Parca era un secret, ceva doar pentru privilegiati.
Venind Revolutia, am descoperit sursa: Renault 20. Sosite multe din occident ca second handuri. Si astfel am facut legatura, ulterior aparuta povestea lor in Media diversa: o serie mica, asamblata pentru privilegiati, dar nu ca proprietate particulara.
Dacia 2000 nu a fost fabricată în serie mare deoarece a fost concepută exclusiv ca un automobil de reprezentare pentru elita politică a regimului comunist, ori pentru serviciile de turism pentru strainii mai pretentiosi, nefiind niciodată destinată pieței comerciale sau cetățenilor de rând.
Producția de masă a unui astfel de model ar fi contrazis politica economică a regimului, axată pe austeritate și pe oferirea unui model unic, accesibil și simplu pentru populație (Dacia 1300).
- Motivul apariției: În a doua jumătate a anilor '70, Nicolae Ceaușescu a cerut o mașină mai rapidă și mai sigură pentru deplasări, după ce modelele Dacia 1300 din dotare au demonstrat că nu pot ține pasul cu viteza impusă de coloana oficială la drum lung.
- Metoda de asamblare: mașinile nu s-au produs propriu-zis la Mioveni prin procese clasice de manufactură. Ele au fost importate din Franța sub formă de kit-uri complet dezasamblate (CKD/SKD) de la uzina Renault din Sandouville. Asamblarea finală a acestor piese s-a realizat în număr extrem de redus, între 1979 și 1982, în cadrul atelierelor speciale de proiectare și service de la Ștefănești (Argeș).
- Tehnologia din spate: Sub sigla Dacia 2000 se ascundea modelul Renault 20 (în special versiunea TS). Mașina venea cu dotări SF pentru românul de rând: motor de 2.0 sau 2.2 litri, cutie automată în 3 trepte, aer condiționat, geamuri electrice, servodirecție și regulator de viteză.
- Numărul de exemplare: Datele oficiale exacte nu au fost publicate unitar, însă consensul istoric arată că s-au asamblat doar câteva zeci de unități (estimările variază de la câteva zeci până la cel mult 100-200 de kituri asamblate în total).
- Cui au fost livrate (vândute): Aceste mașini nu au fost vândute prin rețeaua comercială către populație. Întregul lot a fost achiziționat de stat și distribuit exclusiv către:
- Parcul auto al Comitetului Central al PCR (folosite direct de Nicolae Ceaușescu și miniștrii importanți).
- Înalții oficiali ai Securității și serviciilor de protocol pentru delegații externe.
Unde au ajuns ulterior?
După Revoluția din 1989, mașinile au fost casate sau scoase la licitație de către instituțiile statului, fiind vândute pe sume mici către persoane private. Din cauza lipsei pieselor de schimb din Franța, cele mai multe au fost abandonate. Astăzi mai supraviețuiesc foarte puține exemplare funcționale în mâinile colecționarilor, cel mai cunoscut fiind cel de culoare albastru închis utilizat de Nicolae Ceaușescu.



Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu