Asa este scris, dar...asa se si aplica?
Haideti sa vedem:
De ce ne razboim intre noi? De ce cauzam moarte si
suferinta? De ce suntem asa de violenti?
Intrebari puse prea des, niciodata menite sa primeasca un
raspuns rational. Poate, acestia suntem noi: angrenati intr-o competitie
perpetua pentru supravietuire si glorie. Astazi, mai mult ca oricand,
strigatele de nemultumire si durere, se fac auzite pe intregul mapamond. S-ar
parea ca, Pactul Kellog-Briand[1],
a fost demult dat uitarii; acum, am putea afirma ca, a devenit chiar desuet.
Umanitatea, a incercat intr-adevar sa devina mai buna si sa capete o doza de
normalitate: norme universal recunoscute, Carta O.N.U., diferite conventii
internationale si o diplomatie mai eficienta. Intentii nobile, nascute intr-un
context catastrofic: Siria – 191, 000[2] ,
Estul ucrainei - 2,593[3],
Irak - 1,420[4] si
Gaza – 2,100[5] de
morti…intr-o continua crestere.
Daca statistica nu poate descrie chinul actual, imaginile
sunt mai graitoare:
Vazute dintr-o perspectiva juridica, aceste manifestari
militare, sunt in acelasi timp legale cat si acceptate; sa luam de
exemplu, Carta O.N.U. Articolul 2 (4) interzice in totalitate amenintarea cu
forta sau folosirea acesteia, impotriva integritatii sau independentei politice
a oricarui stat; astefel, se creeaza un context politic in care statele isi
exercita influenta. Apoi, articolul 51, confera dreptul individual sau colectiv
de autoaparare, in cazul unui atac armat impotriva unui Stat Membru. Articolul
42, stipuleaza dreptul de a folosi forta de catre Consiliul de Securitate, in baza
Capitolului 7 ( rezolutii obligatorii pentru state ); constructia gramaticala “
orice actiune pe care o considera necesara”, ambigua si generala cum pare, nu
exclude totusi, posibilitate folosirii fortei. In multe rezolutii,
in baza Capitolului 7,regasim formularea “toate mijloacele necesare” care, adesea, da unda verde statelor sa intervina militar. Din start, se poate observa o contradictie flagranta: desi interzisa, forta poate fi folosita ! Luand in considerare importanta fundamentala a acestui document, putem intelege lipsa eficacitatii conceptului de nefolosire a fortei. .Avand in vedere cele expuse anterior, facem o incursiune in timp si ne concentram atentia asupra Iugoslaviei. Inca este considerata un esec european major: atat N.A.T.O. cat si O.N.U. nu au putut impiedica atrocitatile comise. Omoruri, distrugeri de proprietati si un numar mare de refugiati, toate acestea orchestrate de catre sarbi; trebuie adaugat faptul ca, atrocitatile comise de catre sarbi – in majoritatea lor de catre trupele paramilitare – au fost inlesnite din cauza lipsei de reactie ferma a trupelor de mentinere a pacii O.N.U.[10] (contingent in mare parte olandez ) si al bombardamentului ilegal al Belgradului de catre N.A.T.O.[11]
A avut in vedere actiunile militare comise de catre trupele
paramilitare ale Republicii Srpska, incluzand genocidul de la Srebrenica. Judecata
din 2007, face trimitere la cazul precedent, din 1996, si reafirma jurisdictia
curtii in baza articolului 9 al Conventiei. Curtea, totodata, ia nota privind
Serbia, care, este continuatorul legal atat al Serbiei si Muntenegrului, cat si
a Republicii Socialiste Federale Iugoslave. Dupa ce a ajuns la aceste
concluzii, Curtea, scoate in evidenta legaturile stranse dintre guvernul sarb
si cel al republicii Srpska: acesta a oferit atat un sprijin financiar cat si
politic, ce a creat un avantaj considerabil. Apoi, s-a trecut la o analiza a
evenimentelor petrecute, din perspectiva dreptului international.
Rationamentul curtii a plecat de la regula
internationala, conform careia, un act comis de catre un organ al statului care
incalca normele dreptului international, este atribuit statului insusi. In
acest sens, nu exista nicio dovada clara care sa ateste ca, atat Republica
Srpska cat si aramata sa, sunt organe ale statului iugoslav din punctul de
vedere al legii nationale iugoslave. In favoarea acestui rationament, s-a adus
in discutie jurisprudenta anterioara a curtii – cazul Nicaragua contra Statele
Unite ale Americii – in care se specifica faptul ca, persoane, grupuri de
persoane si entitati, pot fi assimilate ca actionand in numele statului, cu
conditia ca ele sa fie complet dependente de statul respectiv Astfel, in cazul
de fata, nu s-a putut demonstra ca persoanele sau entitatile care au comis acte
de genocid in Srebrenica, reprezentau un instrument al guvernului de
la Belgrad, fiind assimilate acestuia; in schimb, Iugoslavia, acorda
intr-adevar sprijin substantial republicii Srpska, in special pecuniar ( plati
catre ofiterii armatei Srpska ) dar, acest fapt, nu denota ideea de organ al
statului iugoslav. Al doilea pas a fost acela al analizarii controlului
exercitat de catre Belgrad, desi nefiind organe ale statului, exista
posinilitatea sa fi actionat la instructiunile sau sub controlul statului
iugoslav.
Norma cutumiara in privinta responsabilitatii internationale dicteaza
ca, conduita unei persoane sau grup de persoane, va fi considerata
ca fiind a statului din punctul de vedere al dreptului international, daca,
acea persoana sau grup, a actionat in fapt la instructiunile,directiile sau sub
controlul statului. A fost mentionat din nou cazul Nicaragua, din
care rezulta criteriul controlului efectiv ce inglobeaza aceasta norma.
Concluzia a fost aceea ca, nu s-au comis acte la instrcutiunile sau sub
controlul Iugoslaviei, ba din contra, atrocitatile au fost comise in mod individual,
la initiativa unor persoane din cadrul armatei republicii Srpska. In cadrul
paragrafului 2 din dispozitivul hotararii curtii, se mentioneaza ca, Serbia nu
a comis acte de genocid prin intermediul organelor sale.
In opinia mea, aces caz de referinta, este extrem de
important si poate fi raportat la evenimentele actuale din Ucraina. Acuzatiile
privind implicarea Rusiei in conflictul din estul ucrainei, trebuie dovedite
dincolo de orice dubiu. Daca politic acest lucru este usor de dovedit, juridic,
este un aspect cu totul diferit. Din nefericire, ne lasam dusi de val si
acceptam informatiile media ca fiind veridice.; uneori, indoiala, este mai
satisafacatoare decat aprobarea. Totusi, pierderea demnitatii cat si a vietilor
omenesti, raman o rutina ingrijoratoare. Din fericire, speranta, este singurul
refugiu al omenirii, ce nu poate fi nici ucisa nici cotropita.
*Costas*
Vezi si
[1] “Pactul
Kellogg-Briand, cunoscut și ca Pactul de la Paris, după orasul în
care a fost semnata aceasta întelegere pe 27 august 1928, a fost un tratat
internațional "care milita pentru renunțarea la razboi ca instrument al
politicii nationale". Scopurile sale nu au fost atinse, dar a fost un pas
înainte pentru dezvoltarea doctrinelor dreptului international. Pactul a fost
botezat cu numele secretarului de stat american Frank B. Kellogg și al
ministrului de externe francez Aristide Briand, initiatorii tratatului” -
sursa: wikipedia.org
[3] Sursa:
http://www.nbcnews.com/storyline/ukraine-crisis/ukraine-death-toll-jumps-2-593-u-n-rights-official-n191651
[4] Sursa:
http://www.heyetnet.org/en/index.php/guendem/item/1048-un-iraq-violence-death-toll-in-august-about-1420-western-and-northern-iraq-excluded
[5] Sursa:
http://www.middleeasteye.net/news/israel-pounds-gaza-killing-two-children-destroying-two-mosques-841402921
[10] Source:
http://www.telegraph.co.uk/news/10970694/Dutch-peacekeepers-responsible-for-300-deaths-of-Bosnian-Muslims-in-Srebrenica.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu