682.ARCA nu moare, ARCA se transforma ! De ce?

.

.

   De ce? Hai sa va arat, ca sa nu va mai mirati.

   Dupa cum ati vazut, marti, 28.oct 2014 vestea trista primita de la ARCA, organizatia non-profit, neguvernamentala care pentru multi dintre noi devenise "Fat-Frumosul" din povesti care avea sa ne implineasca visele, nu doar ale noastre dar si ale marilor romani care au visat la zbor si la spatiul cosmic, a lovit ca o maciuca:
   ARCA isi muta centrul de operatiuni in Statele Unite ale Americii !!!
   S-au facut mai mult de 2 ani de cand ii cunosc personal -cred - pe toti membrii activi si de atunci am avut chiar marea onoare de a participa 3 zile si doua nopti la o misiune de lansare impreuna cu ei, o perioada de exceptie pentru mine, cand efectiv am mancat,dormit si "tras" impreuna glumind, schimband idei si...traind.
   De aceea, de cate ori aflam de necazurile si oprelistile de care au parte , incercam sa-i sustin mai cu vorba, mai cu "pana" si cel mai mult cu sufletul, desigur, caci distantele si problemele ne-au tinut fizic despartiti.
   Dar nu am fost despartiti in ganduri, aspiratii, vise.

   Desigur, de la aflarea vestii, ca de obicei pe diverse site-uri au aparut comentarii nu doar rautacioase, ci chiar meschine sau denigratoare apropo de aceasta schimbare majora in activitatea ARCA, comentarii de gen fiind mai mult sau mai putin prezente pe tot parcursul activitatii ARCAsilor, inca de la inceputuri.
   Si, desigur, peste 90% scrise de catre persoane care nici macar nu au citit, urmarit un istoric al acestei organizatii, denigrarile venind din impuls prostesc de minimalizare a tot ceea ce este romanesc sau inspirate de campanii  dovedit concertate impotriva acesteia.
   Ei bine, daca ARCAsii s-au abtinut tot timpul sa discute despre necazurile lor si au explodat doar o singura data, cand necazurile facute de catre ROSA, "faimoasa" agentie spatiala romana (guvernamentala) mancatoare de bani si generatoare de bancuri negre (ce se refera nu doar la "cubul" facut din piese chinezesti si aruncat in spatiu la un pret infernal, cub care dupa ce a bipait cateva ore a ramas fara piuit!) i-a carotat glorios punandu-le bete in roate, zic iar :ei  bine, atunci eu le-o iau inainte si fac o avanpremiera la ceea ce pana la urma tot vor spune :
  CUM ,DE CE SI PENTRU CE SUNT NEVOITI SA MUTE CENTRUL DIN ROMANIA ( un centru secundar va ramane totusi in tara.)

  Prima chestiune, este un raspuns al ARCA postat pe pagina lor de facebook, rapuns scurt dar cuprinzator cu privire la actiunea lor de acuma, dat unor useri.
  Am primit permisiunea sa-l public integral (fara numele userilor).
  A doua chestiune: un interviu pe care impreuna cu colegii de la Resboiu.ro i-am luat unui membru marcant al ARCA in 2012, interviu in care se explica ce inseamna proiectele, reusitele si chiar nereusitele ARCA in anii de la infiintare, o discutie relevanta, clara, din care sper sa va lamuriti de ce ,cum si in ce fel au mers pe mai multe proiecte paralele, conexe si cum fiecare a avut raspuns in urmatoarele.

  Va rog dati pagina !

1.Rasunsul ARCA la un comentariu:

 (user): Astept cu nerabdare comunicatul referitor la mutare. "Copilul care nu plange nu primeste țâță". Nu era neaparat necesar sa se ajunga aici

Raspuns ARCA: (editat nume de useri facebook) donatorii si sponsorii ARCA vor primi explicatii private in scurt timp. Nu putem vorbi public. Avem de-a face cu indivizi pe care sistemul, la cel mai inalt nivel ii protejeaza. Acestea nu sunt lucruri cu care sa ne mai jucam. Noi nu am stiut cu cine avem de-a face si ne-am lovit de un zid. Noi am fost copilul care a plans. Si nu o data si nu la o singura institutie, dar nu am razbit. Am deranjat pe cine nu trebuia si in joc sunt implicate zeci de milioane de Euro. Nu vrei sa schimbi un sistem care manevreaza clientelar zeci milioane de Euro. Nimeni din acesti indivizi nu e dispus sa spuna, bine, renunt, gata, de maine vom lucra legal, vom organiza competitii corecte, vom fi transparenti, in spiritul democratiei. ARCA este totusi o forta din multe puncte de vedere. Ce fac persoanele private care cauta dreptate, sau organizatiile mai mici decat ARCA? In ultimii ani am construit rachete si avioane cam 20% din timp, restul de 80% am fost implicat in ducerea unui razboi, pentru protejarea organizatiei si a colegilor nostri. Nu asta vrem sa facem, sa ducem razboaie, ci sa ne indeplinim visul de a zbura. Suntem lasi si fugim din tara? Poate unii ne percep asa. Noi stim insa ca nu suntem. Suntem ca niste "militari" care isi dau seama ca nu pot castiga un razboi si vor sa supravietuiasca si sa se reorganizeze pentru mai tarziu. Si noi si cei cu care am luptat, cu totii, avem nevoie de linsite si pace ca sa cream ceea ce ne-am propus. Acum va fi pace si fiecare isi poate vedea de treaba lui. Multumim mult pentru sustinere (editat nume de user) si te asigur ca nu vom uita promisiuile facute de a participa impreuna la testele pentru motorul Executor.

Publicat cu permisiunea ARCA

2.Interviu cu Dl. Dr. Ing. Aerospaţiale Sorin Dinea (membru ARCA)
 August 2012

              Minunea romaneasca in fata noastra 

( episodul 4 al ciclului de articole despre ARCA publicate pe "Resboiu.ro)

Citat din interviu: Credeti ca as fi fost mai fericit daca nu eram cu ARCA?!

Continuăm articolele cu privire la ARCA şi la ARCAşi, prezentându-vă un interviu exclusiv luat de catre mine (nemotoujours) si trei colegi pentru portalul “Resboiu.ro” in August 2012, D-lui Dr. Ing. Aerospaţiale Sorin Dinea, unul dintre creierele creator-efervescente ale acestui program (ARCA) - motor neobosit al tehnicii aeronautice româneşti şi fondator al Asociaţiei “Henri Coandă”, precum şi al Muzeului cu acelaşi nume,care este in curs de infiintare.

Desigur, în această discuţie s-au plimbat (speculat) şi alte întrebări şi răspunsuri ardente, pe subiecte conexe, dar acum ne vom rezuma doar la cele legate de subiectul ARCA.

  Dl. Dinea a avut marea amabilitate şi plăcere de a accepta să discute cu noi la punctul nostru de întâlnire de la Hanul Manuc, loc unde suntem acceptaţi călduros de fiecare dată, de către proprietarul amfitrion, Dl.Constantin Şerban Cantacuzino, care a rămas un continuator al obiceiurilor renumitei sale familii, găzduind repetiţii de teatru, conferinţe, întâlniri ale oamenilor de cultură şi de curând, chiar un campionat de şah al seniorilor din Romania.

 La interviu a participat o parte din redacţia noastră, Dl. Dinea fiind asaltat cu întrebări de urmatorii: nemo, griffon236, giuseppe şi ultima, dar nu cea din urmă, Danaela, draga noastră scriitoare şi simpatizantă.

 Desigur, ca să nu mă întrebaţi, vă spun singur: D-lui Dinea ne-am prezentat cu numele noastre complete, dar aici rămânem ca întotdeauna cu nickname-urile, pentru că ne mândrim ce bine ne cunoaşteţi astfel.

Astfel, prin R  vom defini  Resboinicii şi prin D pe  Dl. Dr. Ing. Sorin Dinea.

R: Proiectul ARCA a provocat multe controverse şi datorită faptului că soluţiile tehnice adoptate nu sunt cele obişnuite. De ce aţi mers pe aceste idei?

D: E bine de subliniat faptul că filosofia noastră este puţin diferită: în momentul în care gândeşti după anumite tipare, te limitezi la ele.

Noi privim altfel şi atunci ajungi la nişte lucruri altfel şi dacă acestea sunt privite prin prisma tiparelor obişnuite, par ciudate. Cu asta s-au întâlnit toţi cei care au făcut lucruri, nu neapărat revoluţionare, dar noi.

De exemplu, când eram student în anul 2 la ing. aerospatială, mi-am întrebat profesorii pe care-i aveam:Domnilor profesori, ce-i cu aerodina lenticulară a lui Coandă, că am citit şi este interesantă, şi  unul dintre dansii mi-a răspuns: nu e bună, că dacă era bună o făceau alţii!

R: Incredibil, dar această mentalitate este şi în ziua de azi şi chiar am notat-o în al doilea articol despre ARCA.

 

D: Bine, am spus, dar dacă gândim astfel înseamnă că nu vom mai produce nimic niciodată, pentru că unul mai puternic sau mai sus nu a putut să facă acea chestie. Şi mi-am spus: pe cine să  cred, pe profesorii mei sau pe Coandă?? Şi am ales să-l cred pe Coandă şi să caut singur răspunsuri şi sigur voi găsi răspunsuri la acestea.

Mai concret,ca exemplu, faptul că nu există doar o singură variantă de aerodina şi alte ţări au dezvoltat mai multe variante şi dacă te iei după prima impresie - nu se poate, dar dacă încerci şi experimentezi, realizezi că da, e posibil.

De aici, discuţia a continuat pe linia aerodinei, prin prisma faptului că ţările care au produs prototipuri ale acestei maşinării nu au colaborat cu Coandă, nu l-au cooptat în proiecte şi, ulterior, când au luat legătura cu el, au descoperit că au înţeles total greşit conceptul şi de aceea au eşuat în încercările lor.

Nu vreau să fiu rău, dar discuţia cu privire la motivele acestor eşecuri nu face obiectul articolului nostru şi de aceea ne vom rezuma în continuare doar la colaborarea în proiectele ARCA.

Dl. Dinea a promis că vom dezvolta în alt moment fascinanta poveste a incredibilelor vise şi realizări ale lui Coandă.

  Revenim la oile noastre.

R: De cât timp lucraţi cu ARCA?

D: De 7 ani ?

R: Încă din perioada lansărilor baloanelor solare?

D: Nu, am intrat mai târziu în echipă. Am văzut în biroul unui Director din Ministerul Cercetării fotografia cu prima lor rachetă şi l-am întrebat ce-i cu chestia aceea pentru că arăta  ciudat şi mi-a spus: oameni de echipa şi ceea ce fac! La care, eu, mirat, i-am spus că nu ştiam că avem aşa ceva în ţară, aşa cum şi în ziua de azi sunt foarte mulţi care la fel, nu ştiu, deşi acum s-a mediatizat. Dar, de fapt, pe mulţi nici nu-i interesează, ori nu-i preocupă media din România. Ei bine, aşa nu ştiam nici eu atunci!

La un moment dat, am fost la un târg de inventică, unde i-am întâlnit şi am stat de vorbă o grămadă pe diverse subiecte. Atunci m-am regăsit în filosofia aceasta de a pune problema altfel, pentru că şi eu îmi puneam problema în felul ăsta, dar…una este să fii singur şi alta să fii în grup .

R: De fapt aţi gândit simplu: avem idei diferite, le aducem împreună şi le prelucrăm.

D: Da, exista acea deschidere în a gândi nou şi noul. Şi nu te limitezi.

Bine, acum va trebui la un moment dat să te opreşti la o temă şi să te canalizezi pe ea, dar în momentul în care ţi-ai ales ce ai de făcut, nu te limitezi la “au facut ăia, facem şi noi” şi te pui pe gândit, să creezi, iar în momentul acela poţi să obţii o soluţie mai "ciudată". La noi s-au obţinut astfel multe soluţii care nu sunt “clasice“.

R: În afară de ceea ce ştim, la ora actuală ARCA deja a trecut prin mai multe variante tehnice şi teste, multe dintre ele neoficiale. Soluţia aleasă acum nu diferă foarte mult de soluţiile celorlalţi competitori la Google Prize, doar aplicarea ei este deosebită - adică un booster, un avion supersonic cu motor propriu şi o cabina detaşabilă ce se lansează ca un hidroavion. Ideea au folosit-o şi cei de la Virgin dar nu au aplicat-o astfel, mai ales… de pe apă !

D: Cercetând, ajungi la concluzia că cel mai bine pentru un lansator, din punct de vedere energetic, în primul rând, este ca racheta să fie pornită cât mai sus pentru a scăpa de frecarea cu straturile dense ale atmosferei.

R: De aceea aţi folosit la început lansările cu balon solar?

D: Da, dar de ce solar cand am fi putut realiza balonul cu heliu, insa nu mai faceam lansările astfel - economic şi ecologic. Practic soluţiile au fost alese în funcţie de momentul la care ARCA exista ca entitate. Când am plecat de jos, am ales soluţii la nivelul nostru financiar şi cu ceea ce aveam în jur. Degeaba ne propuneam să facem lucruri nemaipomenite, că nu aveam cum să le realizăm atunci şi mă refer - nemaipomenite ca tehnologie - şi atunci trebuia găsită o soluţie convenabilă care să ne permită să evoluăm.

Aveam puţini sponsori, dar ulterior au venit lângă noi şi sponsori mai puternic financiar.

Interesant este că astfel ajungeam la idei noi, deosebite, chiar dacă unele seamănă cu ceea ce exista deja, în esenţa sau în conţinutul lor, sunt cu totul noi.

Sunt multe detalii, pornind de la un banal sistem de prindere pe care poţi să-l faci hidraulic şi complicat sau simplu printr-o geometrie foarte adecvată.

Fiecare soluţie de acest fel este mult gândită şi muncită. Se pleacă de la o solutie coordonată de către comandamentul respectiv şi se îmbunătăţeşte consecvent. Până la terminarea etapei respective se poate găsi o altă soluţie.

Este şi motivul pentru care avionul lui Coandă - şi iar revin la el - este contestat de mulţi altii, ca şi la multe din ceea ce facem noi la ARCA. Şi acolo, mulţi au spus - motorul nu este complet, pentru că nu figurează multe în brevet. Dar de la brevet la avion au trecut 6 luni de zile şi au apărut completările bazate pe feed backuri practice.

Desigur, de la ideea de început te mai gândeşti să completezi, ori să simplifici ceva şi poţi să ajungi la o soluţie diferită, dar care funcţionează. Mie mi s-a întâmplat şi la lucruri mai mici şi mai mari.

În cadrul instituţiilor sau organizaţiilor care au ajuns la lucrul de serie, odată introdus acel proiect, nu se mai modifică.

R: Eventual în parcursul producţiei.

D: Dar în cazul prototipurilor de la idee până la producere, poate arăta totul altfel. Este absolut normal.

Revin la Coandă cu o întâmplare care se leagă: prin anii 1920 a participat la o întâlnire cu cei mai mari aerodinamicieni ai vremii, întâlnire la care a fost doar în public, ducându-se fără nicio lucrare, întâlnire în care invitaţii-şi expuneau teoriile dar, cum el a remarcat, "toţi încercau să îmbunătăţească vechiul" şi a remarcat că "le era frică să gandeasca altfel". Adică mai făceau ceva de 1%, 2% câstig de eficientă şi considerau că este o mare cucerire a tehnicii., in loc sa schimbe conceptul si sa sa-i poate crește eficienta direct cu 100 %.

R: Şi azi se luptă să se câştige un 0,2% din ceva, pentru că se pare că nu se doreşte o inovare, de fapt o invenţie, o aplicare total diferită, radicală, Şi asta pentru că structura economiei de piaţă ar fi atacată, ar pica mult din sistemul existent. Suntem acum într-o economie mondială de consum şi se pare că de aceea nici ceea ce face ARCA nu comvine, ieşind din tiparele unui sistem deja bine pus la punct, cu mult timp înainte.

Să revenim la subiectul ARCA, pentru că mai avem de întrebat şi lămurit aspecte incitante şi interesante pentru noi şi cititori, chiar dacă în colateral împreună cu dumneavoastră găsim mult mai multe de vorbit şi ne rezervăm plăcerea de a mai face şi alte interviuri pe acele teme.

D: Eu unul nu cred că vă spun nimic nou.

R: Nu, dar le spuneţi altfel şi e foarte bine aşa.

Noi avem de intrebat şi foarte multă lume se întreabă ca şi noi, cum de aţi luat decizia ca lansarea să se facă de pe apă, direct, ca un hidroavion? În întreaga istorie a aviaţiei a fost un singur supersonic hidroavion, făcut de americani, iar acest proiect a fost părăsit. Iar ARCA lucrează să lanseze de fapt un produs spaţial astfel.

D: Exact cum v-am spus, noi particularizăm proiectele pentru mediul nostru.

R: In acelaşi timp mulţi nu ştiu că este o soluţie cu mult mai ieftină pentru un asemenea proiect!

D: Nu numai, în acelaşi timp avem o experienţă şi o colaborare foarte bună cu Marina Militară, deci marea a devenit prietena noastră.

NOTA Resboiu: pentru lansări de pe terra ferma – pământ solid - este necesară o infrastructură - de la piste lungi foarte groase de beton, la locaţii construite în zone la mare depărtare de locuinte, cu o rază de siguranţă mare faţă de localităţi (zonă în care se poate întâmpla un accident). Plus faptul că acele zeci de mii de hectare trebuiesc plătite ori concesionate pe bani bunicei, în concluzie proiectul ARCA exclude aceste mari impedimente, chiar dacă tehnic materialul lansat presupune mult mai multă ingeniozitate şi muncă.

Câteva minute am discutat de modul de colaborare al ARCA împreună cu Marina Militară Română, detalii care vor urma acestui interviu, fiind foarte interesante. Important în această discuţie este faptul că s-a subliniat colaborarea extraordinară, suportul şi interesul deosebit arătat de specialiştii din Marina Română acestui proiect.

R: Până la urmă, de ce aţi ales marea pentru lansare?

D: Este cea mai mare pistă pe care o avem. E convenabil. Şi este o zonă nepopulată. România este o zonă foarte populată, fără deşerturi unde poţi testa şi lansa aşa ceva.

R: Dar numai forţa de frecare cu apa şi din start apar probleme mari, tehnice, în cazul unui asemenea proiect.

NOTA Resboiu: Este incredibil, dar această întrebare a fost pusă tocmai de cea mai atehnică persoană dintre noi - Danaela, scriitoare şi maestru Reiki - dovedindu-ne interesul său cu privire la proiect, dar şi lămurindu-ne, în sfârşit, de ce colaborează cu noi.

D: Da, apa la viteze mari devine un obstacol foarte dur - şi aici urmează explicaţii foarte tehnice date deosebit de accesibil, numai că cititorii noştri fiind avizaţi nu credem că simt nevoia să le citească.

Întrebarea este foarte normală şi problema foarte grea, dar pentru un avion militar, aşa cum s-a încercat să se realizeze, este destul de dificil. De ce? Pentru că un avion militar trebuie să fie pregătit tot timpul să plece oricând, oriunde, iar aici depinzi de toanele mării. O mare cum am avut şi cum ne trebuie pentru lansări, o întâlneşti de 2-3 ori pe an, adică - mare de gradul 0. Deci pentru un avion militar nu ai tot timpul condiţii. Dar noi am considerat că această variantă este cea mai bună, atâta timp cât avionul zboară doar câteva secunde pe apă, într-o misiune strictă. Nu este un avion militar, nu unul normal, ci un avion rachetă.

R: Oricum, din start, ARCA a conceput un avion extraordinar de uşor, cu cel mai uşor rezervor-rachetă din lume, îndeplinind astfel nu doar cerinţele unui zbor suborbital, dar şi ale unei lansări de pe apă.

D: Desigur, asta ajută la consum foarte mic la lansare.

R: În concluzie, această soluţie tehnică poate să bată necesitatea lansărilor din locaţii scump construite, ori locaţii scump plătite la ecuator - unde este cel mai convenabil să lansezi, datorită rotaţiei planetei, pentru că aţi rezolvat două probleme deosebit de importante şi astfel ARCA a devenit posesoarea celei mai avansate soluţii pentru un asemenea proiect, rezolvând două probleme - greutatea ansamblului lansat şi terenul pentru lansare.

Am putea vorbi de proiectul ARCA - lansarea lunara?

D: Nu-mi place să vorbesc de proiecte în derulare, pentru că pot suferi aşa de multe modificări, încât ulterior, să nu mai semene cu ce am vorbit noi. Ce discutăm acum sunt probleme deja rezolvate şi pornite spre concretizare. Celelalte, încă mai avem de lucru mult la ele. Cele îndepărtate pot suferi oricând modificări.

Ţinta este să ducem la îndeplinire sarcinile din Google Lunar Prize şi cum v-am spus, prin metode care ne sunt convenabile.

Mie nu-mi place să vorbesc de proiecte ce inca deruleaza faze initiale. Acestea pot suferi modificări radicale şi nu vreau să las loc la interpretări ne-la-locul-lor.

R: Bun, dar măcar putem vorbi în mare, de ce aveţi această mare desfăşurare de forţă creatoare, scopul ei…?

D: Ideea este că aceste multe teste pe care le facem vor întări siguranţa lansărilor. Fiecare dintre ele validează paşii prin care se va ajunge la o lansare de succes, exact cum am făcut lansări de baloane pentru a testa de fapt echipamentul. Oricum, nu pot fi testate toate odată. Mai ales că dacă ceva nu merge, nu mai ştii de unde s-a întâmplat. La acest program totul este foarte logic - sunt nişte paşi normali.

R: Practic, pas cu pas faceţi validarea conceptului.

D: Desigur.

R: Avem o întrebare mai ciudată pentru dumneavoastră. Din câte ştim, o mare parte din timpul dumneavoastră de specialist recunoscut, vi-l dedicaţi proiectelor ARCA. Nu cumva în acest timp puteaţi face ceva, care să vă aducă într-adevăr bani, ştiind că, de aici, nu aveţi nicio satisfacţie materială?

Şi acum răspunsul care ne-a smuls pur şi simplu aplauze, practic lămurindu-ne cine sunt oamenii din acest proiect:

D: Credeti ca as fi fost mai fericit daca nu eram cu ARCA?!

R: Deci acesta este spiritul ?

D: Când îţi găseşti locul undeva, restul lucrurilor trec în partea secundă.

R: Foarte mulţi specialişti, oameni bine pregatiţi, au trecut în Occident sau în economia comercială. De ce nu aţi făcut acest pas?

D: Mulţi dintre noi se opresc din cauza dificultăţilor pe care ar putea să le întâmpine. Ce pot să vă spun este că în momentul în care începi să faci ceva, chiar pe drum fiind în a ajunge undeva, pot să-ţi apară lucruri noi, pe care nu le vezi dacă stai pe loc. Dacă stai sub apăsarea fricii că “nu fac pentru că se va strica, sau nu fac pentru că nu va merge”, nu vei vedea ce-i dincolo de asta. Doar în momentul în care te apuci să mergi pe drumul tău, încep să apară şi reperele acestuia. Depinde cât de aproape sau de departe le vezi. Singur iti limitezi aceste repere. Eu nu vorbesc doar de vis aici, ci şi de faptă.

R: De fapt se pare că spuneţi că unii au curajul de a-şi urma visele şi alţii - nu.

D: Să zicem! Trebuie să aducem visele în plan material!

Aici a urmat o mică interpelare a Danaelei, cu răspunsuri foarte frumoase din partea interlocutorului nostru, o discuţie foarte filosofică, apropo de necesitatea spirituală de a-ţi implini aspiraţiile în viaţă.

Păcat că nu este subiectul acestui interviu!

Noi ceilalţi, mai tehnici fiind, am ascultat această discuţie aprobând inevitabil conceptia hotărâtă a persoanei intervievate. Desigur monştrii tehnici din noi, de abia au aşteptat să-l prindă iarăşi în gheare.

Concluzia este că dacă visezi şi vrei, poţi să faci!

                                          Simplu, nu?

După acest moment, Resboiu a deschis discuţia cu privire la sistemul de stabilizare al rachetei, un lucru deosebit de important la un asemenea obiect, descentrat axial mai ales, care mai şi zboară pe o distanţă foarte mare.

Am subliniat ca aceasta este întrebarea cea mai arzătoare pentru Iulian, Resboinicul de bază, fondator neexistent de faţă, care văzând fotografiile sistemului a rămas perplex, negăsind nimic revelator mai ales pentru că motorul principal este unic.

            Realitatea este că astfel, ne-a provocat pe toţi ceilalţi, dându-ne cu păreri peste păreri şi concluzionând că indiferent de planurile mari ale avionului este aproape imposibil ca giraţia sistemului -centrarea sa pe directie – să se realizeze, ori să se compenseze din planuri, forţele apărute fiind enorme.

D: Văd că sunteţi entuziaşti tehnic şi că ştiţi aceste sisteme. Nu este un secret, dar vreau să găsiti singuri soluţia optimă şi bătându-vă capul, poate astfel mai daţi şi voi idei noi. În ultimă instanţă, vom vorbi şi de acest sistem, veţi afla soluţia noastră, dar până atunci haideţi să discutăm puţin de sistemele încercate de noi.

Vă daţi seama ce mult ne-a provocat astfel şi cât am putut discuta, începând cu soluţiile clasice şi trecând prin cele ale ARCA pe rachetele Demonstrator de exemplu, modele deja cunoscute.

D: Când am început să folosim sistemul de stabilizare gravitaţională, au apărut mulţi care au zis: ”Dom’le, aşa ceva nu merge!“. dar nu s-au informat deloc - înainte s-a testat cu sisteme rigide, în schimb noi am folosit sisteme flexibile.

NOTA Resboiu: sistemul original este cu bare rigide de culisare, iar ARCA a folosit cabluri flexibile. Dinamica sistemului devine cu totul alta.

D: Deşi altora le-a reieşit că nu funcţionează, noi am avut îndrăzneala să calculăm, să ne iasă pe hartie şi să ne iasă şi practic.

Şi iar - de ce sa-i mai cred pe cei care spun că “nu se poate”?  Realitatea este că ei au crezut ca intuiesc faptul că nu s-ar putea teoretic, dar de fapt nu au aplicat practic, nu au încercat.

 

R: Sistemul acesta de ce nu s-a regăsit în proiectele ulterioare?

D: Pentru că acest sistem a fost proiectat şi aplicat la rachetele cu jet rece, cu apă oxigenată, complet ecologice.

R: Deci se poate zbura şi cu aşa ceva?

D: Da, dar acestea permiteau pentru că nu topeau sistemul respectiv, la soluţia actuală nu mai avem cum.

R: Şi de ce nu aţi mers pe aceste rachete?

D: Eficienţa, în cazul nostru, se calculează simplu - ajungi sau nu acolo! Cu ce am făcut, ne-am atins scopul, care era între 38 - 42 de km înălţime. Dar când ai aspiraţii mai mari, treci peste, nu te limitezi.

R: Dar spre deosebire de alții, ati ajuns!

D: Dar nu era suficient pentru noi.

R: Discutând cu colaboratorul dvs. pe linie de sisteme de comandă şi control, adica C.C.T.T. - respectiv Dl. Cotoi, am înţeles că, din cauza acestor probleme  -de dezvoltare către mai bine - aţi ales sistemul electronic al dânşilor, de ATITUDINE şi nu altitudine, al rachetei - înţelegând atitudinea zborului, deci şi centrarea pe traseu. Practic acesta va fi noul secret al stabilizării rachetei?

D: Va fi un sistem de stabilizare a traiectoriei.

R: Logic, dar cumva acesta? Sau nu doriţi să vă manifestaţi încă? Înţelegem - dacă nu spuneţi mai mult, fiind sisteme high-tech care vor purta brevete şi soluţii importante, deosebite - că există şi o parte comercială ulterioară la tot ce faceţi şi că nu e bine să spui, că mai trebuie să şi vinzi, dar şi mai ales faptul că până nu probezi cum trebuie, nu stii ce merită. Şi totuşi, aceasta ar fi soluţia?

Până la urmă înţelegem această situaţie, oricât de curioşi suntem, dar în spiritul ziaristicii, trebuie să încercăm să vă tragem de limbă.

Realitatea este că nu se întelege că nişte oameni care-şi sparg capetele să descopere ceva, trebuie să-şi ţină secrete descoperirile lor, pentru că astfel, ulterior pot aduce bani pentru proiectele lor.

R: (aici giuseppe se dă pe brazdă râzând) Mă gândeam acum, ce mult ne batem noi capul să aflăm aceste soluţii şi de fapt cât s-au omorât dânşii să le aplice!

D: Poate prin ce am discutat, chiar voi mi-aţi dat idei bune. Mereu trebuie să fim deschişi.

În acest moment al discutiei, noi Resboinicii am emis ideea noastră genială, pe care o discutasem singuri între noi cu mult inainte - de stabilizare a rachetei prin jetul efuzorului.

Şi, desigur, eu – nemo - şi giuseppe o expunem cât mai academic cu putinţă, fiind puţin timoraţi şi de interlocutorul invitat, acum pe post de profesor examinator. Iar griffonul ne seconda, cu mari speranţe de reuşită în priviri.

           Discuţia s-a dezvoltat singură, tehnică şi cam seacă pentru alţii, dar încântătoare de-a dreptul, pentru noi şi am încheiat-o cu o concluzie pe măsura ei şi a întregului interviu, desigur, concluzie trasă de invitatul nostru, care, am avut noi senzaţia, că a fost foarte interesat de felul în care analizam tehnologia stabilizării în zbor a construcţiei :

D: Mă gândesc la faptul că, cine ştie ce soluţii se mai nasc şi din această discuţie !?

           Vă daţi seama ce a putut să ne amuze ideea că noi am putea să le dăm idei ARCAşilor …

           Prezentând mai departe obiectivele şi activitatea Resboiului ca portal, forum şi revistă, invitatul nostru a sugerat o colaborare între publicaţiile de acest gen şi a întrebat dacă nu ar fi benefică pentru noi şi cititori.

           Noi, dezumflaţi, i-am explicat faptul că şi în publicaţiile independente total, de genul Resboiului nostru, a intrat ca un virus apocaliptic fenomenul denumit de Giuseppe “can-can-ism” şi că facem tot posibilul să ne ţinem deoparte de cei virusaţi deja, chiar dacă nu-i izolăm ca pe ciumaţi. Nu ştim până la urmă ce crede dânsul despre atitudinea noastră pe această linie, dar l-am văzut puţin dezamăgit.

          Ciudat este că uşor-uşor, Dl. Dinea a început să schimbe polii interviului şi să ne chestioneze despre părerile şi activitatea noastră, situaţie amuzantă, dar la un moment dat stânjenitoare, căci, vezi Doamne, noi trebuia să luăm un interviu, nu să dăm !!!

          O întrebare interesantă a dânsului a fost cea cu privire la esenţa publicaţiei noastre, la care noi i-am răspuns că unul dintre motivele importante ale existenţei noastre ca publicaţie este ceea ce noi iubim foarte mult, adică tehnologiile moderne, avansate, existente în industria militară, dar şi disciplina şi tradiţiile profunde şi definitorii ale armatei,  in acelasi timp fiind preocupati si de strategii si istorie, unind astfel mai multe teme,subiecte si interese.

Interesant este că, privind acest subiect - recte tehnologiile - ne-a răspuns:

D: Vă aşteptaţi ca noua tehnologie să o vedeţi de la firmele producătoare de armament? Dacă vreţi tehnologie modernă, uitaţi-vă la particulari, cei care nu au legătură cu partea militară !

R: De aceea am făcut acest ciclu de articole - cu privire la ARCA, pentru că ni s-a arătat - şi trebuia să verificăm astfel - că o asociaţie non-guvernamentală, neimplicată politic şi militar, poate să aibă realizări de vârf tehnologic fără să aibă ca scop implicaţiile militare, că poate exista un complex de proiecte cu realizări marcante - lansări şi teste tehnologice foarte avansate, fără a include interese militare. Noi ne-am gândit că o parte din aceste rezultate vor merge direct spre industria militară, mai ales că aveţi brevete şi realizări care, valorificate astfel, vă ajută în finanţare.

D: Din momentul în care te canalizezi pe acest gen de proiecte, nu mai gândeşti neapărat la a face comerţ cu ele.

R: Dar ulterior?

D: Ulterior poate că nu vor mai fi valabile…

R: Şi dacă vor fi?

D: Vom vedea.

R: (intervenţia lui Griffon236): La conferinţa din Suedia  a firmei Saab la care am participat din partea Resboiu ca invitat, am avut plăcerea să discut cu un reprezentant al unei anumite direcţii - suedez fiind, care mi-a spus că la o manifestare de gen în Bucureşti a căutat în mod expres standul ARCA pentru a-i cunoaşte şi a vorbi cu ei. Menţionez că la acea manifestare - de curând produsă, suedezii nu au participat. Interesant este faptul că erau preocupaţi de ARCA.

R: Se pare că media de afară vă cunoaşte şi vă descrie mult mai bine, chiar elogios, faţă de cea internă. Şi sunt mult mai preocupaţ de activitatea dvs.

D: Da, se pare că suntem mult mai apreciaţi în afară… Dar sunt suficient de mulţi aici care ne ştiu, ne văd şi ne susţin. Cunoscându-ne mai bine şi efectul acestei munci va fi mai puternic.

Aici am încheiat interviul oficial, cu concluzia lui giuseppe:

R: Ce bine ar fi să uităm ideea că dacă alţii n-au reuşit, (nici) noi nu putem !!!

 Transcris din inregistrarea electronica in 2012 de catre nemotoujours

Preluat cu permisiunea Resboiu.ro

.

Deci?

Ce parere aveti?