10 februarie 2014

405.D"ale lui Mos Teaca (3) - Cum se pazeste drapelul unitatii

   Da,era vremea sa mai povestesc si eu din ale mele, ca zau am multe de spus de pe vremile apuse cand cu voie am aparat tara de dusmani, mai cu arma in mana,mai cu tunul, mai cu racheta,mai cu planseta, si mai apoi cu aparatele de transmis vorbe si comenzi.
   O sa va spun una dintre pataniile de cand faceam la comanda garzii aproape continuu,la cateva luni dupa revolutie, alternand-o- cand merita, desigur, cu Punctul Control (poarta principala a unitatii), adica cea mai smechera chestie dintr-o unitate cand vine weekendul.Cand m-am oferit sa "bag" la garda la comanda a fost cel mai destept lucru pe care l-am putut face dupa ce "m-au schimbat" (cu voia mea entuziasta) la transmisiuni, o miscare care m-a facut sa ma simt si eu bine-cat se poate simti un trupet - in armata.
   Desigur,nici acolo nu am scapat de "bididii" (racani din ciclul intai) batuti in cap sau pur si simplu indiferenti la ceea ce faceau,preocupati desigur doar sa se strecoare -sa doarma,sa manince si sa fenteze, normal, cat mai mult.
   Intr-un fel, nu erau de blamat, doar ca atunci cand erau in subordinea ta, multe belele trageai dupa urma lor !
DA PAGINA !

  Cazarma noastra desi sarea ca numar de 1700 de suflete, fiind compusa din trei unitati militare total diferite ca destinatie, avea o caracteristica de invidiat: serviciul de garda, paza adica si Punctul control erau asigurate de soldati in termen integral, comanda fiind realizata tot de trupeti, desigur din ciclul doi, comandantul garzii fiind minim caporal sau cu functie de sergent macar, iar caporal de schimb minim fruntas.
  Din cele trei unitati,doar a noastra asigura serviciul de comanda a garzii,punct control furier, centralist si Ofiter de serviciu, caci soldati in garda fiind din toate trei.
  Iar eu, cu voia comandantului meu de companie, pentru prima data de cand stiu eu in istoria acestei cazarmi,pana cand am parasit unitatea, in toate posturile am pus numai din oamenii nostri, desigur nu si ca Ofiter de serviciu, dar practic ajunsesem sa controlam tot ce intra si ce iese.

  In comanda garzii nu apareau disfunctionalitati, chiar fiind trupeti la comanda, pentru ca totusi reuseau sa aleaga persoane cat de cat responsabile, tinand cont ca pedepsele, chiar cu venirea "democratiei"peste noi, erau deosebit de dure si ...nu-ti permiteai sa te joci cu o asemenea functie.

  In perioada de weekend ramaneai in cazarma doar cu ofiterul de serviciu si ajutorul,care unul era minim locotenent,iar celalalt sergent major ori maistru militar.
  Acestia nu aveau treaba cu comanda garzii decat daca-i manca undeva sa faca vre-un control -sa se afle in treaba- ori de le dadea prin cap sa dea o alarma aiurea noaptea desigur, chestii cu care reusisem sa-i lecuiesc bine de tot si asta pentru ca le cunosteam obiceiurile si iesisem perfect la cate doua tentative de acest gen, nedandu-le nici o satisfactie, plus ca...in timpul instructiei (sau in particular) chiar aveau nevoie de mine - cand erau aplicatii "la rece" efectiv ma rugau sa ies din garda si sa conduc eu compania de transmisiuni fara de care, daca nu le dadeam oameni buni (bine coordonati de catre mine) si nu le asiguram o baza tehnica de calitate ca serviciu si asigurare materiala, aveau mari sanse sa nu transmita datele in timp util si sa se alega cu calificative slabe.)
  Nu profitam de aceste avantaje cand eram in garda, pentru ca merita din plin sa le folosesc atunci cand ieseam de acolo,asa ca...Imi faceam treaba cum scrie la carte.
  Bine, sa nu credeti ca nu am pus-o de mamaliga de mai multe ori neoficial si o data rau de tot oficial, cu strigaturi si doua cartuse trase prosteste in aer, dar astea cu alta ocazie.

  Ei bine, cand esti in garda, oamenii se schimba la posturi odata la 3 ore, postul "de onoare "si cel mai stresant 24 din 24 fiind "postul 1".,unde pe schimba la o ora si jumatate, pentru ca este drapelul unitatii, in ochii tuturor si, in mod normal trebuie sa stai in picioare tot timpul si sa dai onorul cand trece orice superior, ziua fiind un chin, noaptea fiind ...dupa cum esti si tu si cam cum "te descurci".
  Problema care-ti era implementata in dovleac inca de la primul serviciu de garda pe care-l faceai, era posibila intruziune a unei grupe de "speciali", baieti de la diverse servicii, din cu totul alte unitati, care se puteau infiltra-desigur mai ales noaptea si in weekend cand vigilenta scadea drastic - si sa-ti "mineze " unitatea ,inclusiv  telefonul comandantului de garda, al Ofiterului de serviciu, chiar al comandantului unitatii.
  Dar cel mai grav era ca puteau"mina "sau chiar subtiliza drapelul unitatii, care era intr-o vitrina inalta, de sticla, inchisa si sigilata, pe care o pazea..."victima" de la postul 1 !
  "Minele"erau etichete pe care scria "mina" si se lipeau in locul determinat si explicat, ceea ce aducea necazuri enorme intregii unitati, dar daca mai luau si drapelul...pedepsele si rusinea curgeau garla !
   Nu vreti sa stiti pedeapsa pentru asa ceva !
   Din cate stiu o singura data s-a intamplat asa ceva in istoria comunista a Armatei Romane si s-a facut din razbunare si unitatea respectiva s-a desfiintat ca entitate.

   Ei bine, in noul ciclu ne venisera o mana de ardeleni tare destepti si muncitori pe care i-am luat in colimator din primele zile ,luptand sa-i aduc usor-usor la mine in companie de pe unde au fost raspanditi si-mi multumesc si in ziua de azi ca i-am strans, pentru ca mult ajutor mi-au adus baietii aceia si multe satisfactii in instructia si aplicatiile ulterioare, dar din nenorocire m-am ales si cu unul care era regatean, talamb si indolent cum nu mai intalnisem, dovedind ulterior un tembelism cras, ceva rar, care mai tarziu, dupa ce am scapat de el si l-am mutat in alta companie la alta specialitate nu spun care, ca acolo cam din astia erau, mi-a picat pe cap in garda taberei la o aplicatie si eram sa-l omor datorita tampeniei pe care mi-a facut-o.

  Stiind cu cine am de a face, m-am tot ferit sa-l pun la postul unu sau doi (doi era chiar la usa cazarmei, in fatza, in vazul tuturor),dar oricat l-am invartit, dupa ceva zile ma trezesc cu el la drapel, intr-o seara, picotind sprijinit de vitrina acestuia.
  Am pus mana pe arma sa si i-am tras un ghiont mai slab sa nu cumva sa sparga vitrina din vreo reactie somnoroasa si l-am mustruluit suierand, ca sa nu auda ofiterul de serviciu, dupa care i-am spus ca umbla pe la unitatile din oras "speciali" care in mod sigur ne vor calca si pe noi, asa ca, daca o face de oaie si ramane fara drapel...nu are rost sa va torn amenintarile pe care i le-am turnat.
  Mi-a promis marea cu sarea si mai ca l-a apucat plansul.
  Multumit ca l-am speriat de moarte, crezand ca l-am lecuit, am mai dat o tura si desigur ma duc la somn in camera de garda.

  Vedeti dumneavoastra, omul mai avea o ora de stat acolo si de unde naiba sa stiu ca toata infricosarea va dura mai putin???
  Caporal de schimb aveam un leat de-al meu de la marginea orasului unde ma nascusem, unul mai inchis la culoare de felul sau, cu vreo opt clase si putina cunoastere de lume si carte, dar painea lui Dumnezeu si foarte constiincios, cu care am avut alte aventuri in garda, aproape criminal de haioase.
  Ei bine, astuia ii era asa de frica atunci cand il lasam pe el la comanda si dispaream de acolo sau ma culcam, incat nu punea geana pe geana si-i tremurau budigaii continuu pana iesea din serviciul de garda- daca-l tineam mai mult de o saptamana, ajungea la spital de epuizare fizica si nervoasa- si de aceea eram sigur mereu ca totul va fi perfect!

  Si vine asta si ma trezeste, incet-incet, de parca eram de sticla.Asta pentru ca era sa si-o ia de cateva ori pe coaja la faza cu trezitul si nu avea curajul sa o faca decat in situatii limita.
  -Nu te supara, dar de un sfert de ora-l caut pe ala de la postul unu, tin garda in loc pentru ca nu-l gasim si a disparut si drapelul !Si ala de la postul doi (de la usa,nu uitati) zice ca nu l-a vazut iesind !
  Ce naiba sa intelegi din prostia asta trezit din somn???
  - Da-l incolo !Poate a dezertat dracului si am scapat de el !
  Tampit ce eram de somn, am uitat ca raspundeam de el si o luam si eu rau de tot.
  Al meu avea lacrimi in ochi si tremura tot.
  - Bine ma, dar drapelul?A fugit cu el?
  Atunci parca mi-a picat cerul in cap si am sarit din pat gata sa-l dobor pe speriatul subordonat.
  - Cum ba drapelul? Era incuiat si sigilat !!!
  In ciorapi am ajuns la postul unu,la drapel si am putrezit instantaneu cand am vazut vitrina goala si sigiliul desfacut ciobaneste.
  Ce faceati oameni buni?
  In situatii de acest gen zau ca nu imi imaginam compatimire si mangaieri din partea superiorilor,nu?
  Sau ca ies in fata unitatii la adunarea pe platou si-mi fac autocritica...
  - Misca boule, du oamenii in posturi si schimba garda ca o facem si mai groasa si vino sa-l cautam pe animal.Io ma duc la Punct Control sa vad de l-a vazut careva.Si in liniste ca va ia dracu pe toti!
  Dispare garda plutind mai ceva ca infanteria usoara din "Dictatorul" lui Chaplin iar eu ies sa-l interoghez "linistit" intai pe cel de la postul doi.
 - Stai aici, nu pleci cu ei.Cum mama ma-sii nu l-ai vazut tampitule, dormeai si tu?
 Asta saracu a paralizat gata sa faca pe el.
 Era un ungur de la una din unitatile din aceeasi cazarma, inalt si subtire si tare bland, de leatul meu, cu care ma intelegeam de minune.
 - Stai nene ca io nu dormit, tu nu stie ca io n-am somn?Io in garda stii ca ma gandesc la Ilonka si nu pot dormi!
  Asa era, bietul de el, ca sa nu doarma isi inchipuia ca se plimba cu prietena lui pe la ei pe acolo si chiar ma puteam baza pe el.
  -Mai ungurule, pe unde dracului sa iasa ma si cu drapelul dupa el?Pe la Ofiterul de serviciu, doar nu erau aia chiori, ca stau mereu cu usa deschisa, pe la garda, da-o dracului ca era astalalt al meu e mai treaz ca  pestele in apa, zi si tu ca aici geamuri nu sunt!
  Asa era, tampitul chiar nu avea pe unde sa iasa...
  De cateva luni urmaream pe sustache la sarbi "Zona crepusculara" si cinstit va spun, asta am vazut in fata ochilor in acel moment:genericul serialului cu muzica aceea stranie!
  -Domnu al meu, de topit nu s-o topit, ca-i om nu untura.Tot aici o fi.
  Ma uit la ungur, el la mine, ne uitam in camera...
  In afara de scarile de mozaic ce duceau direct la biroul comandantului si vitrina drapeluluii nu mai era decat un dulap cu usi de lemn duble jos, cu virtina sus, in care cu cateva luni inainte erau expuse lucrarile "Tovarasului" iar acuma tronau doar micile si sadicele  R.G.1 si R.G.2 ( regulamentele militare).
  Ungurul se duce hotarat sa se uite in spatele dulapului.
  -Ba , esti nauc?Unde naiba intra un om acolo?
  -Era cam micut domne, io stiu?
  Mi-am zis ca am mai dat de un nebun, dar cand puse mana sa miste dulapul, care stiam ca este usor ca-l mai mutau baietii cand faceau "curatenia mare". uite ca nu l-a putu misca!
  Dar ungurul se opintea frate, de parca era scopul vietii lui.
  -Mai asta, ia stai putin, nu e cam geu dulapul ala?
  Se uita leatul la mine incruntat:
  - S-o mai fi ingreunat!
  -Cu ce cap de sticla?Asta a fost gol o viata !!!
  Domne si-i pica fisa omului!
  Si deschide usurel o usa...si ce sa vezi fratele meu de suferinta ???
  Oameni buni, sa vedeti si sa nu credeti: soldatul meu pazea drapelul impaturit in brate, strans la piept cum vedeti pe marii eroi ai neamului pe panze ori ecrane de cinematograf pe campul de lupta si cu arma sub el, cu un zambet fericit dormind de nu avea treaba!
  Pazea drapelul,ce dracului sa faca !
  Si lancea (prajina) desigur era in spatele dulapului.
  Am gasit-o dupa ce i-am tras suturi alergandu-l in jurul unitatii ,facand instructie de front la patru dimineata...

- nemotoujours -
 
  
 

2 comentarii:

  1. Cunosc asemenea întâmplări, unele chiar trăite de mine. Acum par amuzante, dar atunci, nu prea aveau haz! :)
    Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. PARCA MI-MI VENEA SA RAD...O BAGAM UNEORI PE MANECA DE -MI BLESTEMAM ZILELE...
      SI ASTA MAI ALES CAND MI LE FACEAU ALTII.
      MAI TARZIU, AVAND RASPUNDERI MAI MARI SI SUBORDONATI MAI MULTI, AM AVUT-CULMEA !-GRIJA SA-MI FAC PROBLEME SINGUR.

      Ștergere