2442. Cerbul de aur- povesti nestiute

/

CERBUL DE AUR

• Anii 1969, 1970, 1971 au adus nume de prestigiu pe scena festivalului, care a fost apreciat drept cel mai bun din Europa
• Ceauşescu şi-a dat seama că un Cerb de Aur concura strălucirea Epocii de Aur, şi a tras definitiv cortina peste festival

Acum 40 de ani, se năştea la Braşov primul festival internaţional de muzică uşoară al României. Creat pentru a concura manifestările similare din ţările capitaliste, Cerbul de Aur a ajuns curînd celebru în toată lumea. Întrerupt în 1971, a renăscut după 21 de ani, devenind festivalul-emblemă al României. Monitorul Expres vă prezintă istoria celor cincisprezece ediţii de Cerb, istorie scrisă nu numai de vedete şi oameni de televiziune, ci şi de oamenii simpli ai Braşovului.

Între alegeri şi festival

Ediţia din 1969 a Cerbului de Aur a început din timp pentru oficiosul judeţean. S-au publicat articole cu biografiile concurenţilor şi invitaţilor. Ca să testeze memoria cititorilor, „Drum nou“ a iniţiat şi un concurs, cu 17 întrebări despre Cerbul din 1968. 1.500 de braşoveni au participat la concurs. Premiile 1 şi 2, atribuite prin tragere la sorţi, au constat în cîte un abonament la toate manifestările celor 5 zile de festival. 10 braşoveni au primit menţiuni, adică nişte broşuri cu „fotografii autografiate“ ale celor trei cîştigători din ediţia precedentă. Întîmplarea a făcut ca festivalul să fie la concurenţă cu un alt eveniment important, alegerile pentru Marea Adunare Naţională şi consiliile populare. Aşa că, ediţie de ediţie, cotidianul braşovean scria despre vizitele de lucru ale candidaţilor şi, într-un colţ, înghesuit, despre Cerbul de Aur. Aşa se face că sosirile primului concurent, Kaare Sundelin din Suedia, şi a primului invitat, Ghiuli Cioheli, din URSS, au rivalizat cu articolul „Azi, cu toţii la vot! Ales şi alegător: poporul“, din 2 martie. „Cititorule, la ora cînd îţi opreşti privirea peste rîndurile acestui reportaj, întreg poporul, într-un elan plin de semnificaţie, se îndreaptă spre secţiile de votare“. Dar nimeni nu părea interesat.

Bocăneţ, „un braşovean autentic“.

Şi de această dată, braşovenii s-au apucat din timp de pregătiri pentru Cerb. Mihai Nadin nota în articolul „Faţa nevăzută a festivalului“: „Teatrul Dramatic e un adevărat şantier“. Scena a fost decorată altfel decît la prima ediţie: „În fundal, sînt siluete de inspiraţie montană, pe care cortine intermediare de aramă bătută şi de material plastic le vor nuanţa“. Studioul de televiziune urma să aibă o suprafaţă cît jumătate de scenă. „Echipa tehnică lucrează de aproape opt luni. Inginerul Ilie Drăgan năduşeşte încă la finisarea şi controlul circuitelor“. În peisaj apare ca simplu muncitor şi Alexandru Bocăneţ, „într-un pulover albastru care îi dă aerul unui braşovean autentic“. Pe 3 martie, cu două zile înainte de începerea festivalului, s-au publicat şi rezultatele alegerilor. Braşovul, reprezentat de 338.800 de alegători, a votat pro în proporţie de 99,97%. Pro cine nu mai ştia nimeni. Iar tovarăşul Nicolae Ceauşescu, candidat pentru MAN în Bucureşti, Sectorul 3, a fost votat, bineînţeles, în unanimitate. Dar veştile electorale n-au bucurat pe nimeni mai mult ca aceea a sosirii la hotelul Carpaţi a îndrăgitului Cliff Richard.
Iglesias, o prezenţă firavă

Pe 3 martie 1969, prezentatorii Sanda Ţăranu, Ileana Măgură şi Silviu Stănculescu au deschis festivalul. Ion Grigorescu, preşedintele juriului şi braşovean după mamă, mărturisea despre felul cum s-a făcut organizarea: „Braşovenii sînt la înălţime“ sau „Lupta pentru Cerbul de Aur se dă în Braşovul de Aur“.
În prima zi, România a fost reprezentată de Luminiţa Dobrescu, iar în încheiere, Cliff Richard a ridicat sala în picioare. A doua zi, participanţii la Cerb au fost plimbaţi cu autocarele pe la muzee, Biserica Neagră, Prima Şcoală Românească şi prin cartierele Tractorul, Gării şi Steagu Roşu. Ghiuli Cioheli a învăţat să patineze în Poiană şi a pozat Carpaţii „ca să arăt gruzinilor mei că nu numai Caucazul e magnific“. După spectacolul folcoric din barul de noapte al hotelului Carpaţi, străinii au cumpărat într-o oră 80 de discuri cu muzică populară românească, iar Udo Jurgens, marele invitat al celei de-a doua seri, a decis să compună un cîntec cu influenţe tradiţionale româneşti. Tot în a doua zi a concursului de interpretare a urcat pe scenă şi Luminiţa Dobrescu, imediat după un tînăr firav şi anonim, pe nume Julio Iglesias. Viitoarea vedetă spaniolă n-a uimit publicul. Ziariştii l-au caracterizat drept un „interpret discret şi liric“ care „a cucerit probabil simpatia iubitorilor sportului cu balonul rotund“. Marele Iglesias debutase abia de şase luni în muzica uşoară.
Trofeul a fugit din ţară

În a treia zi de concurs, oaspeţilor li s-a regizat binecunoscutul de azi atac al haiducilor, pe drumul spre Poiană. Udo Jurgens a primit cadou pistolul cu care a fost somat să guste ţuica românească. La Şura Dacilor, s-a mîncat berbec la proţap şi toată lumea s-a plimbat cu sania trasă de cai. Anda Călugăreanu a cîntat în a patra zi de festival, aceeaşi în care ziariştii străini acreditaţi la Cerb începuseră deja să transmită către cele 30 de televiziuni: „Este cel mai bine organizat festival din Europa“.
Finalul a aparţinut unor nume mari ale cîntecului internaţional: Gigliola Cinquetti, Frankie Avalon şi Margareta Pîslaru. Activităţile extra-festival i-au încîntat pe toţi. Au văzut Castelul Bran, dar fără să se sufle o vorbă despre legenda lui Dracula. Au ajuns într-o gospodărie în care au fost întîmpinaţi de „micuţul Marian Nan în leagăn, alături de care mama lui îi cînta“. Au mîncat bulz copt în spuză. Eleva Ioana Neagu s-a ţinut după ei ca să obţină autografe pe albumul făcut de ea cu tăieturi din „Drum nou“. Ultima zi a reunit laureaţii şi cei doi invitaţi de marcă: Juliette Greco şi Mie Nakao. Festivalul s-a încheiat aşa cum decretase Ceauşescu: trofeul a rămas acasă, la Luminiţa Dobrescu. Dar nu pentru mult timp. În cîteva luni, cîntăreaţa a şters-o în Germania, cu tot cu Cerbul de Aur.
„Cerbul ne-a dat curaj să ne căsătorim“

Ediţia din 1970 a Cerbului a fost anul Connie Francis, Marie Laforet, Memphis Slim, Josephine Baker, Raphael. România a fost reprezentată în concurs de către Doina Spătaru, cea mai tînără interpretă a festivalului (22 de ani), care a cîştigat o menţiune specială, şi de către Angela Similea, cîştigătoarea Cerbului de Argint, la egalitate cu belgianca Lise Marke. Publicul a reţinut, în afara prestaţiei de excepţie a concurenţilor şi starurilor vremii, gestul de caritate al americancei Connie Francis care şi-a donat întreg onorariul unei case de copii din Braşov. Valeria Gagealov şi Andrei Magheru au demonstrat că sînt cuplul ideal de prezentatori ai Cerbului. Au devenit extrem de populari şi îndrăgiţi. „Eu am prezentat şi în 1969, ca vorbitor de franceză din partea Radiodifuziunii. Cine prezentase înaintea mea făcuse nişte gafe. Aşa că, m-am trezit întrebat: «Ai smoking»? Am zis: «Da». Dar n-aveam. Am dat telefon acasă să mi-l trimită mama, cu o maşină de ocazie. Era ora 6 şi încă nu venise. Îi scosesm vipuşca, am stat s-o cos la loc“, îşi aminteşte Andrei Magheru, ulterior ambasadorul României la Paris şi UNESCO. Valeria Gagealov i-a devenit soţie tot în acea perioadă. „Ne iubeam, dar Festivalul de la Braşov ne-a dat curaj să ne căsătorim“, povesteşte îndrăgita actriţă. Cei doi au împlinit anul acesta 40 de ani de căsătorie, tot atîţia cîţi are şi Cerbul.
35 de secunde

Scena a fost decorată cu „arlechini poliedrici de culoare galben deschis“. Regizorii spectacolului, Alexandru Bocăneţ şi Valeriu Lazarov, au calculat pînă şi timpul necesar parcurgerii pasarelei, pînă la microfon, astfel ca interpretul să aibă timpul necesar acomodării cu scena: 35 de secunde. Alexandru Stark (foto jos) a revenit cu articole interesante în „Drum nou“. El a povestit că, pe lîngă obiectivele obişnuite, oaspeţii au vizitat şi Cheile Rîşnoavei, iar primarul Constantin Şuţu i-a dăruit vedetei Connie Francis cheia oraşului, o medalie cu emblema vechii cetăţi a Braşovului şi un „frumos costum naţional lucrat de iscusiţi meşteri braşoveni“. Străinii au plecat cu autocarele spre vîrful Moraru, cu popas la cabana „Trei brazi“. Încîntată de şederea la Braşov, Marie Laforet a răspuns la întrebarea ce ar face cînd ar vrea să se relaxeze: „Vin în România!“. Pe perioada festivalului, s-a nimerit în public şi primarul Copenhagăi, Henry Stjernqvist, care-şi petrecea concediul la noi. Cerbul a plecat în Olanda, cu Therese Steinmetz.
O cortină cum n-a mai văzut România

1971 a fost ultimul an în care Braşovul a mai avut Cerb, în perioada comunistă. Festivalul luase o amploare greu de controlat. De data aceasta, a fost un adevărat festin muzical, desfăşurat pe parcursul a 6 zile. Invitaţi în concert: Doina Badea, Dalida, Enrico Macias, Massiel, Angela Similea, Doina Spătaru. A fost anul în care Electrecordul a editat primul şi ultimul disc de vinil cu melodiile cîştigătorilor de la Cerb. Din partea României, au cîntat Corina Chiriac, Ruxandra Ghiaţă, Cătălina Marinescu. Încă de la sosire, Helena Vondrackova a spus: „Braşovul e un oraş absolut minunat şi alegerea sa drept sediu al festivalului mi se pare deosebit de inspirată“. Scena a fost decorată astfel încît să fie sugerate coarnele rîvnitului trofeu. „Peste 50 de kilometri de aţă au fost întinşi pregătind substratul pînzei subţiri ca de păianjen a decorurilor“, scria ziarul local. Cortina a avut 20x7,5 metri şi avea imprimată sigla festivalului prin procedeul fotografiei pe pînză. Procedeul a fost folosit pentru prima oară în România. Scena a fost acoperită cu un covor de plastic. Şefii de echipă erau de la televiziune, dar lucrătorii tot de la Braşov. Meritele lor sînt recunoscute: „Să ştiţi că nu sînt laude de complezenţă. Braşovenii pun tot sufletul şi toată pregătirea lor în joc“, mărturisea un inginer. S-au montat 70 de corpuri de iluminat în sală.
Cîntecul de lebădă

Vestitul bucătar Ion Dos de la hotelul Carpaţi s-a întrecut pe sine. Cu un an în urmă, o uimise pe Connie Francis care a venit la el să-i ceară reţeta de sarmale. Pentru 1971, a pregătit şi specialităţi: soteuri de văcuţă „A la festival“, prăjituri „Baccara“ şi „Mafalda“. Pentru decorarea restaurantului, serele Codlea au pus la bătaie cîte 200 de garoafe pe zi. Oaspeţii au fost răsfăţaţi cu excursii la ceteatea Prejmer, IAS Prejmer, la crescătoria de nurci şi la cea de păstrăvi şi spectacole folclorice susţinute de ansamblul „Poieniţa“ din Braşov şi maestrul Ionel Budişteanu. Cînd a urcat cu telecabina pe Tîmpa, dirijorul Ramon Farran din Spania a exclamat: „Odată întors acasă, voi compune o melodie care se va intitula «Vîrful Tîmpa»“.
La Bran, artista populară Ileana Pop a fost asaltată de musafirii care voiau să afle cum se încondeiază ouăle. Cît despre concursul propriu-zis, Dinu Săraru, şeful Biroului de presă scria: „Artă cu A mare“. Iar membrii juriului notau: „organizarea e fără cusur“, „e cel mai reuşit festival din cîte cunosc“. Iar despre publicul braşovean, un concurent spunea că „e atît de cald şi receptiv încît un concurent urcînd pe scena Cerbului de Aur, poate spune că 40% are victoria asigurată“. Premiul I a ajuns în Suedia, la Ann Louise Hannson. Noi am luat bronzul, prin Corina Chiriac. Cătălina Marinescu a primit o menţiune. A fost prima şi ultima oară cînd s-au acordat şi diplome de onoare dirijorului Sile Dinicu şi regizorului Alexandru Bocăneţ. Parcă se presimţea că Cerbul de Aur va intra într-o lungă şi tristă hibernare de 21 de ani.
Premii serioase

• Regulamentul festivalului preciza şi cuantumul premiilor:
- Marele Premiu: 20.000 de lei şi statueta „Cerbul de Aur“
- Premiul II: 15.000 de lei şi statueta „Cerbul de Argint“
- Premiul III: 10.000 de lei şi statueta „Cerbul de Bronz“
- o menţiune de popularitate oferită de municipiul Braşov în valoare de 4.000 de lei
- o menţiune pentru cea mai bună interpretare a unui cîntec românesc, oferită de Radioteleviziunea Română, în valoare de 4.000 de lei.
De precizat că, în acei ani, un salariu mediu era de 800 de lei, iar statuetele chiar erau din aur, argint şi bronz.
Din culise

• Pe 8 martie 1970, cîntăreaţa portugheză Tonicha şi-a serbat ziua de naştere. Ea a împlinit 23 de ani la Braşov.
• Claude Colas din Monaco a evoluat în festival cu propria compoziţie, dar şi cu chitara produsă de el însuşi. El provine dintr-o familie de circari, el însuşi, înainte de a deveni cîntăreţ, a fost acrobat.
• Actorul braşovean Boris Cavliţchi a jucat în trupa lui Constantin Tănase în aceeaşi vreme cînd era invitată şi Josephine Baker. La Braşov, cei doi s-au îmbrăţişat, iar celebra Josephine i-a dăruit o fotografie în care apare alături de Constantin Tănase, făcută în 1927.
• Tot Josephine Baker a şters din dedicaţia oferită de Mihaela Mihai cuvîntul „petite“, rămînînd „une chanteuse“.
• Viaţa personală a cîntăreţei Connie Francis este legată de România. Impresarul ei la acea vreme era român, iar tatăl iubitului ei se născuse în România. „La noi în casă vorbim deseori despre România“, a mărturisit ea.
• Au fost de 7 ori mai puţine premii decît concurenţi.
• Primul recital din viaţa lui Cliff Richard a fost cel de la Braşov.
• Singurul oaspete străin care a fost prezent la toate ediţiile Cerbului a fost David Stones, impresarul interpreţilor din Anglia.
• Helena Vondrackova din Cehoslovacia a dat probe pentru filmul „Mihai Viteazul“, dar n-a avut succes.
• Cu 24 de lei se putea cumpăra de la chioşcurile de ziare şi tutungerii un set de 32 de fotografii ale concurenţilor.
• Maria Valejo din Portugalia a văzut zăpadă pentru prima oară în viaţa ei pe crestele Carpaţilor, la Braşov.
• Melodia „Of, inimioară“, de Edmond Deda, vedeta mai multor ediţii, se cînta la vremea aceea în întreaga Europă, în circa 40 de interpretări.
• Therese Steinmetz a venit în Braşov însoţită de o echipă de cineaşti din Olanda cu care a filmat pelicula „Therese la Braşov“.
• Cel mai tînăr concurent din 1971 a fost Eric Spree Spitzer din Austria care era încă elev şi care a venit la festival fără aprobarea şcolii, riscînd exmatricularea.
• Lorena Midi a constatat că o valiză îi rămăsese pe aeroportul din Roma, dar, din greşeală a fost luată de alt interpret care venea la Braşov, Sergio Endrige. Cele 5 valize cu partituri şi instrumente ale lui O. C. Smith au ajuns în loc de Bucureşti, la Londra.
• Un băieţel de 5 ani din Braşov i-a dăruit lui Cliff Richard un cerb desenat de el. Cîntăreţul i-a întors gestul, desenîndu-i şi el un cerb, cu autograf.
• Anda Adam, o fetiţă din Braşov de numai 6 ani, i-a trimis Andei Călugăreanu fotografia jucăriilor ei şi mesajul: „Dragă Anda, ţin pumnii strînşi pentru tine!“.
• Compozitorul Ion Cristinoiu a fost şi instrumentist în orchestra de la Cerb.
• Dalida, după 11 ore cu maşina de la Arad la Braşov, a sosit la hotel la 5 dimineaţa şi a dat un concert extraordinar.
Protest în flăcări

• Ediţia din 1969 n-a început cuminte şi conform programului cum anunţa presa vremii, ci cu un incident petrecut la Braşov. Cunoscutul om de radio Cornel Chiriac, vocea emisiunii „Metronom“ de la Europa liberă, a întreprins numeroase demersuri pentru ca formaţia Pheonix să fie inclusă în programul Cerbului. A reuşit, dar organizatorii au contramandat înţelegerea, preferîndu-l pe Cliff Richard. Cornel Chiriac s-a certat cu toată lumea şi, neobţinînd nimic, s-a închis în camera de hotel şi a dat foc la draperii. Personalul hotelului şi pompierii au spart uşa pentru a stinge incendiul, iar Chiriac a dispărut în învălmăşeală, avînd la el doar benzile cu melodiile Phoenix. Peste cîteva zile a reuşit să treacă graniţa în Austria cu ajutorul unei invitaţii falsificate (primită în timpul Cerbului şi avînd drept destinaţie iniţială Polonia). Cerbul de Aur a fost practic adevăratul imbold care l-a propulsat peste graniţe pe îndrăgitul crainic de radio. Şi în RFG a fost urmărit de Securitate, iar în 1975, a fost asasinat pe o stradă din München.

de: Camelia Onciu