 |
. |
Dacă anul trecut am asistat la un adevărat SBIAS, pentru 2016 se anunțase deja un program ce avea să depășească acest record. Doar vremea să fie de partea noastră, că de restul... Au organizatorii grijă!
Ne adunăm de prin toate colțurile tării și ne dăm întâlnire pe Băneasa. Chiar dacă suntem cu ochii pe cer și nu-i coborâm decât rareori, bucuria e înzecită alături de prieteni, nu?
Iar în pauză (Doar 45 de minute!), cui îi mai tace gura? Evoluțiile încă sunt prea recente în mințile noastre și deja visăm la cele de seară.
Cu atâtea aparate de zbor... Se nasc noi pasiuni, iar cele vechi se întăresc. Abia ce aterizează unul, ori se pierde în albastrul cerului, și se ridică altul; dar ce spun eu?! Sunt momente în care la verticala aeroportului cerul este împărțit în arene de zbor și tipuri diferite de avioane evoluează în același timp! Noutatea absolută în programul BIAS, exersată pe parcursul mai multor mitinguri aeriene din 2016. Dar să nu mă întind la vorbă, mai bine vă povestesc în imagini. Îmi promisesem ca de această dată să nu mai neglijez (deși fără voie) expoziția, așa că aventura a început cu o plimbare printre zburătoarele ancorate la sol. E-3A Sentry, Mirage 2000 (cu un oftat adânc, pentru că mi-ar fi plăcut să îl văd, dacă tot a fost adus, în zbor...) și vedeta incontestabilă, vârful de piramidă pentru mine, SU-27! În fața căruia cred că singura reacție posibilă e aceeași cu descoperirea Mării Negre: "Ce maaaaare este!"; mai ales dacă privitorul a cunoscut deja, înainte, fie în zbor, fie pedepsit la muzeu, pe "vărul" său mai mic, MIG29... Frumoasă creație! Și destul de periculoasă pentru a mă face să o privesc cu inima îndoită. Știam că nu mă voi bucura cu adevărat de prezența lui, decât după ce va fi aterizat, cu bine, seara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu