Geniu
Despre arma:
Necesităţile
impuse de dezvoltarea şi modernizarea organismului militar românesc,
conjugate cu cele ale economiei naţionale, l-au determinat pe domnitorul
Alexandru Ioan Cuza şi pe ceilalţi factori de decizie militară să pună
bazele unor arme noi.
În acest context ia fiinţă arma Geniului
prin crearea în anul 1859 în Moldova a primei subunităţi române de
geniu, Batalionul 1 Geniu, prin aprobarea dată la 31 mai 1859 de
domnitorul Alexandru Ioan Cuza pe Raportul Consiliului de Miniştri nr.
1902.
Un an mai târziu, corpul de geniu
instituit prin ordonanţa din 31 mai 1859, va spori prin înfiinţarea unui
al doilea batalion în Ţara Românească, care împreună cu cel din Moldova
vor constitui primul regiment de geniu. Primele batalioane de geniu ale
oştirii române aveau un efectiv de 1000 de oameni fiecare, împărţiţi în
patru companii. Comandant al acestor subunităţi a fost numit căpitanul
(ulterior maiorul) Panait Donici, care s-a numărat printre organizatorii
trupelor de geniu din ţara noastră.
DA PAGINA!
DA PAGINA!
În anul 1868, cele două batalioane de
geniu existente erau formate din câte un pluton independent şi patru
companii de săpători. Dificultăţile financiare au impus însă în 1871
contopirea acestor trupe într-un singur batalion, având după 1873 o
companie de ,,minari“ cu o secţie de topografie şi 3 companii de
săpători. În organica armatei române exista de asemenea, o companie de
pontonieri şi o companie aerostaţii (la Regimentul 1 Artilerie, de unde
în 1876 avea să treacă la arma proprie).
În ajunul războiului de independenţă,
organizarea batalionului de geniu devenise complexă, cuprinzând un stat
major, un pluton independent, o şcoală a trupei geniului, cinci companii
( patru de săpători minari şi una de pontonieri).
Fiecare companie de săpători minari
cuprindea o secţie de telegrafie şi trei secţii de săpători minari şi
lucrători de căi ferate. Pe lângă instrucţie, trupele de geniu au
participat la executarea de lucrări la diferite unităţi militare, la
construirea de cazărmi, spitale, ateliere, depozite, remize, tabere
pentru instrucţia întrunită a trupelor precum şi la ridicarea unor
obiective ale economiei naţionale. În timpul războiului de independenţă
din 1877-1878, trupele de geniu au contribuit atât prin lucrările
executate, cât şi prin jertfe de sânge la obţinerea victoriei de la
Plevna împotriva imperiului otoman.
Printre misiunile pe care le-au
îndeplinit se numără: lucrările de fortificaţii executate pe malul
Dunării în sectoarele Calafat, Ciuperceni, Poiana Mare, Rast, Bechet,
Corabia, Izlaz şi altele; întinderea podului de vase peste Dunăre, la
Siliştioara-Măgura între 14-31 august 1877; organizarea şi executarea
lucrărilor de fortificaţii din zona Plevnei şi asigurarea comunicaţiilor
pentru nevoile trupelor româneşti şi ruseşti din zonă.
Lucrările de fortificaţii executate de
trupele române au impresionat prin măiestrie şi soluţiile tehnice
aplicate, atât pe comandanţii ruşi, cât şi pe ataşaţii militari şi
corespondenţii de presă străini. Pe baza învăţămintelor rezultate din
războiul de independenţă şi a experienţei altor armate, în perioada care
a urmat rolul trupelor de geniu a sporit atât în ceea ce priveşte
misiunile pe care le aveau de îndeplinit, mult diversificate, cât şi
efectivele.
În conformitate cu prevederile
Decretului nr. 2550 din 31 octombrie 1880 a luat fiinţă Batalionul 2
Geniu, format din 6 companii (două de săpători minari, una de
pontonieri, două de căi ferate şi una de telegrafişti), Batalionul 1
urmând să se reorganizeze pe aceleaşi baze. Doi ani mai târziu, prin
Decretul nr. 960 din 8 aprilie 1882, a fost creat primul regiment de
geniu, prin contopirea celor două batalioane corp aparte existente,
comanda unităţii fiind încredinţată colonelului Constantin Poenaru.
S-au creat astfel premisele
organizatorice ale dezvoltării în viitor a armei geniu, armă cu
pronunţat caracter tehnic, care-şi dovedise pe deplin utilitatea pe
câmpurile de luptă pentru cucerirea independenţei.
Pe baza decretului nr. 1070 din 27
martie 1884, Regimentul 1 Geniu a trecut la o nouă organizare, având
acum în compunerea sa patru batalioane a câte patru companii şi o
companie aerostaţii. În anul 1887 arma geniului a suferit o modificare
substanţială, influenţând pozitiv atât activitatea celorlalte arme, cât
şi a comandamentelor de corp de armată şi divizii. Decretul nr. 15 din 8
ianuarie 1887 preciza: “Companiile Regimentului 1 de Geniu se împart pe
ziua de 1 februarie 1887 din două regimente de geniu. Întâiul regiment
va fi cu reşedinţa la Bucureşti şi al doilea regiment cu reşedinţa la
Focşani“.
Batalioanele acestor regimente au fost
repartizate corpurilor de armată, ceea ce rezolva câteva din problemele
principale ale pregătirii de luptă, printre care: specializarea în
cadrul armei, pregătirea din punct de vedere genistic a trupelor din
celelalte arme, asigurarea unei conduceri corespunzătoare a companiilor
de geniu.
Tot în această perioadă, din necesitatea
de a rezolva operativ problemele de specialitate pe linie de armă a
luat fiinţă Inspectoratul geniului - Decretul nr.617 din 24 februarie
1887- având ca atribuţii inspectarea armei geniului, a serviciilor de
geniu şi a tuturor construcţiilor militare şi lucrărilor de
fortificaţii.
Necesităţile de cadre erau asigurate de cele două şcoli militare de specialitate, Şcoala specială de artilerie şi geniu şi Şcoala specială de aplicaţii de artilerie şi geniu,
înfiinţată în anul 1881. Temeinica pregătire de specialitate a
ofiţerilor genişti români a fost probată de executarea unor lucrări de
fortificaţii de mare amploare, între care: fortificarea cetăţii
Bucureşti (1882-1899) executată de Regimentul 1 Geniu comandat de
colonelul Anton Berindei; regiunea întărită Focşani-Nămoloasa-Galaţi
(1888-1893), executată de Regimentul 2 Geniu, comandat de colonelul
Zamfir Gheorghiu.
Între 1908-1913 au fost luate măsuri
pentru perfecţionarea organizatorică a armei geniului, care cuprindea
serviciul de geniu şi trupele de comunicaţii în cadrul cărora găsim o
mare varietate de subunităţi de specialitate: săpători minari, poduri,
pontonieri, căi ferate, telegrafie, aerostaţii, automobile, secţii de
porumbei.
Înzestrarea armatei cu mijloace radio,
motociclete, automobile şi proiectoare a dus la constituirea, în anul
1908 a unei subunităţi specializate - Compania de specialişti -
transformată în anul 1913 în Batalionul de specialişti, care îngloba tot
ce era nou în tehnica militară de geniu de la acel moment.
Prima secţie aerostaţii din armata
română a luat fiinţă încă din 1893 prin dotarea companiei de telegrafie a
Regimentului 1 Geniu cu un balon captiv, importat din Franţa, ulterior
secţia s-a transformat în companie, intrând în organica Batalionului de
specialişti al geniului.
La începutul primului război mondial, trupele de geniu erau formate din:
- un regiment de pontonieri;
- un regiment de căi ferate; -
cinci batalioane de pionieri;
- un batalion de specialităţi cu o companie aerostaţii.
Geniştii români au contribuit, alături
de ceilalţi ostaşi ai armatei române, atât prin lucrările executate cât
şi prin jertfa de sînge la împlinirea dezideratului unităţii naţionale.
Primul război mondial a marcat un alt
moment pentru afirmarea trupelor de geniu care au contribuit la
obţinerea marilor succese din vara fierbinte a anului 1917.
Jertfele geniştilor în acest război sunt
estimate la aproape 1000 de morţi şi mult mai mulţi răniţi. Pentru
comportarea lor eroică, vitejească, vrednică de laudă, peste 100 ofiţeri
genişti au fost decoraţi cu ordine şi medalii de război.
În memoria eroilor armei geniu din
războiul de reîntregire a neamului, în Bucureşti a fost ridicat un
impresionant monument. Elementul dominant al momentului, care
înfăţişează şi simbolizează chintesenţa tăriei armatei române, sufletul
mare, mândru şi generos al soldatului român, este LEUL,
rege al forţei, dar şi al frumuseţii, stând biruitor, într-o mişcare
triumfală, cu labele din faţă pe trofeele cucerite de la inamic: arme,
scuturi, ţeava unui mortier, peste care se desfăşoară faldurile unui
drapel.
Specificul armei este redat prin
statuile a patru chipeşi ostaşi genişti, reprezentând specialităţile
armei geniu: pionieri, căi ferate, pontonieri şi
telefonişti-telegrafişti. Pe soclu se află inscripţia: "Spuneţi generaţiilor viitoare că noi am făcut suprema jertfă pe câmpurile de bătaie pentru întregirea neamului", iar într-un medalion montat pe treptele monumentului stă scris: "EROILOR DIN ARMA GENIULUI 1916-1919".
Monumentul Geniului, sau "LEUL",
cum este cunoscut, situat la intersecţia B-dul Geniului cu B-dul Iuliu
Maniu, a fost ridicat cu fondurile rezultate din contribuţia voluntară a
tuturor ofiţerilor de geniu din armata româna, fără nici o subvenţie
din partea Ministerului de Război sau a Statului.
Pregătirea temeinică, inteligenţa,
inventivitatea, ingeniozitatea şi spiritul organizatoric au făcut ca din
rândul ofiţerilor de geniu să se ridice personalităţi ce au avut înalte
responsabilităţi atât în armată cât şi în administraţia de stat.
În anul 1902, pe bună dreptate generalul C. N. Hârjeu scria “Autoritatea
morală de care se bucură şi înalta lor pregătire (…) au contribuit a
face de la început din corpul ofiţerilor de geniu un corp de elită, prin
care vor trece în viitor cei mai distinşi ofiţeri ai armatei.”
Previziunile ilustrului general s-au
adeverit. Trupele de geniu au dat armatei române, culturii, ştiinţei şi
administraţiei de stat personalităţi de certă valoare: un mareşal
(Constantin Prezan), un prim –ministru (gl. Artur Văitoianu), opt
miniştri de război, patru miniştri la departamentul lucrărilor publice,
zece şefi ai Marelui Stat Major, peste treizeci de ataşaţi militari,
şapte membrii ai Academiei Române, un membru al Societăţii Regale de
Ştiinţe din Londra ( C. Avram ) şi mai mulţi membri ai academiilor de
artă sau ştiinţe din S.U.A., Italia, Franţa şi Germania.
Pe baza învăţămintelor reieşite din
primul război mondial, ţinând seama şi de realizările tehnicii militare
pe plan european, de consecinţele acestora, au fost luate o serie de
măsuri vizând înzestrarea trupelor de geniu cu tehnică nouă si
dezvoltarea armei în general.
Dintre lucrările genistice executate de
trupele de geniu în perioada interbelică se detaşează sistemul de
fortificaţii de la graniţa de vest a ţării, acţiune demarată în anul
1936. Mărturie a eroismului, curajului şi vitejiei de care au dat dovadă
geniştii români stau numeroasele monumente ridicate pe teritoriile unde
au luptat pentru cinstirea memoriei celor ce au făcut suprema jertfă.
După al doilea război mondial trupele de
geniu au cunoscut diferite modificări, au îndeplinit numeroase misiuni
perfecţionându-şi necontenit pregătirea de specialitate.
De la înfiinţarea lor, trupele de geniu -
în paralel cu desfăşurarea pregătirii militare - au participat în
proporţii mereu crescânde la construirea unor mari obiective economice
si sociale, la pregătirea teritorială pentru nevoile de apărare.
Astfel, geniştii au participat efectiv
la executarea unor lucrări de utilitate publica şi a unor obiective
economice, activitate care s-a împletit armonios cu activitatea de
instrucţie, de pregătire militară a efectivelor.
Prestigiul armei geniu este în mod
onorant completat şi de participarea acesteia înainte de 1990 la marile
construcţii realizate în acea perioadă istorică: platforme industriale,
modernizări portuare, irigaţii, Transfăgărăşanul şi Canalul Dunăre-Marea
Neagră, metroul bucureştean, dezvoltarea sau întreţinerea reţelei de
drumuri şi căi ferate în toată ţara etc.
Revoluţia din decembrie 1989 a deschis
calea reluării şi dezvoltării tradiţiilor armei geniu ca armă
politehnică, a creat condiţii pentru modernizarea trupelor de geniu şi
creşterea aportului lor la întărirea capacităţii de apărare a ţării.
Procesul de reorganizare şi
restructurare a Armatei Române început după 1990 nu putea să ocolească
trupele de geniu. S-au identificat noile cerinţe interne şi
internaţionale şi s-au regândit structurile armei răspunzându-se acestor
cerinţe.
Opţiunea României pentru integrarea în
structurile europene şi euro-atlanice este astăzi o realitate
incontestabilă. Din necesitatea de a răspunde implicării active şi sub
aspect militar s-a înfiinţat Batalionul 96 Geniu „Joseph Kruzel” cu
scopul de a participa la misiunea IFOR în Bosnia şi Herţegovina.
Misiunile executate au vizat asigurarea
libertăţii de mişcare pentru trupele multinaţionale şi populaţia civilă,
acordarea sprijinului genistic general comandamentelor şi
contingentelor multinaţionale cât şi executarea de lucrări în sprijinul
comunităţilor locale din Federaţia Croato-Musulmană si Republica Srpska .
Din anul 2000, ca urmare a stabilizării
păcii în Bosnia, Batalionul 96 Geniu „Joseph Kruzel” a fost reorganizat
şi a luat fiinţă Detaşamentul Naţional “Bosnia” cu un efectiv de 68 de
militari, staţionat la Butmir şi Detaşamentul Naţional “Olanda” care a
acţionat în cadrul contingentului olandez cu un efectiv de 38 de
militari.
Participarea geniştilor români în
teatrele de operaţii a devenit o constantă odată cu intrarea României în
Parteneriatul pentru Pace (PfP) şi, cu atât mai mult, după intrarea de
jure în NATO. Din august 2003 şi până în 2007, un detaşament de geniu a
fost dislocat în teatrul de operaţii din Irak, iar un număr semnificativ
de ofiţeri şi subofiţeri de geniu au îndeplinit funcţii în diferite
comandamente ale Alianţei, fie în cadrul unora permanente, fie în cadrul
celor dislocate în teatrele de operaţii din Afganistan.
Experienţa activităţilor în medii de
operare internaţionale a geniştilor români s-a îmbogăţit şi ca urmare a
participării la exerciţiile desfăşurate anual în comun cu militarii unor
ţări partenere în cadrul unor iniţiative regionale.
În urma creşterii impresionante a
ameninţărilor specifice din teatrele de operaţii a apărut o nouă
specialitate a armei geniu – EOD ,,Explosive Ordonance Disposal”. Noile
provocări la adresa securităţii statelor lumii de la începutul secolului
XXI au produs mutaţii serioase pe scena internaţională care au relevat
importanţa structurilor EOD.
Ca urmare, au fost create structuri cu
responsabilităţi permanente la pace, capabile să îndeplinească misiuni
specifice în teatrele de operaţii în condiţii de deplină
interoperabilitate cu structurile similare din cadrul Alianţei,
concomitent cu dezvoltarea în cadrul instituţiei de învăţământ şi
instrucţie a armei geniu a unei structuri specializate şi a unui sistem
performant de pregătire a specialiştilor necesari pentru aceste
intervenţii.
Specialitatea EOD a cunoscut în ultimii
ani o dezvoltare impresionantă ca urmare a creşterii ameninţărilor
specifice din teatrele de operaţii cărora specialiştii în controlul
mecanismelor explozive trebuie să le facă faţă.
Astfel, la momentul actual structurile
de geniu din Armata României sunt alcătuite dintr-o mare unitate –
Brigada 10 Geniu „Dunărea de Jos”, o instituţie de învăţământ şi
instrucţie a armei - Centrul de Instruire pentru Geniu şi EOD ,,Panait
Donici”, precum şi subunităţi de geniu în organica altor mari unităţi şi
unităţi operaţionale.
În afara acestora, Regimentul 70 Geniu -
Aviaţie este o unitate de geniu aflată în structura Statului Major al
Forţelor Aeriene care are ca principale misiuni construirea, repararea,
amenajarea aerodromurilor, hangarelor, punctelor de conducere a
zborurilor, depozitelor de aviaţie, drumurilor şi podurilor.
Structurile de geniu joacă un rol
important în îndeplinirea funcţiilor de sprijin repartizate Ministerului
Apărării Naţionale. Folosirea judicioasă a capabilităţilor de geniu în
acţiunile de prevenire, limitare şi înlăturare a efectelor dezastrelor
este de cele mai multe ori determinantă pentru evitarea pierderilor de
vieţi omeneşti sau pagubelor materiale.
În acelaşi timp, pentru forţele de geniu
ale Armatei României, intervenţia la astfel de situaţii constituie o
tradiţie care, pe de o parte, a generat aşteptări specifice la nivelul
conştiinţei comune a populaţiei, iar pe de altă parte, a întărit
percepţia utilităţii sau chiar a indispensabilităţii armatei pentru
societate inclusiv pe timp de pace.
Structurile de geniu au continuat să
participe la managementul unor situaţii de urgenţe civile ori de câte
ori a fost nevoie, în special la inundaţii, deszăpeziri şi alunecări de
teren, executând lucrări de amenajare a terenului sau puncte de trecere
temporare pe poduri din pontoane sau pe poduri executate din completul
podului jos metalic pe suporţi ficşi.
În perspectivă, structurile de geniu vor
fi în continuare modernizate, înzestrate cu tehnică şi materiale,
astfel încât să fie în măsură să asigure interoperabilitatea cu forţele
din structurile NATO şi sprijinul genistic pentru acţiunile desfăşurate,
avându-se în vedere sincronizarea concepţiei de implementare a
cerinţelor cu procesul de adoptare a conceptelor de transformare, în
conformitate cu prevederile Ordinului ministrului apărării privind
elaborarea, experimentarea şi implementarea conceptelor de transformare a
Armatei României.
preluare"forter.ro"
imagini:internet
imagini:internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu