551.Costumul nostru - cel de toate zilele ?

  Costumul ca emblema, costumul ca imagine, costumul ca necesitate, ca mandrie, ca nevoie...
  Cum se vede in fapt aceasta vestmentatie in relatie cu traditiile si cultura romanului, cu istoria si menifestarile sale de-a lungul vremii?
  Decenu al nostru a incercat sa ne raspunda in felul sau, asa cum a vazut acest fenomen vestimentar (in Romania) care se pare ca ne determina de multe ori actiunile, gandirea!
.
"  Romanii din ziua de azi au adoptat imbracamintea occidentala, odata cu alte obiceiuri, care nu au nici o legatura cu traditiile sau cu spiritualitatea romaneasca (cum ar fi Valentine Day, de exemplu).

  Dar n-a fost totdeauna asa, ci numai acum, in ultimul timp. Doua mii de ani, romanii au purtat costumul popular, un costum specific, mostenit de la stramosii lor. Si ce motiv ar fi avut sa adopte costumul din vestul Europei?"

DA PAGINA !

  Romanii din ziua de azi au adoptat imbracamintea occidentala, odata cu alte obiceiuri, care nu au nici o legatura cu traditiile sau cu spiritualitatea romaneasca (cum ar fi Valentine Day, de exemplu).  Dar n-a fost totdeauna asa, ci numai acum, in ultimul timp. Doua mii de ani, romanii au purtat costumul popular, un costum specific, mostenit de la stramosii lor. Si ce motiv ar fi avut sa adopte costumul din vestul Europei?
 .

  Costumul pare sa a fost adoptat, in Europa occidentala, de la clasa conducatoare (nobilimea si apoi burghezia), caci nu e chiar asa de practic, nu e convenabil pentru taranul sau muncitorul de rand. Nobilii si burghezii au un stil de viata static, au pozitii ale corpului rigide, impuse de eticheta. Pentru ei, costumul este potrivit, caci ii ajuta sa fie mai rigizi, adica exact asa cum sunt ei educati sa fie, asa cum isi doresc sa fie si, mai ales, asa cum cred ca trebuie sa fie niste oameni din clasa sociala superioara. Dar omul de rand, care trebuie sa munceasca, care trebuie sa se aplece, sau sa stea ghemuit, sa se intinda, n-are motiv sa aprecieze costumul. In plus, costumele populare sunt usor de spalat, pe cand costumul claselor conducatoare se spala si se usuca mai greu si sunt mai pretentioase. La munca, hainele se murdaresc deseori, deci cu atat mai putin sunt utile costumele scortoase pentru oamenii de rand. Haina de la costum este prea calduroasa vara si friguroasa iarna, caci e deschisa mult in fata. Iar cravata si papionul sunt chiar inutile, avand doar rol estetic (de fudulie). La ce-ti foloseste, la munca campului, o cravata? Dimpotriva, cine stie, poate se mai agata prin ceva, poate fi chiar un factor de risc pentru accidente. Si cum te simti, la muncile zilnice, daca esti imbracat in ceva scortos, care-ti impune doar anumite pozitii ale corpului, cu o cravata falfaind de fiecare data cand te apleci? O haina care nu e confortabila nu poate fi utila pentru cei ce trebuie sa se miste, sa munceasca, sa praseasca.

.

.

.

  Dar „obrazul subtire cu cheltuiala se tine”, iar cand fudulia e mare, nu mai conteaza daca ceva e sau nu e practic. Oamenii de rand au jinduit intotdeauna sa fie la fel cu cei din clasa conducatoare, intotdeauna si-au dorit sa nu fie nevoiti sa traiasca de azi pe maine. Si-au dorit sa fie si ei avuti, precum cei din elita, asa ca au adoptat costumul clasei conducatoare pentru a-l purta la ocazii, pentru inceput.

 Costumul popular romanesc este practic, la fel ca orice costum popular. Se muleaza pe corp si nu incomodeaza. Iar modelele cusute pe camasi si pe ii nu sunt niste elemente decorative, asa cum pare, daca privim acest costum prin ochii unui occidental. Elementele „decorative” sunt, de fapt, niste simboluri. Exprima niste credinte, exprima o religie antica, care s-a transmis prin aceste costume populare. Prin aceste simboluri, stramosii nostri credeau ca mentin o legatura cu Universul, sau ca ele actioneaza ca un fel de talisman, sau ca un descantec, protejand si intarind pe cel ce purta acele haine cu simboluri.
.

.

.

  Clasa conducatoare romaneasca (elita) a adoptat imbracamintea si obiceiurile de la popoarele care erau, la acel moment, puternicii zilei. Prin secolul XVIII-XIX, cand occidentul a devenit puternic, boierimea romana, care-si facea, atunci, studiile la Paris sau la Viena, ca sa arate tuturor ca sunt diferiti de „prostime”, ca sunt oameni care fac parte din elita, ca sunt scoliti in strainatate, au inceput sa poarte costumul „nemtesc”. Dar n-a fost intotdeauna asa: in secolele anterioare, boierimea romaneasca purta haine asemanatoare cu ale turcilor, caci atunci turcii erau mai-marii zilei. Intre clasa conducatoare romaneasca si „prostime” din tara noastra a existat intotdeauna o ruptura, spre deosebire de restul Europei. De aceea taranii romani au ramas la costumul lor traditional doua mii de ani, nefiind tentati sa imite comportamentul celor avuti. Odata cu dezvoltarea puternica a industriei textile (mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial, pretul tricourilor, al camasilor si al pantalonilor a scazut foarte mult.   Decat sa lucrezi manual un costum popular, era mult mai ieftin sa cumperi haine gata facute, iar aceste haine erau numai cele standardizate dupa modelul occidental, erau haine moderne. Adoptarea modelului occidental semana, la acea vreme, cu emanciparea taranului roman si s-a suprapus foarte bine peste migratia taranilor la orase, ca muncitori.  Renuntarea la hainele traditionale a fost un factor ce a amplificat deznationalizarea si renuntarea la valorile proprii poporului roman. Acum mai sunt foarte putini acei care fac costume populare romanesti, iar acestea sunt foarte scumpe, caci e o munca migaloasa, care cere mult timp. Nici fabrici textile nu mai avem, in care am putea sa producem costume populare romanesti ieftine, pentru puterea de cumparare a oricui, dar n-ar fi rau sa adapteze, cineva din domeniu, masinile industriale pentru executia costumelor populare romanesti. Sunt mult mai practice si… sunt si frumoase. Si sunt ale noastre, mostenite de la strabunii nostri. Ne-ar ajuta sa fim romani.

.

.

.

  Cat despre opinci… se pare ca aceste incaltari sunt unice in lume. Sunt numai ale noastre. Suntem singurii din lume care am purtat opinci mai bine de 2000 de ani. Simple, practice, comode, ieftine.

*Decenu*