Autosanitară a Crucii Roșii Române, în 1917 |
La 1 martie 1917, Marele Cartier General dispus în Iași, în clădirea actualului Spital Militar de Urgență “Dr.I.Czihac”, str. BERTHELOT HENRI MATHIAS nr. 7-9, IASI, în baza decretului regal ia ființă Regimentul de tracțiune automobilă.
Regimentul avea 3 batalioane de automobile, autocamionete, autocamioane, o companie de motomitraliere.
Ca parte sedentară 1 batalion depozite, o școală de șoferi.
Comandantul regimentului era colonelul Alexandru Polyzu (să fie rudă cu avocatul Polizu-Micșunești, stăpânul de la conacul și a moșiei Maxut?).
Din documentația pe care o dețin, rezultă că la Hârlău, exista un atelier de reparații auto a armatei, în localul “Moara lui Zaharia”, fosta autobază ITA Hârlău, în prezent Autobaza “Codreanu” Hârlău.
Atelierul a fost înființat la 16 septembrie 1916, din ordinul Ministerului de Război. Mai existau ateliere similare la Iași, Botoșani, Vaslui și Bârlad.
Autocamionetă cu semiremorcă cu tun AA (antiaerian) în 1917. |
Referință: Buletinul căilor ferate române, anul VII, nr.2, 15 iunie 1919 p.42-43, și nr.3 din 15 august 1919, p.64-66.
Cu toate că armata română a fost mobilizată în 1914 și 1915, nu s-au asigurat decât în mică parte nevoile de transport auto ale armatei, la care se mai adăugau pierderile din campania din Transilvania și Câmpia Română din toamna anului 1916.
Armata I, aflată în refacere în spatele frontului, avea un deficit uriaș de 444 de automobile, 176 de camioane, 218 autosanitare (și alte mijloace).
Armata a II-a, aflată pe front avea un deficit de 25 automobile, 75 autocamioane, 148 autosanitare.
Cât despre automobile, erau de toate națiile și mărcile: Renault (Franța), Pakard și Ford (SUA), Adler (Germania), Berna Sauer (Elveția).
*col(r) Miron Dumitru*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu