 |
| . |
Inginer.
În 13 iunie 1990 era şef al Gării Craiova. Știa de evenimentele petrecute în acea zi în București și cunoștea efectele altor deplasări ale minerilor în Capitală. În jurul orei 19, nefiind de serviciu, află de la colegii din dispecerat că din Petroșani și Motru au fost formate patru “trenuri speciale” cu destinația București, trenuri care urmau să tranziteze Craiova cu aproximativ 5.000 de mineri.
Conform normativelor legale, un „tren special” trebuia comandat cu minim 2 săptămâni în prealabil și, pentru a circula, trebuia achitată o taxă cu trei zile înainte de efectuarea transportului comandat. Ioan Mănucu era responsabil și de aplicarea „Statutului disciplinar din transporturi şi telecomunicaţii”, care preciza că este interzisă personalului Căii Ferate Române (CFR) orice organizare cu caracter antisocial. S-a dus la Punctul Dispecer al gării, în jurul orei 20, și a preluat comanda.
În jurul orei 21, constatând ilegalitatea transporturilor, Ioan Mănucu a decis deconectarea liniei de contact pentru tracțiunea electrică a acestor patru trenuri, oprindu-le pe tronsonul Valea Sadului – Lainici. La scurt timp, directorul geneneral al Regionalei C.F.R. Craiova i-a ordonat telefonic repunerea tensiunii în linia de contact. Refuzat, directorul general s-a deplasat la Punctul Dispecer, pentru a-l presa să o facă. Ioan Mănucu i s-a opus, explicindu-i ilegalitățile constatate. Cum în organizarea internă a CFR ordinele se dau în scris, cu precizarea orei, a numelor persoanelor care îl primesc și îl predau, Ioan Mănucu i-a sugerat directorului să semneze un ordin, însă acesta nu și-a asumat răspunderea. În biroul lui au mai ajuns, cu același scop, și un colonel, șef al Poliției Transporturi Feroviare Craiova, şi un procuror de la Procuratura Județeană Dolj. Ioan Mănucu a condiționat tot timpul realimentarea cu energie electrică a tronsonului de anularea circulației trenurilor suplimentare puse la dispoziția minerilor.
Trenurile au fost repuse în mișcare, într-o formă legală, în jurul orelor 24, printr-o telegramă emisă de un regulator de circulaţie CFR de la Bucureşti. Ajunși în București abia în dimineața următoare, in 14 iunie, mineri au acționat la indicațiile celor care i-au adus, însă au fost obligați să o facă la lumina zilei. În 15 iunie 1990, Ioan Mănucu a fost concediat prin desfacerea disciplinară a contractului de muncă, cu acordul liderilor de sindicat, și a fost cercetat penal în baza unei fapte care, avea să se dovedească în august 1990, nu era prevăzută de legea penală. A fost repus în funcție prin Justiție, după ani de procese, fără însă ca Justiția să considere demiterea sa un abuz în funcţie al instituţiei şi al persoanelor din instituţie și nici să îl despăgubească. La 30 de ani, deși afirmațiile Parchetului General nu sunt ca un adevăr juridic probat, rechizitoriul Dosarului mineriadei din 13-15 iunie 1990 descrie eforturile organizatorice ale prefectilor, directorilor de întreprinderi și sindicate miniere, ale șefilor CFR și ale unor parlamentari ai Frontului Salvării Naționale ca planul lui Ion Iliescu de a aduce minerii la București să fie împlinit.
Ioan Mănucu este singurul om care s-a contrapus acestui plan, îndeplinindu-și obligațiile legale.
de Cornel Brad
În 13 iunie 1990 era şef al Gării Craiova. Știa de evenimentele petrecute în acea zi în București și cunoștea efectele altor deplasări ale minerilor în Capitală. În jurul orei 19, nefiind de serviciu, află de la colegii din dispecerat că din Petroșani și Motru au fost formate patru “trenuri speciale” cu destinația București, trenuri care urmau să tranziteze Craiova cu aproximativ 5.000 de mineri.
Conform normativelor legale, un „tren special” trebuia comandat cu minim 2 săptămâni în prealabil și, pentru a circula, trebuia achitată o taxă cu trei zile înainte de efectuarea transportului comandat. Ioan Mănucu era responsabil și de aplicarea „Statutului disciplinar din transporturi şi telecomunicaţii”, care preciza că este interzisă personalului Căii Ferate Române (CFR) orice organizare cu caracter antisocial. S-a dus la Punctul Dispecer al gării, în jurul orei 20, și a preluat comanda.
În jurul orei 21, constatând ilegalitatea transporturilor, Ioan Mănucu a decis deconectarea liniei de contact pentru tracțiunea electrică a acestor patru trenuri, oprindu-le pe tronsonul Valea Sadului – Lainici. La scurt timp, directorul geneneral al Regionalei C.F.R. Craiova i-a ordonat telefonic repunerea tensiunii în linia de contact. Refuzat, directorul general s-a deplasat la Punctul Dispecer, pentru a-l presa să o facă. Ioan Mănucu i s-a opus, explicindu-i ilegalitățile constatate. Cum în organizarea internă a CFR ordinele se dau în scris, cu precizarea orei, a numelor persoanelor care îl primesc și îl predau, Ioan Mănucu i-a sugerat directorului să semneze un ordin, însă acesta nu și-a asumat răspunderea. În biroul lui au mai ajuns, cu același scop, și un colonel, șef al Poliției Transporturi Feroviare Craiova, şi un procuror de la Procuratura Județeană Dolj. Ioan Mănucu a condiționat tot timpul realimentarea cu energie electrică a tronsonului de anularea circulației trenurilor suplimentare puse la dispoziția minerilor.
Trenurile au fost repuse în mișcare, într-o formă legală, în jurul orelor 24, printr-o telegramă emisă de un regulator de circulaţie CFR de la Bucureşti. Ajunși în București abia în dimineața următoare, in 14 iunie, mineri au acționat la indicațiile celor care i-au adus, însă au fost obligați să o facă la lumina zilei. În 15 iunie 1990, Ioan Mănucu a fost concediat prin desfacerea disciplinară a contractului de muncă, cu acordul liderilor de sindicat, și a fost cercetat penal în baza unei fapte care, avea să se dovedească în august 1990, nu era prevăzută de legea penală. A fost repus în funcție prin Justiție, după ani de procese, fără însă ca Justiția să considere demiterea sa un abuz în funcţie al instituţiei şi al persoanelor din instituţie și nici să îl despăgubească. La 30 de ani, deși afirmațiile Parchetului General nu sunt ca un adevăr juridic probat, rechizitoriul Dosarului mineriadei din 13-15 iunie 1990 descrie eforturile organizatorice ale prefectilor, directorilor de întreprinderi și sindicate miniere, ale șefilor CFR și ale unor parlamentari ai Frontului Salvării Naționale ca planul lui Ion Iliescu de a aduce minerii la București să fie împlinit.
Ioan Mănucu este singurul om care s-a contrapus acestui plan, îndeplinindu-și obligațiile legale.
de Cornel Brad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu