17 noiembrie 2015

916.Au iesit la lumina! T72 si P-125 in sfarsit pentru public! (partea a III-a) "Povestea unui vis"

.
            In premiera absoluta (asa cum ne place sa spunem gazetareste) avem onoarea de a prezenta scurta istorie a drumului deja istoricului P-125 (unul dintre cele 5 prototipuri ale unuia dintre cele mai avansate tancuri ale vremii, conceput si construit in Romania), poveste a visului ca acesta sa ajunga langa public, functional si complet, la Muzeul National Militar .
 Va oferim fotografii cu amanunte ,detalii si vederi nestiute  pana astazi, ca sa va delectati!
 Nu uitati sa cititi-daca nu ati facut-o-si celelalte 2 episoade!

 Deci si prin urmare ,cititi si aflati despre:





Povestea unui vis

Multa lume auzise de noul tanc romanesc, prin '89! Circulau zvonuri, nimeni nu stia prea multe. Eu l-am vazut prima data doar in 2005, in curtea unui fost regiment mecanizat, de la marginea Bucurestiului, transformat in depozit, pentru tehnica din unitatile desfiintate. Era interesant, era necunoscut, chiar si pentru un tanchist.


Apoi am aflat mai multe despre el chiar de la cei care lucrasera la fabricarea lui.

In momentul in care acea unitate s-a desfiintat, toata tehnica trebuia sa fie redistribuita la alte unitati sau casata. Atunci mi-a venit ideea sa intreb colegii de la Muzeul Militar National daca nu doresc sa-si imbogateasca patrimonial cu tehnica pe care nu o au. Era vorba de autotunul SU-100, tancul T-72 si prototipul P-125. Specialistii muzeului au raspuns DA, imediat, argumentand ca sunt valori de patrimoniu.

DA PAGINA!

.
Sa vrei e una, sa transporti prin Bucuresti un blindat pe senile si sa-l pozitionezi exact cum vrei, in incinta muzeului e alta! Nu erau functionale, iar macara de mare tonaj nu aveam la dispozitie, Am transportat in anul acela autotunul, care era mai usor, iar tancurile le-am depozitat temporar la Uzina Mecanica Bucuresti, prim bunavointa acestora, in scopul punerii lor in functiune.

Schimbarea conducerii uzinei ne-a stricat putin planurile, noua conducere nu era dispusa sa faca lucrari gratis, din cauza starii economice a acesteia. Asa ca proiectul a stagnat cativa ani, in asteptarea conditiilor prielnice! 
 

Ei, iata ca anul acesta, prin venirea domnului inginer Ulise Toader in functia de director general al Uzinei Mecanice Bucuresti, s-au creat premisele repunerii in stare de functionare a tancurilor. Domnul director si-a aratat toat disponibilitatea pentru pastrarea valorilor uzinei si expunerea produsului lor de varf in incinta Muzeului Militar! Ba mai mult, s-a oferit sa le si vopsesca, cu conditia asigurarii materialelor necesare.


As vrea sa adaug aici ca domnul director tehnic, inginer Ungvari Daniel a contribuit decisiv la reusita proiectului. Personalul uzinei a lucrat cu placere, mai ales la tancul P-125, rememorand vremurile cand uzina era la un pas de introducerea acestui tanc in productia de serie.

        Tancurile au fost gata la sfarsitul lunii august, dar aveam aplicatii importante de desfasurat! 
 

.
Dupa consultari cu structura specializata in transporturi, am ales sfarsitul lunii octombrie ca perioada propice pentru aducerea tancurilor, de la sediul UMB la Muzeul Militar National. Atunci era disponibil atat trailerul necesar cat si echipajele de politie militara care sa insoteasca transportul. De ce politie militara? Pentru ca, pentru cei ce nu stiu, un tanc are o latime de circa 3.60 metri, iesind in exteriorul trailerului de transport! Gabarit depasit, cu alte cuvinte! Din aceasta cauza, transportul s-a facut noaptea.


Daca noi, cei de la Armata, eram in exercitiul functiunii, cum suntem obisnuiti, la orice ora, aveam nevoie de personal din cadrul uzinei, care sa manipuleze tancurile!

Am sunat si … „ Sigur, venim! Nici-o problema!” Au raspuns PREZENT la invitatie domnii Nitescu Marin, Zaharia Niculae si Voicu Gheorghe. 
 

In prima noapte am transportat tancul T-72. Totul a decurs relativ bine, o pana la trailer ne-a dat emotii, dar trenul de rulare a rezistat pana la muzeu. A fost interesant sa vezi lumea care mai era treaza in centrul vechi, facand poze cu tancul. De, nu in fiecare noapte vezi un tanc traversand Bucurestiul. 
 

A doua noapte a fost randul Produsului Romanesc! Am fost emotionat sa vad cu cata nostalgie privea domnul Voicu prototipul P-125, cand l-am scos din hala Montaj General! Aproape ca I se vedeau lacrimile! 
“Asta iesea tanc adevarat! Pacat ca nu s-a continuat proiectul …


.
Nu mare mi-a fost mirarea cand am vazut curtea muzeului plina. Si cu noapte inainte a fost personalul cu atributii, dar acum erau mai multi, chiar si comandantul muzeului. Probabil entuziasmul de a avea tancuri functionale in curte s-a transmis de la cei care asistasera in noapte precedenta.


Sunetul motorului denota forta, este regulat si calm, mult mai regulat decat la rusescul T-72! Doar are gene germane.

Cuminte, calm, cu scartait de senile, a coborat de pe trailer si s-a asezat cuminte pe locul desemnat, manipulate atent de domnul Zaharia, sub supravagherea atenta a celorlalti.


Asta e povestea … Prietenii mei de la uzina au devenit acum si prietenii doamnei locotenent –colonel Zidu Mary, sefa patrimoniului Muzeului Militar National, careia i-au promis ca de zilele muzeului vom pune in functiune tancurile, spre deliciul publicului.

Eu, am intocmit ordine, si am facut legatura intre toate institutiile implicate, ca sa iasa treaba bine.



scris si documentat :*Tzestosul*
editare:nemotoujours 

foto: "Suntem Romania!"

VA URMA,deci...aveti rabdare!


P.S. Baietii de la UMB mai spuneau ca s-a pus pe TR-125 tot ce aveau mai bun la acea data (1987-1988), iar motorul, de tip 8VSA3, de 900 CP este derivat din cel de pe TR-85, dar se cautau déjà solutii pentru un motor de circa 1200 CP. Hala destinata lui este acum goala … utilajele au disparut, cine stie pe unde.

.
.
.
.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

P125

.T72Ural

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.


.

.

.

.

.
.

.

.
.
.
.
.

Adăugaţi o legendă

.


.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.


.



.


.

.

.

.

.

.

.

.

.

.


.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.


.
.
.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.



.

.

.

.

.

.

.

.

.
 
.

5 comentarii:

  1. Am fost tanchist. Am avut numai tancuri rusesti in folosinta. Abia in 1979 am avut feicirea sa fiu in turela primului tanc romanesc TR-580-77, cu prilejul paradei militare din 23 august . Am avut un sentiment deosebit de mandrie si satisfactie ca roman, ca miltar, ca tanchist. Nu va spun ce emoti au fost din partea noastra, a celorlalti participanti din blocul de parada cu tancuri ( ca fapt divers ..in acel an au fost 3 blocuri cu tancuri, primul cu romanesti si celelalte doua cu T-55 - rusesti), dar cele mai mari emoti le-au avut constructorii, proiectantii. Ne-au asteptat , dupa parada , in unitatea noastra de baza, cu sampanie, mai ca plangeau de fericire. Acum as vrea sa spun ca viata tanchistilor este foarte grea , cu multe privatiuni ( frig -iarna, caldura excesiva -vara, praf, zgomot, toxicitate, s.a.m.d)., fara nicun fel de imbunatatiri la echipament, norma de hrana, cazare , mai ales in poligoane, tancodroame, caci in aplicati nu e cazul sa mai spun, dar este si foarte frumoasa , in felul ei. Sa stapanesti o asemenea forta de lupta iti da o mare satisfactie si asta ne facea sa trecem mai usor peste toate greutatile.As putea povesti pagini intregi despre viata mea si a colegilor mei tanchisti. Am onoarea sa va salut, tanchistilor, constructorilor tancului romanesc ( in toate variantele) , dar si scarba pentru cei ce au distrus tot ce era in industria noastra de aparare. Sa ne traiasca patria , poporul si armata sa ....Colonel ( in retragere-tanchist) Henke Gabriel-Dinu

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mare respect pentru cei ca dumneavoastra!
      Va multumim pentru ca ne impartasiti asemenea povesti nestiute si va asteptam sa ne impartasiti!
      redactia

      Ștergere
  2. Sunt militar tanchist. In conceptia mea, NU exista "ofiter in rezerva "sau " ofiter in retragere", indiferent de specialitatea obtinuta! Sunt pregatit la orice ora din zi sau noapte si in orice conditii , sa-mi reiau misiunea de lupta daca este nevoie si sa-mi indeplinesc juramantul dat TARII! Asa cum a fost distrusa extraordinara industrie de aparare a Romaniei ( asta a vrut NATO ? ...), asa a fost distrusa si CONCEPTIA de aparare a Tarii! Sub masca asa zisei reforme, s-a inlocuit forta, taria si stabilitatea armatei si a tarii cu aspecte de mercenariat si "parade militare"...Nu au nici-o legatura ALIANTELE, cu vointa si realitatea unei natiuni!
    Cele mai teribile momente traite de subsemnatul ca militar tanchist, caracterizate de emotii fantastice si rysc de gradul ZERO, erau TRAGERILE DE LUPTA pe timp de noapte si TRECEREA PE SUB APA! Nimeni in afara de adevaratii profesionisti tanchisti, nu au cunoscut si nici imaginar nu vor cunoaste, aceste stari! Curajul nostru, tenacitatea, forta si precizia cu care actionam in astfel de exercitii, ne-au calit si format ca adevarati luptatori! Numai in secventele filmate mai puteti vedea acum,TRAGERI DE LUPTA cu O COMPANIE DE TANCURI, in bezna noptii, intr-un poligon de tragere, IN OFENSIVA ! E DEVASTATOR ! INSTRUCTIA intensiva a unitatilor operative, INTELIGENTA SI CONSTRUCTIA PROIECTELOR inginerilor militari in domeniul ARMEI Tancuri , prin grija guvernelor postdecembriste , au fost compromise! O ARMA DE ELITA - Forta Principala ofensiva terestra, ARMA TANCURI, a luat drumul fierului vechi. De ce? Cine raspunde?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Deosebit de interesant ,multumim mult ,frumoasa expunere!

      Ștergere