109.De-ale lui Mos Teaca - povesti militare adevarate din armata mai veche sau mai noua.1

Un Mos Teaca? Mai mult ca sigur, daca nu de la noi, de la altii atunci.

     Incepem azi un nou ciclu : povestiri adevarate din armata mai veche sau mai noua, ale mele, ale tale si ale cui si-aduce mai bine aminte, mai amuzante sau mai pline de invataturi.

     Mos Teaca al lui Anton Bacalbasa a fost si este caricatura vie a unei armate care se spune ca a trecut de mult, dar ca si personajele lui Caragiale il regasim - uneori incantati, alteori oripilati - in toata istoria armatei romane, facandu-ne sa radem sau sa ne ingrozim de umorul negru de care este capabil.
   Dand pagina veti afla o povestioara a unui prieten cu privire la o intamplare a , desigur, unui prieten al sau.
   Hai sa ne distram 2 minute:
                  - nemotoujours -
    Ei, dragii mosului, cica era un proaspat locotenent iesit de pe bancile Academiei Militare, plin de avant patriotic si chef de afirmare, ce terminase cu calificative bunisoare si viitorul il avea deschis , plin de cariera de succes - ori cariera plina de succes- dar nu mai conteaza care si cum , deoarece fu repartizat cu brio la Simleul Silvaniei, intr-o mandra unitate militara obscura.
   Tanarul nostru absolvent statea in gazda la o mamaie painea lui dumnezeu, ca toate mamaile iubitoare de copii cuminti si mandre de ei, doar ca al nostru era cam poznas intr-un fel, caci becher fiind si-ntro localitate cam uitata de distractii si aventuri, neavand altceva de facut, o cam luase pe calea cinstirii de diverse licori locale, cu altii sau mai mult singur.
   Mamaie avea din productie proprie un vinisor zglobiu si numai bun de luat ca tratament de plictis, amoc si alte boli dintr-acestea provinciale grave, de care barbatul in plina ascensiune pe calea carierei si singur cuc trebuie sa se fereasca si sa se trateze cu sarg. Si cum altfel decat cu o asemenea licoare vindecatoare.
   Cand ramanea pe drojdie cu finantele, apela catre sursa mamaiei, aceasta tratandu-l de fiecare data, cam cu doza , dar suficient sa nu intre in criza, caci stiti si dvs. ce rele mai ales la recidiva sunt bolile enumerate mai sus.
   Doar ca intr-o zi, mamaie spuse:
- Mai dom locotinent maica, io ti-am tot dat, dar vezi, mataluta nu prea ai platit macar asa, din cand in cand, apai io ce vrei sa fac, pana cand, si la farmacie mai sunt si retete cu plata, nu doar compensate.
   Sarac eroul nostru cand auzi, simti ca intra in sevraj !
- Maica nu ma lasa prada amocului ca sunt ca fiul matale si fie-ti mila !
   Bietul baiat, va dati seama, in floarea varstei ?!
- Stii ce mama - spuse ea- uite cum facem: mataluta am vazut ca esti om destept si priceput la toate, io am un radiou d'ala mare si nu mai merge boalii! Ma mai alina si pe mine cu o stire, o vorba, un cantec, nu mi-l faci matale bine? Si te-oi cinsti cum se cuvine cu trei sticle de vin, ce zici?

   Cand auzi eroul nostru , simti pur si simplu cum se vindeca de toate bolile vietii sociale provinciale.
- Gata maicuta, cum sa nu se faca, se faaace!Doar da avans o sticla sa nu tremure mana inlauntrul magaoaiei, ca si chirurgul ia una mica inainte de operatie, darami-te militarul roman!
   Si asa oameni buni, fiecare porni amiabil spre atingerea scopului propriu.
.

Cam asa arata magaoaia cu lampi de pe timpu lui Mos Teaca alalalt.

    Se chinui dom locotinent o ora-doo cu aparatu...sau cu sticla?oricum, la un moment dat ambele erau gata: una goala si urata, iar unul cu glas si vesel (aparatul neica ! Dar si eroul...).
    Mamaie fericita aduse si celelalte doo sticle pantecoase si frumos clipocitoare, iar aparatul fuse instalat la locul de cinste in bucatarie, unde mamaie statea mai toata ziua si absolut toata noaptea caci acolo si dormea.
    Si fiecare se bucura astfel de ceea ce obtinuse.
    Seara catre noapte, cand vajnicul nostru erou era pe cale sa-si termine tratamentul, cine-i bate la usa? Desigur mamaie.
- Dom locotinent maica, nu te supara, io vreau sa ma culc.
    Acesta o priveste vadit obosit dupa atata tratament intensiv si o intreaba cu greu, cam impleticit:
- Si care-i baiu maica?
- Pai nu se opreste magaoaia!
   O priveste omul prin panza de paianjen ce i se asezase pe ochi si-i spune
- Aoleo, pai nu e greu, ia baga matale mana in spatele ei inauntru, in stanga si vezi ca gasesti un "Cora" mic, scoate-l,vezi ca are un buton si opreste-l si apoi pune-l la loc, sa-l gasesti maine dimineata tot acolo !!!

Cel mare "reparat " cu cel mic "piesa de schimb"

Tot asa arata si "Cora"

   Si uite de-aia nu moare armata romana: intotdeauna are solutii !!!

   Povestita de Catalin Mihalea.
   Si "imbogatita" de

- nemotoujours -

.