Buhalnița, un sat vechi ce a purtat de-a lungul timpului mai multe
nume Buhalnița, Bohalnița, Buhainiți, este un sat în comuna Ceplenița,
județul Iași.
La 1617 satul apare ca aparținând vornicului Nestor Ureche. Casă,
moară, povarnă, heleșteie pe moșia lui Nestor Ureche. Satul a fost
moștenit de logofătul Grigore Ureche, cronicarul. (Gheorghe Ghibănescu Surete și Izvoade (documente slabo-române), vol.II, 1907, Iași. doc. 32 și 62).
La 1617, Radu Vodă Mihnea, de ispisoc de întărire a tuturor moșiilor și satelor proprietate a marelui vornic Nestor Ureche. Printre cele 100 de sate, apare și Buhalnița (idem. doc. 62). În satul Scobinţi, județul Iași. (Documente Istorice Românești, sec. XVII, vol. IV, p. 145 – la 1617 satul era al lui Nestor Ureche vornic; Așezări din Moldova, p. 173 – descoperirile arheologice-; Diet. Rom., II, p. 56; Anuar 1909, p. 342; Anuar 1930, p. 77).
DA PAGINA!
Un alt document unde apare cătunul Buhalnița este un zapis din 25 ianuarie 7138 (1630). Zapisul de mărturie de la boierii Bașotă, prin care se arată cum au împărțit moșiile frații Toma Sulgerul și Iordache Cantacuzino, Patrașco Bașotă vel logofăt și Gheorghe Bașotă vistiernic. Zapisul din 1630, este important că prezintă momentul trecerii satelor Ceplenița, Buhalnița și Bădenii din stăpânirea boierilor Bașotă, în stăpânirea familiei Cantacuzină ramura Pașcanu (Canta în secolele XIX).
Referință: Miron Dumitru: Ținutul Hârlău – târguri, sate, mănăstiri, Editura PIM , 2015 Iași, p, 115, 122, 126.
La 1820, satul era un cătun dependent de satul Ceplenița ca și cătunul Bădenii. (Catagrafiile visterie Moldovei 1820, p.72).
La 1832 cătunul Buhalnița, apare ca ținând tot de satul Ceplenița, era pe moșia spătarului Mihalache (Mihai) Cantacuzino. Avea un preot și un dascăl. (Catagrafia visteriei Moldovei din 1832, p. 174).
Biserica din sat cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” este o ctitorie 1834-1836 a lui Mihai (Mihalache) Pașcanu.
În Marele Dicționar Geografic al României vol.II, Ed.Socecu, 1899 București se arată despre Buhalnita, “sat, în județul Iași, partea de sud a comunei Ceplenița, plasa Bahluiul. A luat numele de la pârâul Buhalnița, ce curge prin mijlocul lui. Este situat pe valea pârâului cu aceeași numire, între dealul Cătălina și Dealul lui Vodă. Are o populație de 188 familii sau 727 locuitori români, prea puțini de originä slavă și câțiva evrei. Ei se ocupă cu cultura viei precum și cu agricultura. Aici se află o biserică zidită de Mihail Pașcanu, vechiul proprietar, deservită de un preot, un cântăreț ecleziastic, precum și o școală, înființată în 1859, frecventată de 29 elevi. In sat sunt 7 mori de apă. Numărul vitelor este de 1152 capete, din care: 261 vite mari cornute, 36 Cai, 721 oi și 134 râmători”.
Ce se cunoaște mai puțin este originea acestui sat. In revista “Analele Putnei”, pe anul 2005, p.69-77 este publicat un articol de Mircea Ciubotaru, care printre altele explică unele fapte istorice legate de expediția din 1498 întreprinsă de Ștefan cel Mare în Polonia, de unde a adus 100.000 de robi ruteni și ruși (după surse documentare poloneze 150.000) care au fost așezați în sate din ținuturile din centrul Moldovei printre care și ținutul Hârlău. A se vedea și articolul din prezentul blog : https://harlau625.wordpress.com/2015/02/02/un-fapt-istoric-putin-elucidat-de-istoriografia-romaneasca/
Se pare că și în Buhalnița a fost așezată o parte din populația ruteană de credință ortodoxă. Numele satului Buhalnița, de origine slavă, ar avea două explicații: o prima origine ar fi din бухали (buhali) – beție Ex. Как мы с Русланом „бухали”, adică cum am băut eu cu Ruslan. Ce este foarte posibil, având în vedere apetitul ruso-rutenilor (dar și a moldovenilor) pentru băutură, dar și alt sens : бухал (buhal) – bufnița. Nume slav comun rușilor, bulgarilor, ucrainenilor. In zonă bufnița este o pasăre des întâlnită. Așa că locuitorii satului Buhalnița ar putea folosi ca stemă o bufniță, o pasăre cu simboluri adânci în folclorul românesc.
Despre biserica din Buhalnița se poate citi pe acest blog aici:
https://harlau625.wordpress.com/2014/03/11/mihai-cantacuzino-pascanu-ctitor-de-biserici-acum-170-de-ani/
Articole cu tema "Buhalnita" in revista noastra DA CLICK AICI
*col(r) Miron Dumitru*
reeditare:nemotoujours
La 1617, Radu Vodă Mihnea, de ispisoc de întărire a tuturor moșiilor și satelor proprietate a marelui vornic Nestor Ureche. Printre cele 100 de sate, apare și Buhalnița (idem. doc. 62). În satul Scobinţi, județul Iași. (Documente Istorice Românești, sec. XVII, vol. IV, p. 145 – la 1617 satul era al lui Nestor Ureche vornic; Așezări din Moldova, p. 173 – descoperirile arheologice-; Diet. Rom., II, p. 56; Anuar 1909, p. 342; Anuar 1930, p. 77).
DA PAGINA!
Un alt document unde apare cătunul Buhalnița este un zapis din 25 ianuarie 7138 (1630). Zapisul de mărturie de la boierii Bașotă, prin care se arată cum au împărțit moșiile frații Toma Sulgerul și Iordache Cantacuzino, Patrașco Bașotă vel logofăt și Gheorghe Bașotă vistiernic. Zapisul din 1630, este important că prezintă momentul trecerii satelor Ceplenița, Buhalnița și Bădenii din stăpânirea boierilor Bașotă, în stăpânirea familiei Cantacuzină ramura Pașcanu (Canta în secolele XIX).
Referință: Miron Dumitru: Ținutul Hârlău – târguri, sate, mănăstiri, Editura PIM , 2015 Iași, p, 115, 122, 126.
La 1820, satul era un cătun dependent de satul Ceplenița ca și cătunul Bădenii. (Catagrafiile visterie Moldovei 1820, p.72).
La 1832 cătunul Buhalnița, apare ca ținând tot de satul Ceplenița, era pe moșia spătarului Mihalache (Mihai) Cantacuzino. Avea un preot și un dascăl. (Catagrafia visteriei Moldovei din 1832, p. 174).
Biserica din sat cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” este o ctitorie 1834-1836 a lui Mihai (Mihalache) Pașcanu.
În Marele Dicționar Geografic al României vol.II, Ed.Socecu, 1899 București se arată despre Buhalnita, “sat, în județul Iași, partea de sud a comunei Ceplenița, plasa Bahluiul. A luat numele de la pârâul Buhalnița, ce curge prin mijlocul lui. Este situat pe valea pârâului cu aceeași numire, între dealul Cătălina și Dealul lui Vodă. Are o populație de 188 familii sau 727 locuitori români, prea puțini de originä slavă și câțiva evrei. Ei se ocupă cu cultura viei precum și cu agricultura. Aici se află o biserică zidită de Mihail Pașcanu, vechiul proprietar, deservită de un preot, un cântăreț ecleziastic, precum și o școală, înființată în 1859, frecventată de 29 elevi. In sat sunt 7 mori de apă. Numărul vitelor este de 1152 capete, din care: 261 vite mari cornute, 36 Cai, 721 oi și 134 râmători”.
Ce se cunoaște mai puțin este originea acestui sat. In revista “Analele Putnei”, pe anul 2005, p.69-77 este publicat un articol de Mircea Ciubotaru, care printre altele explică unele fapte istorice legate de expediția din 1498 întreprinsă de Ștefan cel Mare în Polonia, de unde a adus 100.000 de robi ruteni și ruși (după surse documentare poloneze 150.000) care au fost așezați în sate din ținuturile din centrul Moldovei printre care și ținutul Hârlău. A se vedea și articolul din prezentul blog : https://harlau625.wordpress.com/2015/02/02/un-fapt-istoric-putin-elucidat-de-istoriografia-romaneasca/
Se pare că și în Buhalnița a fost așezată o parte din populația ruteană de credință ortodoxă. Numele satului Buhalnița, de origine slavă, ar avea două explicații: o prima origine ar fi din бухали (buhali) – beție Ex. Как мы с Русланом „бухали”, adică cum am băut eu cu Ruslan. Ce este foarte posibil, având în vedere apetitul ruso-rutenilor (dar și a moldovenilor) pentru băutură, dar și alt sens : бухал (buhal) – bufnița. Nume slav comun rușilor, bulgarilor, ucrainenilor. In zonă bufnița este o pasăre des întâlnită. Așa că locuitorii satului Buhalnița ar putea folosi ca stemă o bufniță, o pasăre cu simboluri adânci în folclorul românesc.
Despre biserica din Buhalnița se poate citi pe acest blog aici:
https://harlau625.wordpress.com/2014/03/11/mihai-cantacuzino-pascanu-ctitor-de-biserici-acum-170-de-ani/
Articole cu tema "Buhalnita" in revista noastra DA CLICK AICI
*col(r) Miron Dumitru*
reeditare:nemotoujours
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu