4 iunie 2016

1027.Tort cu cireşe pe Aerodromul "Gheorghe Bănciulescu" din Strejnic (Partea I)

.
  Din momentul in care acest articol va fi publicat se va realiza o premiera publicistica pentru aceasta revista-magazin.
   ESTE PRIMA OARA CAND O COLEGA SAU UN COLEG EDITEAZA in aceste pagini, mai ales PROPRIA PRODUCTIE!
   Si astfel, Ana-Maria nu doar ca a facut o premiera memorabila-din martie 2013 de la infiintare si pana in acest moment-dar a si schimbat stilul editarii, punerii in pagina, dand o alta "alura", de fapt particularizand cu stilul sau propriu.
   Personal ii multumesc foarte mult si astfel sper sa se simta provocati si ceilalti colegi ai nostri in a-si personaliza editarea articolelor, realizand-o  singuri!

  Cat despre Strejnic si al sau spectacol...Pentru mine ca si pentru Ana-Maria Strejnicul are o poveste cu totul deosebita, de aceea va recomand sa navigati in istoricul acestui regal aeronautic anual (in revista noastra desigur) si sa va bucurati de fotografii si cuvinte..
  Felicitari Ana-Maria pentru premiera dar si pentru forma artistica, deosebita a aranjamentului in pagina!
  Felicitari multiple tie si lui SorinS pentru fotografiile absolut incantatoare!
  *nemotoujours*

  14 mai 2016, ora 8.00
 (Da pagina!)


        Am primit invitaţia la aniversarea unor prieteni dragi,

Afişul oficial al evenimentului
Aeroclubul Teritorial "Gheorghe Bănciulescu" împlineşte o vârstă frumoasă şi rotundă, 80 de ani! Păi, spuneţi şi domniile voastre, puteam eu să lipsesc?! Strejnicul, care îşi trimite în fiecare zi cu soare zbârnâit de motor către fereastra încă nedeschisă, pentru a-mi înveseli dimineţile, e în mare sărbătoare, iar eu să umblu prin alte părţi?! Aşa ceva îmi este peste poate! Primul show aerian din an este, în mod tradiţional - calendaristic, dar întâmplarea face să fie un mic dar! - la Strejnic! După lungile luni de iarnă, aici se reînnoadă firul poveştilor cu elice, aici se ţes frazele din albastrul cerului, fraze întrerupte doar de geroasa iarnă cu ai ei nămeţi... Cu rugăciunea dedicată: "Cer albastru cu norişori albi!" pe buze, aştept ca vremea să confirme evenimentul şi pregătesc arsenalul din dotare. E vechi-nou şi încă mai am ceva dificultăţi în acomodare, dar va trebui să strâng din dinţi şi să accept riscul. Faptul că primul eveniment din an are loc la Strejnic, pe lângă a fi o mare bucurie, are şi micile lui dezavantaje - scârţâitul încheieturilor puţin încremenite şi nesiguranţa primelor cadre în viteză de... avion! 

Aerodromul Strejnic
     Antrenament să-mi fie! Da, dar parcă e nedreptmi-l fac tocmai aici, îmi spun, oftând... 

Aerodromul Strejnic
  În acelaşi timp, oricunde în alta parte aş fi, aş gândi exact la fel...
        Emoţiile pricinuite de vremea capricioasă, amintirea secundei in care, coborând din autobuz, am auzit motoarele de Extra cântând la unison deasupra oraşului şi nerăbdarea de a păşi pe iarba aerodromului îmi sunt companie în scurtul drum până la poartă. Aici... Miroase altfel! Cu paşi mici strivesc iarba viguroasă de final
Mulţumim pentru foto!
de primăvara şi ridic ochii spre cerul a cărui culoare e făcută parcă să îmi amintească faptul că EL, cerul, e al LOR, al Zburătorilor! Vremea, astăzi, e de partea lor. Le iubeşte joaca cel puţin la fel de mult ca mine! Inima îmi cântă: recunosc, mi-a fost dor! Dor de a mă certa cu cerul, cu norii, cu soarele care îmi bate în ochi ascunzând păsările de metal privirilor mele. Dor de sunet, de vuiet, de aplauze şi râsete. Dor de cozi de avion în zbor prinse în cadru. Dor de EI şi de joaca lor - antrenament pentru viaţă. Dor de Strejnic, loc îndrăgit de o viaţă! Dor de zbor!
     Încerc să reglez aparatul - tentativă eşuată cu un mare talent. Renunţ, deocamdată.

     În câteva minute va începe şi lupta mea cu el. Am promis că nu-l voi sparge, iar eu sunt destul de greu de spart...
Tari amandoi, n-avem decât să o scoatem la capăt. Ceva... Trebuie să-mi iasă!
Ne ocupăm poziţiile, iar eu, pentru că orice lucru trebuie început cu dreptul... Calc într-o gaură.  Normal, sunt pe câmp! Mai sunt şi ceva "riverani" pe aici, cu drepturi depline de teritoriu! Nu cunosc locuitorul de drept, dar cred că în trei ore i-am făcut acoperişul pulbere (Scuze!), că nu am ratat respectiva crăpătură nici cu un milimetru! Degeaba m-am îndepărtat de ea, cred că era magnetizată...
     Echipa este la datorie, aşteptăm tortul!
     Aroma plutea deja în aer, aspectul era mai mult ca promiţător, oare cu ce va fi?! Frişcă, ciocolată, fructe?! Avem încredere în maeştrii cofetari. Răbdarea, însă... E topită!
     Din fericire ştiu şi dumnealor acest lucru şi... Iată: Dragoş Stoicescu şi al său "Falcon" ne salută!

Dragoş Stoicescu
.
     V-am mai spus? Dacă nu, vă spun acum! Dacă da, mai spun o dată şi ori de câte ori voi avea ocazia, pentru că sunt câteva dintre minunile Strejnicului! Acest aparat prototip, ştiţi cine l-a proiectat şi construit?! Pilotul Dragoş Stoicescu! Şi mai are un frăţior la fel de jucăuş: "Condor!"
Pentru că zărisem avionul lui Adrian Pena, am sperat că vom revedea o formaţie căreia îi simţim de mult timp lipsa. Dar... Nu. Falcon decolează singur; prietenul său îl priveşte de la sol. Cu un scurt oftat, îi urmărim plutirea.

Dragos Stoicescu şi "Falcon"
.
.
.
.
.
The Pelicans



The Pelicans
     Înfigem linguriţele în tort şi gustul ne place. Dar nu ne dăm prea bine seama de aromă. Parcă se simte puţin frişca... Pentru a întări această idee, The Pelicans decolează şi ne fac să întindem mâna spre paharul de limonadă. Soarele nu este arzător, doar potrivit pentru o zi frumoasă de zbor, iar camerele încep să se dezmorţească. Click după click, ne intrăm în rol. Ikarus şi Festival!
Ikarus şi Falcon
.
.
.
.
.


.
Hei, aţi încurcat avioaneleeee, înapooooiiii!
     Linguriţele se înfig cu sârg în tortul cu mister încă nedesluşit. Hm... Gust de... CAFEA?! Şi parcă se simte şi puţin ZAŢ?! Zaţ în tort?! Cine o fi avut o aşa idee?! Ups! Pardon, mi-a alunecat linguriţa în termos şi am gustat puţin din cafea... Ptiu! Repde, puţină apă, că mi se duce tot folosul! Şi până aflu din ce-i făcut tortul... M-am îndopat prea mult deja!
     Trei Zlin 526 se pregătesc de zbor. Şterg repede linguriţa şi o înfig în tort... Nu ştiu cum se face, parcă zăresc o cireaşă? Cele trei Zlinuri zâmbesc, în plin zbor: DA! În tortul de la Strejnic s-a strecurat o cireaşă! Mare şi parfumată: pentru că la manşa celor trei Zlinuri, în mod absolut neaşteptat, s-au strecurat trei... ŞOIMI! George Rotaru! Cristian Iorgov! Laszlo Ferencz! Am uitat să mai mestec, ce, care tort?! Aşa ceva nu se poate! Ce formaţie! Frumos dar la Strejnic! Bine ascunsă cireaşa, greu de gasit! Cei trei piloţi se ridică... Extrele, dând cuminţi din coadă, îi urmăresc la fel de umite ca noi...
.
Formaţie inedită pe cerul Ploieştiului
.
.
.
.
.
.
.
Blue Wings
Blue Wings
     Plescăim puţin, încântaţi de aroma cireşei dulci,în timp ce urmărim îmbarcarea paraşutiştilor.
Repet în gând promisiunea de acum clasică: "mai multe fotografii, promit!" devenită de atâtea ori, fără voie, promisiune încălcată cu succes şi purced la punerea ei în aplicare cu gândul încă la gustul neidentificat al prăjiturii. Bătrânul AN 2 atrage toate privirile, ca de obicei. Şi obiectivele!
.
.
.


.
.
.
ULM-urile Şcolii Superioare de Aviaţie Civilă pe cerul Ploieşiului
     Brusc, o altă cireaşă aterizează în farfurie: Şcoala Superioară de Aviaţie! Mă întristez un pic, la gândul că, pe unii, bâzâitul lor uşor îi... hm... deranjează! Habar n-au ei că, în afară de aceştia,  sunt mulţi care zâmbesc la auzul lor în prag de noapte şi le doresc aterizări line la fiecare decolare! Sunt cei ce se pregătesc pentru avioanele de linie, cei în mâna cărora sunt mii de vieţi. Şi sunt mândră că mulţi dintre aceşti oameni de la manşă au trecut pe aici, pe la Strejnic (Aeroclub sau Şcoală), pentru primii lor paşi în meserie! Ne plângem, dar suntem îndreptăţiţi, oare?  Avioanele sunt aici de aproape un secol! Noi?  Doar până maîne! 80 de ani? Mulţi înainte! Nu m-a deranjat nicicând zumzetul vostru şi nu mă va deranja niciodată! Atâta timp cât e zumzet de pace, tot înainte! Profit de cireaşă, mestecând-o uşor, în ciuda tuturor detractorilor de serie: Cessna 172!
.
.
.
.
.
.
.
.
     Ridcăm privirile spre înalt: paraşutiştii Aeroclubului României dansează. Camerele nu ostenesc, aplauzele confirmă: dansul lor e apreciat la justa valoare! Blue Wings şi drapelul României!
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
A aparut partea a doua!
AVANPREMIERA :AICI!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu