1915. Stafia care ataca unitatea

Călcam apăsat și mă uitam în toate părțile...era ziuă și mă simțeam important...elevele de liceu căscau gura la uniforma mea verde...unele aveau ochi frumoși...nu-mi dăduseră pușcă, ci doar baionetă la centură...cică pușca, după Jurământ...eram santinelă !
Regulile le' nveți repede, pentru că e vreme să le repeți până la automatism...
"- Staaaaaaaaaiiiiiiii ! Cine eeeeeee ??? "
"- Schimbul ! "
"- Comandantul gărzii este ? "
"- Este ! "
"- Comandantul gărzii la mine, ceilalți pe loc ! "
"- Staaaaaaaaaiiiiiiiiii ! Comandantul gărzii, luminează-ți fața ! Comandantul gărzii recunoscut, ceilalți puteți înainta ! Parola ! "
Când ai 18 ani și ești militar în termen, intri-n joc fără probleme...mai faci și bășcălie când îmbătrânești în armată, când ajungi veteran:
"- Comandantul gărzii, luminați' aș fața ! "
Dar mai întâi ești biban și, spre deliciul veteranilor, adică a celor luați în armată cu un an înaintea ta, leatul anterior cum ar veni, trebuie să știi pe derost definițiile:
"- Bibanul este o reptilă târâtoare, adunată de prin baruri și restaurante, care miroase a...", mi-e rușine să zic...
"- Și veteranu ? Zi bibane, ce e veteranu? Zi repede !!! "
" - Veteranu e o floare gingașă și rară, care a nimerit din greșeală peste gardul unității. Ea trebuie udată (cu vin), îngrijită și ocrotită ! "
Postul 1, postul 2, postul 1, postul 2...așa picam de gardă în armată...la postul 1 era și un clopot în care băteam de trei ori, ca la biserică, atunci când venea la serviciu de dimineață comandantul...adică Momârliciu...
DANG ! DANG ! DANG ! mai băteam ori de câte ori venea un ofițer superior...
Postul 2 se învecina la nord cu strada Mărășești...o scândură din gard se dădea la o parte și mai ieșeam în libertate, cu pușca-n spinare...dulce e libertatea atunci când n-ai parte de ea !
Într-o noapte, executam serviciul de gardă de la ora 00.00 până la trei dimineața...soldații dormeau duși, visându-și iubitele...era iarnă și ningea ca-n povești...când ninge noaptea, se face o liniște de mormânt...îți țiuie urechile de atâta liniște...zăpada scârțâia sub tălpile cizmelor mele grele...aud deodată:
"- Ci-pri-a-an ! Ci-pri-a-an ! "
Mi-a stat inima-n loc...o stafie...nu eram prost...văzusem în filme că dacă tragi în fantome, glonțul trece prin ele...așa că AK 47 al meu nu era o opțiune...noroc că i-au lucit ochelarii în lumina unui stâlp paznicului de la vechea primărie...mama săraca, cunoscându-l, îl trimitea cu lapte cald și plăcinte ca să nu înghețe pruncul ei în post...

P.S. Județul Prahova, alt post și alte coordonate. Noiembrie 1989.

Chippy