 |
| Faimosul "Inon"in 2018 |
 |
| . |
Este prietenul meu. Un tip minunat care mai si cântă bine din chitara si chiar din gura. L-am cunoscut ascultandu-i trupa, "Micul Paris", placandu-mi la nebunie. Afland apoi ca este marinar, efectiv m-am "lipit" de el.
Multe zile am petrecut impreuna si cu alti prieteni pe malurile si pe luciul Snagovului, la foc de tabara langa cort, sau pe "Inon", navigand prin cotloane nestiute ale minunatului lac plin de pasaret si plante de vis, lasandu-ma la timona vaporasului său de poveste.
Mi-ar fi placut sa navigam pe Dunare spre Delta, asa cum de ceva ani planuim si speram sa reusim pana la urma.
Dar pana atunci, ma bucur ca a inceput sa-si faca publice povestile.
Alex Stoian, zis Nemo.
POVEȘTI MARINĂREȘTI..
Povestind unor prieteni tot felul de pățanii și de aventuri marinărești trăite de mine, mi-am dat seama că dețin o întreagă bibliotecă cu povești cât se poate de adevărate, unele frumoase altele mai puțin dar toate interesante.
M-am gândit să vi le împărtășesc aici, în scurte episoade care marchează cele mai importante momente din viața mea de marinar.
Voi începe cu... începutul... cu facultatea de marină, mai precis Institutul de Marină Mircea cel Bătrân din C-ța - un amestec imposibil de școală și armată.
Episodul 1 – ÎNCEPUTUL
Pasiunea mea pentru marinărie s-a declanșat devreme. Aveam vreo 10 ani când tata, inginer constructor (deci nici o legătură cu marina), s-a apucat să construiască o ambarcațiune: un vaporaș de 10 m lungime, cu cabine și pătuțuri, cu wc și bucătărioară, cu tot ce trebuie. În anii ce au urmat am făcut cu el 2000 km pe Dunăre, am vizitat toată Delta, am trăit luni întregi pe el. Aveam 13-14 ani și simțeam că trăiesc aventurile din cărțile pe care le citeam la vremea aia... cum ar fi „Viața pe Mississippi” de Mark Twain.
