852.PROGRAMELE DE FABRICARE A AVIOANELOR IAR-93 ŞI IAR-99

IAR93 Vultur - foto Av Craiova

    Urmeaza o analiza economica si politica a constructiei celor doua aparate romanesti, dar si despre alte tipuri de armament, de aceea va rog sa cititi si notele de subsol ale lucrarii.
    Veti gasi si doua note personale inserate,care nu sunt consideratii ale autorului.
(nemotoujours)

    În anii ’80, forţele armate sovietice aveau în compunerea standard a unităţilor tancuri T-72 şi maşini de luptă ale infanteriei BMP-1, în timp ce armata română primea în dotare versiuni româneşti ale tancului sovietic T-55 şi ale transportorului amfibiu blindat BTR-70. Practic, tehnica de luptă realizată în România era în urmă cu cel puţin o generaţie faţă de cea fabricată în URSS pentru propria armată şi pentru statele membre ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia.

În acel moment, industria românească de apărare dispunea de o tehnologie de fabricaţie uzată moral deoarece Nicolae Ceauşescu a impus scăderea drastică a cheltuielilor militare ale României începând din anul 1980. Totodată, URSS şi statele europene occidentale (Marea Britanie, Franţa) – cu care România a colaborat în acel domeniu – nu au furnizat autorităţilor de la Bucureşti tehnologie de ultimă generaţie, evitând o posibilă cădere a acesteia în mâna inamicului (NATO, respectiv URSS).

DA PAGINA!

Cauzele respective au afectat în mod negativ industria românească de apărare, determinând creşterea preţului de cost al produselor speciale fabricate în România. Totodată, oportunităţile create cu mari sacrificii în anii ’70, chiar de Nicolae Ceauşescu şi colaboratorii săi, s-au pierdut treptat în anii ’80 deoarece nu s-au mai asigurat fonduri de dezvoltare pentru programele militare de cooperare cu Iugoslavia şi Marea Britanie.

Nota nemotoujours:
in anii 80 lui Ceausescu ii intrase in cap ideea de a obtine Premiul Nobel pentru pace, de aceea, vazand ca in relatia cu Pactul de la Varsovia situatia se relaxase,iar URSS nu mai pistona Romania ca in perioada anterioara, bazandu-se pe o forta armata destul de mare,inclusiv ca dotare,chiar daca o parte din tehnica era putin in urma vecinilor din motivele cunoscute - neancrederea URSS de a livra licente de ultima ora printre altele - astfel incat aceste programe nu le mai considera primordiale ci dovada catre occident ca statul roman considera dezarmarea ca fiind mai importanta decat orice si ca acesta sustine relaxarea militara mondiala.Dar,totusi, a mentinut programele aviatice militare cu foarte multe economii si oprelisti, avand ca obiectiv si cheltuieli minime pentru a termina cu creditele internationale.
Specific:in anii 80,pentru ca,anterior,in documentele prezentate se vede clar preocuparea pentru dezvoltarea tehnicii.
 

Unul dintre cele mai cunoscute programe militare dezvoltate de România cu Iugoslavia a fost cel privind fabricarea în serie a avionului bimotor de vânătoare-bombardament IAR-93, subsonic (Soko J-22 Orao, în Iugoslavia). Primul act oficial al programului YUROM a fost acordul încheiat între guvernele celor două state privind „proiectarea în comun, execuţia, încercarea prototipurilor şi fabricaţia de serie a avionului de luptă”¹. Documentul respectiv a fost semnat la 20 mai 1971 şi aprobat prin Hotărârea Consiliului de Miniştri al R.S. România nr. 777 din 30 iunie 1971.

Pentru echiparea avionului IAR-93 cu un motor performant, colectivele de proiectanţi conduse de Teodor Zanfirescu şi colonelul Vidoje Knezevici au analizat posibilitatea realizării în România şi Iugoslavia, sub licenţă, a 1000 de motoare britanice Rolls-Royce Viper MK 632-41. Nicolae Ceauşescu a fost de acord să se poarte negocieri cu reprezentanţii firmei Rolls-Royce în scopul asimilării în fabricaţie a celor 500 de motoare ce reveneau părţii române – 400 de motoare pentru 200 avioane IAR-93 şi 100 de motoare de rezervă.

La finalul tratativelor, autorităţile de la Bucureşti au acceptat să achite firmei Rolls-Royce o taxă de licenţă în trei rate anuale – în total, un milion de lire sterline. De asemenea, s-a plătit o taxă pentru drepturile de autor (9,5% din valoarea părţilor fabricate de partea română pentru fiecare motor), 190.000 de lire sterline pentru întregul know-how furnizat de firma britanică, precum şi „costul transportului personalului Rolls-Royce, prevăzut a acorda asistenţă tehnică în R. S. România şi costul mesei de prânz (subl.n.)”².

Ca urmare a acordurilor intervenite între cele două părţi, la 23 iunie 1972 a fost încheiat un aranjament general de credit între National Westminster Bank Ltd. şi Banca Română de Comerţ Exterior. Cu acel prilej, statul român s-a obligat să achite 85% din valoarea furniturilor livrate de firma Rolls-Royce (motoare, părţi de motoare, accesorii), în conformitate cu prevederile contractului de licenţiere.³

În concluzie, România s-a angajat să achite circa 28,48 milioane lire sterline în scopul asimilării în fabricaţie a 500 de motoare Rolls-Royce Viper. La suma respectivă s-au adăugat cheltuielile prevăzute pentru perioada 1986-1990 în scopul achiziţionării de piese de schimb, cheltuielile de investiţii pentru utilajele necesare fabricaţiei motoarelor şi dobânzile pentru plăţile pe credit.⁴ În total, statul român s-a angajat să cheltuiască 36,45 milioane lire sterline pentru fabricarea şi întreţinerea motoarelor necesare avionului de luptă IAR-93.

La începutul lunii noiembrie 1972, Gheorghe Boldur, ministrul Industriei Construcţiilor de Maşini-Unelte şi Electrotehnicii, a susţinut în faţa lui Nicolae Ceauşescu faptul că, prin proiectul de colaborare cu firma Rolls-Royce, statul român realiza „o economie de valută de 269.132 mii lei valută vest (circa 18,69 milioane de lire sterline – n.n.), adică 40% comparativ cu cheltuielile valutare pentru cumpărarea directă, fără a avea în vedere economia de valută care se realizează în perioada 1986-1990 pentru piesele de schimb necesare în exploatare. Dacă se au în vedere şi piesele de schimb necesare în exploatare pentru perioada 1986-1990, economia de valută este de 411.422 mii lei valută vest (circa 28,57 milioane de lire sterline – n.n.). Menţionăm că nivelul cheltuielilor pentru piesele de schimb pentru perioada 1986-1990 a fost estimat, necesarul real fiind în funcţie de integrarea motorului şi nevoile beneficiarilor (subl.n.)”⁵.

Nicolae Ceauşescu nu a fost de acord cu anumite prevederi din planul propus de Gheorghe Boldur. Mai mult decât atât, în şedinţa Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R. din ziua de 13 noiembrie 1972, liderul P.C.R. i-a criticat pe cei care aveau de stabilit contracte de colaborare cu firma Rolls-Royce.⁶ Programul de asimilare în fabricaţie a motorului Rolls-Royce Viper MK 632-41 a fost din nou analizat într-o şedinţă a Consiliului de Miniştri, apoi într-o şedinţă a Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R.

În cele din urmă, Nicolae Ceauşescu a aprobat proiectul de colaborare cu firma Rolls-Royce, iar la 31 octombrie 1974, locotenent-colonelul Gheorghe Stănică a decolat de pe aerodromul din Bacău cu prototipul avionului IAR-93.⁷ În aceeaşi zi, la Mostar (Iugoslavia), prototipul avionului Soko J-22 Orao a efectuat primul său zbor.

IAR99 Soim-foto Av Craiova

După câţiva ani, acelaşi motor britanic a fost utilizat pentru a echipa avionul IAR-99. Acel aparat de şcoală, antrenament şi atac la sol a efectuat pentru prima dată un zbor la 21 decembrie 1985, la Craiova, şi un an mai târziu s-a aprobat fabricarea a 50 de exemplare la Întreprinderea de Avioane din Craiova (10 avioane fiind în cadrul seriei zero).⁸ Iniţial, nu s-a prevăzut o variantă pentru export, întreaga producţie de aparate IAR-99 fiind destinată Ministerului Apărării Naţionale.

În cursul unei vizite efectuate la Belgrad şi Trstenik (17-21 mai 1989), generalul-locotenent Victor Stănculescu şi Constantin Teodorescu – director general al Centrului Naţional al Industriei Aeronautice Române – au discutat cu iugoslavii despre programul militar comun YUROM. Potrivit mandatului primit, delegaţia română a anunţat că autorităţile de la Bucureşti erau de acord să livreze celor de la Belgrad şase fuzelaje de dublă comandă ale avionului de vânătoare-bombardament IAR-93 B, în anul 1990, în loc de şase fuzelaje de simplă comandă.⁹

De asemenea, partea iugoslavă a fost informată de faptul că „se întreprind măsuri pentru lichidarea restanţelor privind asigurarea pieselor pentru completarea modulelor livrate”¹⁰. În anii precedenţi, Uzina de Avioane de la Craiova a trimis în Iugoslavia module ale avionului IAR-93 fără anumite piese componente, iar situaţia respectivă a fost reclamată de autorităţile de la Belgrad.

Generalul-locotenent Victor Stănculescu şi Constantin Teodorescu au primit de asemenea mandat de la Nicolae Ceauşescu să-şi exprime „interesul pentru iniţierea unei cooperări în proiectarea şi fabricaţia avionului supersonic [IAR-95], precum şi în domeniul reparaţiei de aeronave şi motoare de aviaţie”¹¹.

Prima intenţie nu s-a concretizat deoarece România şi Iugoslavia nu aveau la dispoziţie un tip de motor turboreactor performant, care să echipeze avionul supersonic mult dorit. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care Nicolae Ceauşescu a hotărât încă de la începutul lunii aprilie 1989 trimiterea la Moscova a generalului-locotenent Victor Stănculescu, cu scopul de a achiziţiona o escadrilă formată din 14 avioane sovietice de vânătoare MIG-29.

În cursul vizitei sale în capitala Uniunii Sovietice, generalul Victor Stănculescu a fost însoţit de patru specialişti militari. Aceştia au purtat „tratative cu partea sovietică referitoare la achiziţionarea unor avioane MIG-29 împreună cu mijloacele de îndrumare şi de asigurare tehnică”¹².

Pentru mijloacele de asigurare tehnică şi aparatura de măsură şi control ce urmau să fie furnizate în anul 1989 de Uniunea Sovietică, autorităţile de la Bucureşti trebuiau să plătească 13,43 milioane ruble, iar pentru mijloacele şi aparatele livrate în anul 1990, încă 800.000 de ruble. Pentru rachetele şi muniţia necesară celor 14 avioane, România trebuia să achite 8.782.000 ruble – din care 3.451.000 ruble pentru muniţia celor 8 aparate care erau livrate în anul 1990. Totodată, motoarele de rezervă, piesele de schimb şi materialele pentru exploatarea avioanelor costau, în total, 9.988.000 ruble.

De asemenea, în scopul pregătirii în URSS, timp de 3 luni, a personalului ce urma să asigure exploatarea avioanelor MIG-29 de simplă şi dublă comandă (12 piloţi şi 35 de tehnicieni), România trebuia să plătească 1,2 milioane ruble.¹³

În total, pentru achiziţionarea şi menţinerea în exploatare a 14 aparate noi MIG-29, de către forţele aeriene române, sovieticii au solicitat 231 milioane de ruble. Pentru a înţelege valoarea respectivă, menţionăm faptul că România a exportat în anul 1988, prin Ministerul Industriei Alimentare, în ţările socialiste (în primul rând în URSS), 52.535 tone de carne – în valoare totală de 56,9 milioane ruble convertibile.

Vizita la Moscova a generalului Victor Stănculescu şi a celor patru specialişti români a avut loc în a doua parte a lunii aprilie 1989. După întoarcerea acestora în ţară, Nicolae Ceauşescu a reanalizat propunerile sovietice împreună cu generalul Vasile Milea.

Două luni mai târziu, ministrul Apărării Naţionale a redactat un nou raport, pe care l-a trimis şefului statului român (8 iunie 1989). În documentul respectiv, generalul Vasile Milea a precizat: „Conform indicaţiilor Dumneavoastră, date cu ocazia şedinţei Consiliului Apărării din 31 mai a.c., în 1989 urmează să fie achiziţionate din URSS 3 avioane MIG-29, împreună cu muniţia, rachetele de bord şi tehnica necesară exploatării.

Pentru cunoaşterea în detaliu a posibilităţilor de întrebuinţare în luptă a acestui tip de avion, partenerul sovietic organizează, în perioada 18-23 iunie a.c., în oraşul Frunze, o prezentare tehnică, cu toate variantele de înarmare şi mijloacele tehnice de exploatare.

"Propunem şi respectuos Vă rugăm să aprobaţi participarea la această activitate a generalului-maior Rus Iosif, comandantul aviaţiei militare, însoţit de 3 ofiţeri”¹⁴."

Nicolae Ceauşescu a fost de acord cu propunerea respectivă, fapt ce a permis generalului-maior Rus Iosif să asiste în URSS la prezentarea MIG-ului 29, realizată de către reprezentanţii uzinei sovietice de tehnică militară în perioada 18-23 iunie 1989.¹⁵

În altă ordine de idei, în şedinţa din 22 septembrie 1989 a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., Elena Ceauşescu a încercat să amâne semnarea de către soţul său a decretului prezidenţial privind stabilirea preţurilor de producţie şi de livrare a avionului de şcoală şi antrenament IAR-99 „Şoim”.

Intervenţia Elenei Ceauşescu într-un proiect important al industriei aeronautice româneşti este evidentă. Spre deosebire de soţul său, care cunoaştea modul de alcătuire a preţului pentru un produs, Elena Ceauşescu era total depăşită de situaţie. Cu toate acestea, „tovarăşa academician doctor inginer”, preşedinte a Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, se implica în diferite discuţii fără să aibă un bagaj elementar de cunoştinţe, generând situaţii tragi-comice.

Pentru a elucida misterul atitudinii respective, putem face apel la stenograma şedinţei Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 5 decembrie 1986, unde s-a discutat despre modul de stabilire a preţului avionului IAR-99 (din seria zero). În cursul acelei reuniuni, Elena Ceauşescu a intervenit tam-nesam în discuţia dintre soţul său şi Marin Nedelcu, ministrul Industriei Construcţiilor de Maşini, declarând iritată: „Acest material (proiectul decretului prezidenţial – n.n.) nu a trecut pe nicăieri; îl păstrează secret şi apoi prezintă ce cer. Nu se poate aşa! Materialul nu a fost văzut de nimeni. (...)

Nici avioanele pentru aviaţia civilă nu le-au prezentat cum trebuie; îl prezintă pe bucăţi. Trebuie prezentat separat. (...)

Să prezinte comparaţiile (între costurile de producţie ale avioanelor Aermacchi MB-339, IAR-93 şi IAR-99 – n.n.)”¹⁶.

Din documentul respectiv rezultă faptul că Elena Ceauşescu era supărată deoarece subordonaţii soţului său au prezentat direct acestuia proiectul decretului prezidenţial, fără să o întrebe şi pe ea despre decizia ce urma să fie adoptată.

Trei ani mai târziu, în momentul în care s-a ajuns la fabricarea în producţie de serie a avionului IAR-99, Elena Ceauşescu a intervenit din nou. Deşi a fost deranjat de atitudinea iresponsabilă a soţiei sale, Nicolae Ceauşescu a aprobat proiectul respectiv, încercând totodată să menajeze orgoliul consoartei sale prin „indicaţia de a se analiza în continuare posibilitatea reducerii costurilor de producţie”¹⁷.

Până în luna septembrie 1989, la uzina de la Craiova au fost finalizate zece avioane IAR-99. Emil Bobu a raportat lui Nicolae Ceauşescu, la 18 septembrie 1989, faptul că „două (IAR-99, prototipuri – n.n.) s-au livrat şi decontat cu beneficiarul (Ministerul Apărării Naţionale – n.n.) în 1987 la 58.105 mii lei/bucată¹⁸, două s-au livrat şi decontat în 1988 şi unul în 1989 la nivelul preţului din proiectul de decret (50,66 milioane lei – n.n.), iar cinci avioane sunt în stoc”¹⁹.

Totodată, Nicolae Ceauşescu a fost informat că preţul de livrare la export a avionului IAR-99, propus de constructor, era de 3,9 milioane dolari – având un curs de revenire de 14,1 lei/dolar.²⁰ Aparate similare realizate în alte state aveau, în aceeaşi perioadă, următoarele preţuri: MB-339 – 4,058 milioane dolari (avionul era fabricat de firma italiană „Aermacchi”); C-101 „Aviojet” – 3,9 milioane dolari (compania spaniolă CASA); Aero L-39 „Albatros” – 3,3 milioane dolari (firma cehoslovacă „Aero Vodochody”); Soko G-4 „Super Galeb” – 3,5 milioane dolari.²¹

Nota nemotoujours:
IAR99 nu se compara tehnic decat cu MB-339,celelalte aparate fiind sub nivelul acestora (IAR99 si MB-339) ,de aceea valoarea aparatului nu este elocventa ca suma.

Potrivit planificării prezentate lui Nicolae Ceauşescu de către Emil Bobu la 18 septembrie 1989, până la sfârşitul anului 1989 urma să fie realizat la Craiova încă un avion IAR-99, iar în anul 1990 alte 24 de aparate de şcoală.²² Acestea trebuiau să înlocuiască avioanele similare de producţie cehoslovacă (Aero L-29 „Delfin” şi Aero L-39 „Albatros”) aflate în dotarea unităţilor militare române.

Principala problemă apărută la toate avioanele IAR-99 fabricate până în anul 1990 a fost sistemul hidraulic deoarece pentru realizarea acestuia s-au utilizat materiale de slabă calitate.

ANEXA nr. 1

Noiembrie 1976, Bucureşti.

Indicaţiile date de Nicolae Ceauşescu şi consemnate cu prilejul vizitării unei expoziţii de tehnică militară în ziua de 15 octombrie 1976. Adresa întocmită la Cancelaria C.C. al P.C.R. şi trimisă lui Manea Mănescu, Emil Bobu, Ion Coman, Teodor Coman şi Ştefan Bîrlea (25 noiembrie 1976).

Arhiva Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. Strict secret

Nr. 3622/17 XII 1976 Exemp. nr. 1

[Consemnări manu:] 5755/25.11.1976 Cancelaria C.C. al P.C.R.

Da. ss. Nicolae Ceauşescu Nr. 5578 25.11.1976

INDICAŢIILE

date de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al P.C.R.,

cu prilejul vizitării expoziţiei de tehnică militară

- 15 octombrie 1976 -

În domeniul tehnicii de artilerie

1. Se aprobă ca prima serie de 72 de tunuri a.t. calibru 100 mm. să se realizeze în varianta cu închizător pană orizontală, urmând ca, în paralel, să se definiziveze documentaţia pentru realizarea produsului în sistemul cu închizător pană verticală.

În perioada 1977-1980 să se realizeze întreaga cantitate de tunuri, prevăzută în Program.

2. Pentru armamentul a.a. calibru mic (mitraliere calibru 14,5 mm şi tun calibru 30 mm) să se elaboreze un program special de realizare a aparaturii de conducere automată a focului.

În domeniul tehnicii reactive

1. Ministerul Industriei Metalurgice va lua măsuri pentru asimilarea în fabricaţia internă începând cu anul 1977 a sortimentelor de tablă şi profile din duraluminiu necesare producţiei de rachete.

Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, împreună cu Ministerul Apărării Naţionale vor lua măsuri pentru cercetarea-proiectarea şi asimilarea, în paralel, a rachetelor aer-aer şi sol-aer, dirijate în infraroşu.

2. Se va elabora un program pentru însuşirea în fabricaţie în paralel cu rachetele tactice şi a rachetelor cu bătaie de până la 500 km; pentru asigurarea încercărilor prin trageri a rachetelor tactice se va propune un poligon cu folosinţă periodică care să permită atât utilizarea normală a terenului, cât şi măsurile de securitate necesare în perioadele de utilizare.

3. Ministerul Apărării Naţionale, împreună cu Ministerul Construcţiilor de Maşini vor introduce în programul de cercetare-proiectare-producţie realizarea torpilei electrice cu cap acustic de autoghidaj, urmând ca asimilarea produsului să se facă până la finele actualului cincinal.

4. Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini va lua măsuri de trecere la însuşirea aprinzătorului pentru grenada reactivă antisubmarină GR-2500, începând cu anul 1977.

5. Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, împreună cu Comitetul de Stat al Planificării şi celelalte organe centrale interesate vor propune măsuri de organizare a fabricaţiei acumulatorilor Zn-Ag, necesari tehnicii de aviaţie, marină, rachete şi transmisiuni, precum şi pentru alte nevoi ale economiei naţionale.

În domeniul tehnicii de aviaţie

1. Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, împreună cu Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale vor trata cu partea franceză preluarea în fabricaţie integrală de către R. S. România a elicopterului „Alouette-3”, inclusiv însuşirea motorului.

2. Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, împreună cu Ministerul Apărării Naţionale, Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie şi alte organe centrale interesate vor propune un program de cercetare şi proiectare pentru realizarea pe concepţie proprie a unui elicopter uşor cu 2 motoare. În acest scop se aprobă importul a 1-2 elicoptere cu 2 motoare pentru a fi utilizate ca model.

3. În vederea îmbunătăţirii activităţii de producţie a avionului de luptă IAR-93 se vor lua următoarele măsuri:

- În anul 1976 se vor realiza minimum 2 avioane, în anul 1977 a minimum 5 avioane, urmând ca în continuare să se asigure recuperarea restanţelor din aceşti ani şi încadrarea în programul aprobat de 200 buc. până la finele anului 1984.

- Primele 50 de avioane IAR-93 vor fi realizate cu motoarele existente. În paralel, se va asigura îmbunătăţirea parametrilor motorului actual, în vederea echipării următoarelor avioane cu motoare superioare.

- Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, împreună cu Ministerul Apărării Naţionale va studia realizarea unora din cadrele de rezistenţă şi prin alte procedee tehnologice decât frezarea.

- Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini va lua măsuri de asigurare a Întreprinderii de Avioane Craiova cu utilajele necesare pentru eliminarea locurilor înguste.

- Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, împreună cu Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie şi Ministerul Apărării Naţionale vor elabora un program special de cercetare şi proiectare în vederea unirii tuturor forţelor de ingineri, fizicieni şi alţi specialişti în realizarea de echipamente şi aparatură necesară industriei de avioane. În prima etapă se va urmări asimilarea unei staţii de radio similară celei existente pe avionul MIG-21, precum şi unele aparate speciale de bord care echipează în prezent avionul IAR-93.

4. Pentru trecerea la proiectarea şi realizarea avionului de luptă cu viteză supersonică se aprobă ca Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, împreună cu Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale să înceapă tratative cu firme engleze şi din R. P. Chineză în vederea obţinerii licenţei pentru un motor de putere corespunzător. Totodată, Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, împreună cu Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie vor lua măsuri pentru intensificarea cercetării în acest domeniu la Institutul Naţional de Motoare Termice. Se aprobă ca, în acest scop, să fie folosiţi şi specialişti străini, eventual pensionari care doresc să se angajeze în ţara noastră.

- Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini va propune completarea bazei materiale de fabricaţie a motoarelor prin importul utilajelor strict necesare, urmând ca treptat să le asimileze în producţia internă.

În domeniul blindatelor

1. Până la trecerea la fabricaţia de serie a tancului mijlociu TR-77, echipat cu motor de 800 C.P., să se producă, în acest cincinal, un număr de 60-70 tancuri echipate cu motoare V-2-55 (580 C.P.); în paralel cu proiectarea şi însuşirea în ţară a motorului de 800 C.P., să se importe câteva motoare cu transmisiile aferente, care să echipeze un număr de tancuri, cărora să li se aducă şi modernizările posibile, în special pentru protecţia prin blindaj şi îmbunătăţirea geometriei acestui mijloc de luptă.

2. Să se efectueze un studiu pentru realizarea unui tanc uşor, cu suspensie hidraulică şi cu blindaj care să asigure o protecţie sporită a tuturor părţilor expuse. În acest scop se aprobă cumpărarea prin intermediari a unor tancuri care să servească drept model.

3. Transportoarele amfibii blindate 8x8 să fie realizate cu 2 motoare DIESEL şi uşi de ieşire laterale. De asemenea, să se studieze posibilităţile de îmbunătăţire a blindajului, a mijloacelor de luptă, precum şi un sistem modern de pneuri, care să permită buna funcţionare a transportoarelor în diferite situaţii.

4. Transportoarele amfibii blindate de cercetare 4x4 să fie proiectate şi realizate cu un motor DIESEL de 135 C.P., în măsură să satisfacă necesităţile atât ale trupelor Ministerului Apărării Naţionale, cât şi cele ale Ministerului de Interne. În acest scop, tema de proiectare se va elabora de către cele două ministere. Transportorul să fie dotat atât cu mitraliere, cât şi [cu un] tun a.t.

În domeniul tehnicii de transmisiuni

1. Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, împreună cu Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie şi Ministerul Apărării Naţionale vor lua măsuri pentru urgentarea şi realizarea aparaturii de radio emisie-recepţie pentru eşalonul armată. Se vor uni forţele de cercetare şi proiectare pentru realizarea aparaturii periferice pentru automatizarea conducerii trupelor.

2. Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie vor lua măsuri pentru concentrarea forţelor de fizicieni şi electronişti în vederea urgentării realizării sarcinilor prevăzute în programul de asimilare a componentelor profesionale. Totodată, o atenţie deosebită se va acorda îndeplinirii programului de realizare a tehnicii cu laseri.

În domeniul tehnicii navale

1. La toate navele, prevăzute a se construi în acest cincinal, să se revadă concepţia de dotare, în sensul echipării lor cu armament din producţie proprie.

2. Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini şi Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale să trateze cu firme franceze realizarea navei de lucru cu scafandri de mare adâncime, inclusiv posibilităţile de construire a acestei nave în cooperare cu partea franceză şi importul aparaturii şi echipamentelor specifice.

3. Să se urgenteze prospectarea în vederea importului de submarine. În viitor, să se prevadă construirea în ţară a unor submarine.

În domeniul cercetării-proiectării şi producţiei de tehnică militară

1. Ministerul Apărării Naţionale, împreună cu Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, Ministerul Industriei Chimice, Ministerul Industriei Metalurgice vor revizui programul de cercetare-proiectare şi asimilare de tehnică militară în scopul scurtării perioadelor de realizare a obiectivelor stabilite. Totodată, se vor propune măsurile de îmbunătăţire a organizării şi coordonării activităţii de cercetare şi proiectare în domeniul tehnicii militare. În cadrul acestor măsuri se vor avea în vedere şi următoarele aspecte concrete:

- Institutul Central de Electronică şi Institutul Central de Fizică să constituie câte o secţie comună pentru cercetarea-proiectarea şi realizarea de aparatură electronică specifică tehnicii de aviaţie, respectiv tehnicii navale.

- La Centrul de cercetare-proiectare pulberi şi explozivi Făgăraş să se ia măsuri de către Ministerul Industriei Chimice pentru realizarea unei game largi de explozivi de puteri cât mai mari.

- În cadrul Institutului de Cercetări Metalurgice să se constituie un compartiment special pentru cercetare şi realizarea materialelor metalurgice, necesare producţiei de tehnică militară.

- În cadrul Institutului de Cercetări de Componente Electronice să se constituie un sector special pentru realizarea componentelor profesionale militare.

- În cadrul Institutului de profil al industriei alimentare să se constituie grupe speciale cu sarcini de cercetare a unor produse necesare armatei.

2. La Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini şi Ministerul Industriei Chimice să se constituie compartimente pentru cercetarea şi producţia de tehnică militară, specifică fiecărui minister.

3. Ministerul Apărării Naţionale – Marele Stat Major şi Direcţia Generală a Înzestrării – să destine ofiţeri direcţionali, care să sprijine şi urmărească producţia de tehnică militară la principalele întreprinderi producătoare.

LUAT LA CUNOŞTINŢĂ, ÎNTOCMIT,

(ss.) Emil Bobu (ss.) Ştefan Bîrlea

(ss.) Ion Ioniţă

(ss.) Gheorghe Oprea (ss.) Teodor Coman

(ss.) Ion Avram (ss.) Nicolae Agachi

(ss.) Mihai Florescu (ss.) Ioan Ursu

(ss.) Ion Coman

19.XI.1976

H. 005570 Strict secret

25 noiembrie 1976

Tov. M. Mănescu, E. Bobu, I. Coman, T. Coman, Şt. Bîrlea

Vă trimitem alăturat indicaţiile date de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al P.C.R., cu prilejul vizitării expoziţiei de tehnică militară – 15 octombrie 1976.

Cancelaria C.C. al P.C.R.

• A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Secţia Administrativ-Politică, dosar 3/1976, f. 200-204.

Notă: Primul document a fost ştampilat şi înregistrat la Cancelaria C.C. al P.C.R. şi Arhiva Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. Pentru a reda aceste amănunte, am utilizat caracterele italice.

ANEXA nr. 2

5 decembrie 1986, Bucureşti.

Stenograma şedinţei Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv desfăşurate în ziua de 5 decembrie 1986, în care s-a discutat despre preţul de producţie şi de livrare pentru avionul IAR-99 şi pentru transportorul amfibiu blindat TAB-C.

Stenograma

şedinţei Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R.,

din ziua de 5 decembrie 1986

Şedinţa a fost prezidată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român.

Au participat tovarăşii: Constantin Dăscălescu, Elena Ceauşescu, Manea Mănescu, Gheorghe Rădulescu, Emil Bobu, Gheorghe Oprea.

Au fost invitaţi tovarăşii: Constantin Nicolae, Ion Păţan, Vasile Milea, Dimitrie Ancuţa, Marin Nedelcu.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Punctul 1. Preţul de producţie şi de livrare pentru avionul de şcoală, antrenament şi atac la sol IAR-99.

Aici se prevede că trebuie să importăm materiale în valoare de 11 milioane. Sunt prevăzute şi materialele ce le luăm din Iugoslavia?

Tov. Marin Nedelcu: Da.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Atunci prezentaţi separat ce este în cooperare cu Iugoslavia, pentru că acesta nu mai este import. Înseamnă că nu importăm. Sigur, este socotit pe devize convertibile, dar nu este import.

Tov. Marin Nedelcu: Prezentăm separat.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Facem avionul în cooperare.

Tov. Marin Nedelcu: Avionul IAR-99 foloseşte subansamble de la avionul IAR-93.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Motorul îl facem împreună cu iugoslavii şi, de asemenea, anumite subansamble. Nu este tot una!

Tov. Marin Nedelcu: Prezentăm separat.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Neapărat! Trebuie prezentat ce este, în cadrul cooperării, cu Iugoslavia şi ce este propriu-zis import pe devize convertibile. Noi facem calculele pe devize convertibile aşa cum am spus – dar trebuie să prezentaţi separat, pentru că altfel reiese că importăm totul.

Tov. Elena Ceauşescu: Acest material nu a trecut pe nicăieri; îl păstrează secret şi apoi prezintă ce cer. Nu se poate aşa! Materialul nu a fost văzut de nimeni.

Tov. Nicolae Ceauşescu: De cei care se ocupă de armată.

Tov. Elena Ceauşescu: Are trecut tot importul. Cum este stabilit?

Tov. Nicolae Ceauşescu: Importul militar este trecut la general.

Tov. Elena Ceauşescu: Atunci îl aprobăm aşa?

Tov. Nicolae Ceauşescu: Aici se cere aprobare pentru preţul de producţie şi de livrare al avionului.

Tov. Elena Ceauşescu: Preţul este legat şi el de ceva. Trebuie să se clarifice toate problemele.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Să se clarifice: ce este în cooperare cu Iugoslavia şi ce este import pe devize convertibile.

Tov. Marin Nedelcu: Am înţeles, tovarăşe secretar general.

Tov. Elena Ceauşescu: Nici avioanele pentru aviaţia civilă nu le-au prezentat cum trebuie; îl prezintă pe bucăţi. Trebuie prezentat separat.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Voi daţi aici – în material – comparaţii din punct de vedere al caracteristicilor tehnico-constructive şi funcţionale ale avionului, dar nu daţi şi comparaţii din punct de vedere al costului; cât ne costă.

Tov. Marin Nedelcu: Prezentăm şi costurile.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Daţi numai datele tehnice comparativ cu avionul IAR-93 şi cu avionul „Aermacchi MB-339”, dar nu mai daţi şi comparaţiile cu costurile; adică cât costă şi unul şi celălalt, ca să vedem ce se întâmplă.

Tov. Marin Nedelcu: Noi avem aprobat costul pentru avionul IAR-93 – avion produs în ţară –, dar de la avionul „Aermacchi MB-339” nu avem elemente legate de cost.

Tov. Nicolae Constantin: Putem să prezentăm preţurile de vânzare.

Tov. Elena Ceauşescu: Preţul de vânzare este altceva!

Tov. Nicolae Ceauşescu: Şi preţul de livrare înseamnă preţul de vânzare.

Tov. Elena Ceauşescu: Să prezinte comparaţiile.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Aici intră şi beneficiul, intră totul.

Atunci să clarificăm aceste probleme şi după aceea să aprobăm.

Tov. Marin Nedelcu: Am înţeles, tovarăşe secretar general. Prezentăm problema importurilor şi comparaţiile respective.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Punctul 2. Stabilirea preţului de producţie şi de livrare pentru transportor[ul] amfibiu blindat TAB-C 4x4.

Sunteţi de acord cu ce se propune aici în legătură cu preţurile. Aveţi ceva de spus?

Reiese că acest nou transportor este ceva mai ieftin.

Tov. Marin Nedelcu: Aşa este, tovarăşe secretar general.

Tov. Elena Ceauşescu: În material – şi nu înţeleg acest lucru – se propune ca preţurile de producţie şi de livrare să fie stabilite de către Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini cu acordul Ministerului Apărării Naţionale. Cum se poate asta?!

Tov. Vasile Milea: Tovarăşă Ceauşescu, noi avem stabilită o Comisie specială care, împreună cu Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini şi cu Comitetul de Stat al Planificării, stabileşte preţurile variantelor de echipare. De fapt şi aici am redus cu 80 mii lei.

Tov. Elena Ceauşescu: Voi propuneţi ca preţurile de producţie şi de livrare ale variantelor de echipare să fie stabilite de către Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini – pagina 2 – cu acordul Ministerului Apărării Naţionale, prin adăugarea sau scăderea din preţul produsului standard a valorii echipamentelor cu preţuri legal stabilite.

Tov. Vasile Milea: În sensul că în locul unui tip de staţii – spre exemplu punem un alt tip de staţie, dar în cadrul aceluiaşi preţ aprobat.

Tov. Ion Păţan: Numai în cadrul preţului aprobat.

Tov. Vasile Milea: În locul unei staţii de 30 mii punem alta de 20 mii.

Tov. Elena Ceauşescu: Voi spuneţi prin „adăugare sau scădere”.

Tov. Gheorghe Rădulescu: O dată ce preţul este stabilit, atunci ce preţuri să mai stabilească. Dacă propun să adauge sau să scadă, înseamnă să hotărască ceva şi nu este bine să hotărască ei. Deci este calcul pe preţul deja stabilit, se calculează deja pe ceva stabilit.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Spre exemplu, în loc de o staţie pun o mitralieră, dar intră în preţul care este stabilit.

Tov. Gheorghe Rădulescu: Să nu mai scrie că este „stabilit”.

Tov. Elena Ceauşescu: Nu este clar.

Tov. Gheorghe Rădulescu: Primul „stabilit” din text este bun, al doilea „stabilit” nu este bun.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Dacă, de exemplu, pune o mitralieră în plus înseamnă că intră în calcul această mitralieră.

Tov. Vasile Milea: Şi scrie, tovarăşe secretar general, „prin adăugarea sau scăderea din preţul produsului standard ...”.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Am înţeles.

Tov. Nicolae Constantin: Să se treacă „calculate”.

Tov. Gheorghe Rădulescu: În orice caz nu este bun aici cuvântul „stabilit”.

Tov. Elena Ceauşescu: Trebuie să se precizeze mai clar.

Tov. Ion Păţan: Totul intră în preţul aprobat.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Să se precizeze, conform legii, ce înseamnă şi să fim de acord. De acord? (Toţi tovarăşii sunt de acord).

Tov. Elena Ceauşescu: Nu are import?

Tov. Marin Nedelcu: Nu are nici un fel de import, este integrat în ţară.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Alte probleme? Dacă nu mai sunt, atunci cu asta ridicăm şedinţa.

• A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 93/1986, f. 5-8. Petre Opriş, Industria românească de apărare. Documente (1950-1989), Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2007, p. 357-360.

ANEXA nr. 3

22 septembrie 1989, Bucureşti.

Stenograma şedinţei Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. desfăşurate în ziua de 22 septembrie 1989, în care s-a discutat, printre altele, despre preţul de producţie şi de livrare pentru avionul IAR-99 (extrase).

STENOGRAMA

şedinţei Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R.

din ziua de 22 septembrie 1989

Şedinţa a fost prezidată de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România.

La şedinţă au participat tovarăşii: Bobu Emil, Ceauşescu Elena, Ciobanu Lina, Coman Ion, Dăscălescu Constantin, Dincă Ion, Dobrescu Miu, Fazekaş Ludovic, Mănescu Manea, Niculescu Paul, Oprea Gheorghe, Pană Gheorghe, Popescu Dumitru, Rădulescu Gheorghe, Andrei Ştefan, Băln Radu, Ceauşescu Nicu, David Gheorghe, Frăţilă Ion, Gere Mihai, Ghiţulică Maria, Gâdea Suzana, Marina Mihai, Matei Ilie, Milea Vasile, Moga Ioachim, Mureşan Ana, Pacoste Cornel, Petrescu Barbu, Petrescu Barbu, Postelnicu Tudor, Preoteasa Petre, Radu Constantin, Radu Ion, Szasz Iosif, Ştefănescu Traian Ion, Toma Ioan, Totu Ioan, Ursu Ion.

La şedinţă au fost invitaţi tovarăşii: Bărbulescu Vasile, Curticeanu Silviu şi Sîrbu Ion, primii secretari ai comitetului judeţene de partid, miniştri şi alte cadre de conducere din economie.

Şedinţa a început la ora 10.30.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Aţi văzut ordinea de zi, tovarăşi?

Începem, însă, cu realizarea planului pe această lună, pe 20 de zile. (...)

PUNCTUL 3

Stabilirea preţurilor de producţie şi de livrare pentru avionul IAR-99

Tov. Elena Ceauşescu: Trebuie să analizăm.

Tov. Nicolae Ceauşescu: A mai fost o dată analizat.

Tov. Elena Ceauşescu: Sunt multe importuri.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Avionul se produce în cooperare cu Iugoslavia şi cam 50 la sută facem noi, 50 la sută fac ei. Nu ştiu acum cum este şi cum s-a ajuns?

Tov. Eugeniu Rădulescu: Tot aşa este.

Tov. Elena Ceauşescu: Ar trebui să vadă raporturile acestea.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Este cooperarea. Aici este preţul de vânzare în ţară. El producându-se în cooperare este aprobat acordul şi este stabilit cam 50 la sută facem noi, 50 la sută fac ei. Acesta este sistemul de lucru.

Tov. Elena Ceauşescu: Trebuie să vedem precis cât facem noi şi cât fac ei.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Este stabilit o dată! Acum nu discutăm acest lucru, ci discutăm preţul.

Dacă asupra preţului, tovarăşi, aveţi ceva de spus?

Tov. Elena Ceauşescu: 14 lei cursul de revenire; cursul de revenire este mare.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Să-l aprobăm acum aşa, cum este propus şi să mai analizăm pe linie economică cheltuielile materiale, reducerea costurilor.

Tov. Ion Traian Ştefănescu: Aş avea o rugăminte, pentru avionul IAR-23 este aprobată decontarea şi raportarea ca producţie marfă pe faze. Aş ruga, dacă este posibil să se analizeze ca o dată cu raportarea ca producţie marfă să se facă şi decontarea, pentru că primele două faze rămân ca stoc de producţie permanent.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Dacă se raportează pe faze înseamnă că se face şi decontarea.

Tov. Ion Traian Ştefănescu: Nu se face, tovarăşe secretar general.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Să analizeze tovarăşii!

Dacă se raportează, la retribuţie se ia în calcul şi în realizarea producţiei, şi în retribuţie – numai în finanţe nu. Dar când se raportează pe faze – nu numai la voi, şi la nave, mai sunt şi altele – când se raportează ea se ia în calcul la producţia marfă şi se plăteşte retribuţia. Dar, sigur, în final se socoteşte altfel – între timp unii spun mai mult ca să-şi asigure retribuţia. Este greu să controlezi fazele. Numai în final faci un bilanţ general: aduni fazele şi vezi ce s-a întâmplat, dar în retribuţie şi în producţia luată se ia raportul pe faze. Asta este o reglementare. Sigur, este greu să controlezi că am făcut 30 la sută sau 35 la sută. Sigur, este aproximativ. Numai la sfârşit, când este gata, când nu mai poţi să mai spui că eu le-am apreciat aşa, atunci vezi dacă s-a raportat bine sau nu. Dar pe total se socoteşte şi se încheie propriu-zis socoteala.

Tov. Elena Ceauşescu: Şi trebuie stabilit cât este pentru nevoia noastră şi cât exportul.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Punctul 4: (...)

• A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 58/1989, f. 13; 27-29.

Studiu publicat în Studia in honorem magistri Ion Calafeteanu LXX. Istorie şi istoriografie contemporană, coord. dr. Florin C. Stan, Editura Muzeului Marinei Române, Constanţa, 2010, p. 415-432.

1 Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare: A.N.I.C.), fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 126/1972, f. 208.

2 La data de 1 ianuarie 1971, preţul de bază al motorului Rolls-Royce Viper MK 632-41 era de 41750 lire sterline. Acesta dezvolta 1800 kgf. la punct fix şi constituia o varianta militară a motorului Rolls-Royce Viper-600. Reprezentanţii României şi Iugoslaviei au acceptat să-l fabrice în mod progresiv „între anii 1975-1979, începând cu asamblarea din piese furnizate de firma licenţiatoare şi încercarea motorului, până la integrarea totală a motorului aşa cum este fabricat şi de Rolls-Royce. Accesoriile motorului, care nu sunt fabricate de Rolls-Royce şi deci nu sunt acoperite de licenţă, nu sunt prevăzute a se integra”. Potrivit programului acceptat de părţile semnatare ale contractelor de licenţiere (un document româno-britanic, respectiv unul iugoslavo-britanic, valabile până în anul 1984, inclusiv), a fost prevăzut următorul grad de integrare în fabricaţie: 6,34% în anul 1975 pentru 5 motoare; 24,19% în anul 1976 pentru 35 motoare; 49,12% în anul 1977 pentru 50 motoare; 59,91% în anul 1978 pentru 55 motoare; 86,65% din anul 1979 pentru 340 motoare. Ibidem, f. 208-209; 211-212; citatul din textul nostru, f. 214.

3 Autorităţile române au achitat un avans de 10% din valoarea furniturilor când s-a emis comanda pentru acestea şi, cu trei luni înainte de livrare, a plătit 5% din valoarea furniturilor. Ibidem, f. 215.

4 Ibidem, f. 215-216.

5 Ibidem, f. 216.

6 Liderul PCR a fost nemulţumit de modul cum se cheltuiau fondurile valutare, dar nu a propus o soluţie viabilă pentru rezolvarea situaţiei. La rândul lor, membrii Prezidiului Permanent s-au mărginit să aprobe o formulă de compromis, prin care a fost amânată adoptarea unor decizii esenţiale pentru România: „Consiliul de Miniştri va constitui un colectiv de specialişti de la Comitetul de Stat al Planificării, Ministerul Construcţiilor de Maşini-Unelte şi Electrotehnicii, Ministerul Finanţelor, Ministerul Comerţului Exterior şi alte ministere interesate, care va reanaliza în mod amănunţit, potrivit indicaţiilor date în şedinţă, toate problemele ce urmează să constituie obiectul contractelor cu firma respectivă. Colectivul va analiza, de asemenea, modul de soluţionare şi a celorlalte probleme legate de proiectarea, execuţia şi fabricaţia de serie a tuturor componentelor avionului şi va prezenta studiu tehnico-economic privind realizarea avionului respectiv. Propunerile colectivului vor cuprinde criterii clare, cifre, date şi alte elemente concrete privind condiţiile de plată, drepturile şi obligaţiile părţilor, care vor fi comparate cu posibilităţile oferite de ţările socialiste, cu aranjamente similare încheiate cu alţi parteneri”. Ibidem, f. 4-5.

La 26 decembrie 1973, „Comisia de partid şi de stat pentru dezvoltarea cooperării economice a R.S. România cu alte ţări” a aprobat „Programul de măsuri privind dezvoltarea schimburilor comerciale şi a cooperării economice cu Statele Unite ale Americii pe perioada 1974-1975”. În cursul şedinţei care a avut loc, Ilie Verdeţ s-a interesat de motorul turboreactor CT 58 (de 1500 CP), propus de o firmă americană pentru a fi fabricat în cooperare cu România. În planul menţionat s-a precizat că partea română trebuia să analizeze eficienţa programului respectiv şi să ofere un răspuns final în primul trimestru al anului 1974, iar Virgil Actarian a declarat în cursul şedinţei din 26 decembrie 1973 faptul că „intenţionăm să asigurăm [motoare americane] pentru avioanele [militare pe] care le vom fabrica după 1980 şi sunt prinse în programul care îl vom discuta. Este alt tip de motor (diferit de motorul Rolls-Royce Viper MK 632-41 – n.n.)”. Ibidem, dosar 193/1973, f. 16; 54; 78.

Din cauza costurilor mari de fabricaţie, autorităţile române au renunţat să mai realizeze motorul CT 58 şi au dezvoltat motorul Rolls-Royce Viper MK 632-41 pentru aparatele IAR-93 B şi IAR-99.

7 Despre primul zbor al avionului IAR-93, generalul Aurel Niculescu, fost comandant al Aviaţiei Militare în perioada 1970-1977, a relatat următoarele: „Eram acolo: şi eu, şi [generalul Ştefan] Ispas. Urma să asistăm la un zbor care să îl preceadă pe cel de prezentare oficială (din iulie 1975 – n.n.), când urma să asiste Ceauşescu. Să vezi cum a fost ... (În ziua de 31 octombrie 1974 – n.n.) Dimineaţa, pe la opt, am ajuns la aerodrom, [locotenent-colonelul Gheorghe] Stănică era acolo, avionul era pregătit la hangar de personalul tehnic, dar condiţiile meteo nu erau favorabile. Eu şi Ispas am mers la popotă, să servim o gustare şi să aşteptăm ameliorarea vremii. Cât eram noi acolo, le-am permis, în cazul în care finalizează pregătirea la sol, să pornească motoarele şi să facă rulaj. Am auzit motoarele pornite la sol, să pornească motoarele şi, după cum fluctua zgomotul, ne-am dat seama că deja rulează. Noi, din locul pe care îl ocupam, puteam vedea pista. După 10-15 minute de rulaj, am avut senzaţia, după zgomotul motoarelor, că Stănică simulează o decolare, chestie care era prevăzută în exerciţiul de rulaj. Se puneau motoarele în plin până la optzeci de procente, dar după ce era prinsă viteza de decolare, urma să se reducă puterea acestuia. Şi, când ne uităm pe geam, avionul era deja în aer. Decolase, fără ca noi să fim prezenţi acolo. (...)

Fiind la popotă, terminasem gustarea şi credeam că ne anunţă când va decola. Am văzut avionul zburând, am urcat în maşină şi am mers la conducătorul zborului. Totul era normal, Stănică efectua viraje, trecere la verticală, convorbiri tot timpul ... ne comunica situaţia de la bordul avionului. S-a înscris în turul de pistă, a venit la aterizare normal. În aviaţie, problema cea mai delicată este venirea la aterizare. Aveam ceva emoţii, dar totul a fost normal, a venit la start, s-a dat jos din avion, ne-am liniştit. A fost un succes, dar acum, eu şi Ispas, l-am întrebat de ce a decolat, contrar ordinului pe care îl dudusem. A zis: «Tovarăşe general, am pus motoarele până la optzeci la sută pentru a simula decolarea, dar probabil că nu m-am încadrat bine şi a trebuit să decolez, altfel ieşeam de pe pistă». Stănică nu era un pilot indisciplinat, este posibil să fi fost cum a zis el ... Eu însă cred că a decolat intenţionat. L-am felicitat şi am plecat să raportăm comandantului C.A.A.T. (Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului – n.n.)”. Pe aviatori, lăsaţi-i să zboare! Un dialog între general av. (r.) Aurel Niculescu şi Sorin Turturică, Editura Anima, Bucureşti, 2008, p. 79-80.

8 La 2 decembrie 1986, costul de producţie al avionului de vânătoare-bombardament IAR-93 DC (varianta cu dublă comandă a avionul IAR-93 B, realizată pentru antrenamentul piloţilor) era de 67.073.634 lei, în timp ce preţul de livrare al aceluiaşi aparat era de 74,7 milioane lei. La rândul său, avionul de şcoală şi antrenament IAR-99 avea un preţ de livrare de 59,8 milioane lei, cu o rentabilitate de 14% (la fel ca la IAR-93 DC).

9 A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Secţia Administrativ-Politică, dosar 5/1989, f. 39.

10 Ibidem. Pentru problemele întâmpinate de constructorii români la avionul IAR-93, vezi anexa nr. 1.

11 A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Secţia Administrativ-Politică, dosar 5/1989, f. 39.

12 Ibidem, f. 142. În raportul trimis la 7 aprilie 1989 lui Nicolae Ceauşescu, generalul Vasile Milea a precizat: „Potrivit indicaţiilor Dumneavoastră de a importa pentru aviaţia militară (românească – n.n.) avioane MIG-29 din URSS şi a discuta cu furnizorul posibilitatea de a intermedia livrarea şi pentru alt partener care a solicitat sprijinul ţării noastre pentru procurarea lor (posibil din fosta Republica Arabă Yemen – n.n.), propunem şi respectuos Vă rugăm a aproba:

- reluarea tratativelor cu URSS pentru achiziţionarea unei escadrile de avioane MIG-29, împreună cu rachetele de bord, muniţia, mijloacele de asigurare tehnică şi pregătirea personalului la furnizor, din care în 1989 – 4 (avioane cu – n.n.) simplă comandă şi 2 (avioane cu – n.n.) dublă comandă, în valoare de aproximativ 108 milioane ruble, iar în 1990 – 8 (avioane cu – n.n.) simplă comandă, în valoare de aproximativ 122 milioane ruble;

- analizarea, împreună cu furnizorul a condiţiilor în care ar putea livra avioane militare prin intermediul nostru”. Ibidem, f. 143.

La raportul respectiv, generalul Vasile Milea a anexat mandatul delegaţiei conduse de generalul Victor Stănculescu, în care a menţionat următoarele:

„1. Tratativele se vor desfăşura pe baza ofertei transmisă de furnizor pentru o escadrilă, conform propunerilor din raport.

Preţurile de ofertă: 14,150 milioane ruble pentru MIG-29 simplă comandă şi 13,500 milioane ruble pentru MIG-29 UB dublă comandă.

Delegaţia va acţiona pentru reducerea preţurilor de ofertă, propunând partenerului ca preţurile de livrare să fie cu 10-5% mai mici decât cele din ofertă, iar dacă furnizorul nu va fi de acord cu nici o reducere, să se accepte preţurile de ofertă şi să se semneze contractul.

Se vor solicita două motoare de avion MIG-29, de rezervă, în loc de unul cât s-a oferit pentru industrie, în scopul realizării variantei dezvoltate a avionului de luptă românesc (IAR-93 B – n.n.).

2. Se vor transmite furnizorului cererea unui partener extern de a cumpăra prin intermediul ţării noastre avioane de vânătoare-interceptare şi se va discuta modul de efectuare a acestei acţiuni.

3. Delegaţia va analiza, cu persoane cu funcţii de răspundere din conducerea unor ministere şi organe centrale sovietice şi alte aspecte ale colaborării în domeniul special, şi anume:

- cooperarea în fabricaţia de tehnică militară pe bază de licenţă şi documentaţie sovietică;

- livrările reciproce de bunuri speciale în prezent şi în perspectivă.

Şeful delegaţiei este împuternicit să poarte tratative cu locţiitorul ministrului relaţiilor economice externe al Uniunii Sovietice pentru domeniul special, vicepreşedintele Comitetului de Stat al Planificării care coordonează sectorul special, locţiitorul ministrului industriei aviaţiei şi cu locţiitorul ministrului ministrului Apărării al URSS pentru probleme de înzestrare”. Ibidem, f. 144.

13 Ibidem, f. 146.

14 Ibidem, dosar 6/1989, f. 90.

15 La 21 decembrie 1989, primul MIG-29 destinat forţelor aeriene române a sosit în ţară, iar în anul 1990, au ajuns în România şi celelalte avioane comandate în 1989. Un număr de 18 aparate MIG-29 erau încă în dotarea Grupului 57 Aviaţie de Vânătoare „Constantin Bâzu Cantacuzino”, aflat pe baza aeriană de la Mihail Kogălniceanu (judeţul Constanţa), în anul 2002. Resursa de zbor a acestora a expirat în anul respectiv, iar autorităţile de la Bucureşti nu au mai dorit menţinerea MIG-ului 29 în dotarea forţelor aeriene române. Toate avioanele cumpărate în 1989 la iniţiativa lui Nicolae Ceauşescu au fost retrase de la zbor.

16 Pentru detalii privind caracteristicile tehnico-tactice ale avioanelor IAR-93 DC şi IAR-99, precum şi modul de formare a preţului pentru aparatul IAR-99 la sfârşitul anului 1986, vezi A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 93/1986, f. 2-3; 5-7; 9-19; Petre Opriş, Industria românească de apărare. Documente (1950-1989), Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2007, p. 358.

17 A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 58/1989, f. 3.

18 Iniţial, în şedinţa din 5 decembrie 1986 a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., s-a propus preţul de 59,8 milioane lei. Nicolae Ceauşescu nu a fost de acord cu acesta şi a ordonat scăderea costurilor de fabricaţie. Petre Opriş, op.cit., p. 335. Pentru detalii, vezi al doilea document anexat.

19 A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 59/1989, f. 275.

20 Preţul respectiv a fost stabilit după ce Nicolae Ceauşescu a hotărât, la reuniunea din 23 noiembrie 1988 a Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv, să fie revăzute „costurile şi preţurile pentru avionul IAR-99 pe baza caracteristicilor tehnico-tactice, comparativ cu produsele similare din străinătate”. Ibidem, f. 276.

21 Ibidem, f. 280. Prototipul avionului iugoslav Soko G-4 „Super Galeb” („Super Pescăruş”) a decolat pentru prima dată la 17 iulie 1978. După circa patru ani de teste, aparatul respectiv a intrat în producţia de serie, fiind realizate 123 de exemplare. Cu ajutorul unui motor Rolls-Royce Viper Mk. 632-46, Soko G-4 putea atinge o viteză maximă de 901 km/h (0,86 Mach) şi un plafon de serviciu de 15000 de metri.

22 Avionul IAR-99 se aseamănă foarte mult cu „Super Pescăruşul” realizat la uzina iugoslavă „Soko” din Mostar. Spre deosebire de „fratele” său, prototipul avionului IAR-99 a decolat pentru prima dată la 21 decembrie 1985, fiind pilotat de locotenent-colonelul Ştefănel Vagner.

*lt-col.(r)dr.Petre Opris*
reeditare si note insert:nemotoujours