societate decât cea de țigan, hot, leneș și prost?
Soluția (greșită, dar la fel de intens promovata de mass media, prin
comparații cu alte popoare) înseamnă sa renunțe la cei șapte ani de
acasă, pentru ca educația tradițională este asociata, în mod eronat, în
mintea noastră, cu
insuccesele de imagine din prezent. Imaginea
romanului despre sine este, în prezent, una plina de răni. Răni căpătate
nu datorita celor șapte ani de acasă, ci răni provocate de o propaganda
agresiva, un atac puternic la adresa imaginii de sine a romanului la
nivel de popor. Deci romanul își vindeca rana (în mintea lui), încercând
sa înlocuiască aceasta educație tradițională (buna) cu ceva nou, ceva
la moda, ceva ce este apreciat de către toată lumea considerata
civilizata. Ceva nou ce poate fi? Doar ceea ce se vede la televizor,
caci sursele tradiționale de educație par a fi dus la acest mare
insucces de imagine. Iar la televizor vezi telenovele cu țoape și
mitocani, spectacole ieftine cu pitipoance și cocalari, prezentate ca
fiind „dive” și, în general, oameni de succes. Pai, dacă imaginea
tradițională te-a făcut sa fii considerat „rrom”, nu e normal sa încerci
s-o schimbi cu imaginea oamenilor prezentați ca fiind de succes?
Educația tradițională a celor șapte ani de acasă se potrivește cu felul
nativ de a fi al romanilor, pe când adoptarea educației de la teveu nu
se potrivește, aceasta însemnând sa imiți mitocani și țoape, ca și cum
ai fi unul adevărat. A imita mitocani nu înseamnă ca ești mitocan, dar
înseamnă ca poți sa devii unul. Iar dacă te obișnuiești sa fii mitocan,
înseamnă ca ai nevoie de șocuri puternice de la viata, ca sa te
trezești.
 |
| . |
*Decenu*
foto:internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu