 |
| li2 |
Avion cu motor, ia-mă și pe mine-n zbor ! Ceaușescu și poporu’, au plecat cu avionu’ ! Burtă, către noi:
"- Ziceți bă : Avionu’ s-a stricat și-a aterizat forțat, drept în oala cu căcat ! ”
Așa strigam...cum ne învăța Burtă...din rărunchi strigam...se cruceau vecinii pe la ferestre...securiștii cred că aveau termopane...
Așa strigam...cum ne învăța Burtă...din rărunchi strigam...se cruceau vecinii pe la ferestre...securiștii cred că aveau termopane...
Multă vreme am crezut că numai președinții se dau cu avionu’...visam să zbor...
Le văd noaptea din pat... licurici clipind pe roșu...unu’ după altu’ trec...printre stele trec...le văd ziua...brăzdează cerul...cu duiumu’...știu să deosebesc Boeingul 737, de celelalte, 747, cu cocoașă... sunt mulți cei care nu cunosc zborul...oameni cu bani unii...fricoși...aș atârna de aripi dacă aș putea....
Ai crede că e numai lume bună la bord, când le privești semețe, trecând impasibile către Nord, ori spre alte puncte cardinale...încuiați, agramați, copii care țipă pe relația decolare-aterizare, lăudăroși, rasiști, xenofobi, săraci, evazioniști, stewardese bătrâne, pișăcioși si căcăcioși la coadă, nemâncați poftind la căruciorul cu cina caldă...de toate are avionu’n burta lui...
Abia așteptam să decolez din Budapesta...mă plictisisem îngrozitor în aeroport, era târziu și-mi era foame...bani ciuciu...aproape o oră am stat cu motoarele turate peste timpul de plecare...până a apărut Viorel Hrebenciuc însoțit de o slugă...transpirat, s-a băgat ca o lichea la business-class...pe banii poporului...el sunase la TAROM ca să-l aștepte avionul...150 de oameni am stat după un ciocoi...el ar fi trebuit să aterizeze forțat, drept în oala cu căcat...
Dar barem era sigur avionul ăla...cel care ne dusese la Zagreb, un Carpatair românesc, cu elice, avea ușa de la cabina pilotului defectă , iar prânzul ni l-au servit cu tacâmuri metalice, inclusiv cuțite... și era după 9/11...
Aveam 30 de ani când am zburat prima dată...ca dracu, cu aceeași companie, la aceeași oră și pe aceeași rută... cea a zborului 371...pe 31 Martie 1995, cu 5 luni înainte, se prăbușise la scurt timp de la decolare peste satul Balotești...70 de oameni muriseră...
Luc, belgianul, mi-a trimis o scrisoare în care mă întreba daca vreau să-mi plătească biletele de avion până la Zaventen, Bruxelles...
"- Băi Luc, plătește-le ! Sunt de acord ! Cu banii pe care-i câștig eu aici, în Europa de Est, nu pot să-mi iau bilet decât până la Balotești..."
P.S. Stațiunea Buziaș, județul Timiș, în 1979. Cu Moș Aurică, tătuțu meu, mirați tare de cum arată un avion de aproape. Noi mergeam în concedii mai ales cu personalul. Cu trenul personal. Dar mergeam ! Chiar și până la Baia Mare.
Le văd noaptea din pat... licurici clipind pe roșu...unu’ după altu’ trec...printre stele trec...le văd ziua...brăzdează cerul...cu duiumu’...știu să deosebesc Boeingul 737, de celelalte, 747, cu cocoașă... sunt mulți cei care nu cunosc zborul...oameni cu bani unii...fricoși...aș atârna de aripi dacă aș putea....
Ai crede că e numai lume bună la bord, când le privești semețe, trecând impasibile către Nord, ori spre alte puncte cardinale...încuiați, agramați, copii care țipă pe relația decolare-aterizare, lăudăroși, rasiști, xenofobi, săraci, evazioniști, stewardese bătrâne, pișăcioși si căcăcioși la coadă, nemâncați poftind la căruciorul cu cina caldă...de toate are avionu’n burta lui...
Abia așteptam să decolez din Budapesta...mă plictisisem îngrozitor în aeroport, era târziu și-mi era foame...bani ciuciu...aproape o oră am stat cu motoarele turate peste timpul de plecare...până a apărut Viorel Hrebenciuc însoțit de o slugă...transpirat, s-a băgat ca o lichea la business-class...pe banii poporului...el sunase la TAROM ca să-l aștepte avionul...150 de oameni am stat după un ciocoi...el ar fi trebuit să aterizeze forțat, drept în oala cu căcat...
Dar barem era sigur avionul ăla...cel care ne dusese la Zagreb, un Carpatair românesc, cu elice, avea ușa de la cabina pilotului defectă , iar prânzul ni l-au servit cu tacâmuri metalice, inclusiv cuțite... și era după 9/11...
Aveam 30 de ani când am zburat prima dată...ca dracu, cu aceeași companie, la aceeași oră și pe aceeași rută... cea a zborului 371...pe 31 Martie 1995, cu 5 luni înainte, se prăbușise la scurt timp de la decolare peste satul Balotești...70 de oameni muriseră...
Luc, belgianul, mi-a trimis o scrisoare în care mă întreba daca vreau să-mi plătească biletele de avion până la Zaventen, Bruxelles...
"- Băi Luc, plătește-le ! Sunt de acord ! Cu banii pe care-i câștig eu aici, în Europa de Est, nu pot să-mi iau bilet decât până la Balotești..."
P.S. Stațiunea Buziaș, județul Timiș, în 1979. Cu Moș Aurică, tătuțu meu, mirați tare de cum arată un avion de aproape. Noi mergeam în concedii mai ales cu personalul. Cu trenul personal. Dar mergeam ! Chiar și până la Baia Mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu