1020.Atestarea documentară a orașului Podu Iloaiei

.

   Citesc pe un blog al primăriei din Podul Iloaie,  care probabil este o pagină oficială a primăriei:  http://primariapoduiloaiei.blogspot.ro/ despre istoricul acestei localități și nu este pentru prima dată când constat că  unele date istorice sunt eronate.

   De exemplu se scrie despre atestarea documentară a localității, citez: “Localitatea Podu Iloaiei este mentionata în documente înca din secolul XVII (prima oara se pare ca în 1646)”.

   Dețin în biblioteca personală o lucrare:" Documente privind Istoria României, veacul XVII A. Moldova, volumul V (1621-1625)". La paginile 344-345, este publicat documentul nr. 454. Este un

Radu Vodă Mihnea

ispisoc de întărire dat la Hârlău la 1625 (7123) 14 mai, de Radu Vodă Mihnea, la curtea domnească, mutată de domn în târg, la curtea zidită de Ștefan cel Mare (1486), ca urmare a arderii curții domnești de la Iași.
 DA PAGINA!

   Ce scrie în document?  Domnul dă acest ispisoc de întărire ca urmare a unui conflict de hotar dintre mănăstirea a cărui egumen Calistrat și tot soborul de călugări de la mănăstirea Sf.Ilie de lângă târgul Suceava, îl avea cu răzeșii din Scobențeni, cărora mănăstirea le-a  fi luat din moșia răzeșească.

.

   Domnul nu dă dreptate răzeșilor, ci mănăstirii și obligă pe răzeșii care “au pârât” mănăstirea să plătească o amendă de 12 zloți, și în veci să nu mai facă pâră către domn.

   Interesant cine contrasemnează acest hrisov de întărire. Printre alții, și Costin din Podu Lăloaie, Glicorcea stolnicel dinMădărjești, banul diac din Gănești, Lupu visternicel din Iurghiceni. (localități din ținutul Cârligătura).

   Nu reiese din acte ce calitate avea Costin din Podu Lăloaie, însă prin semnătura lui pe un ispisoc domnesc de întărire, ne facem să credem că era un vătaf al boierului ce deținea locul Podu Lăloaie.

Se pare ca asa arata locul (Nota nemotoujours)

   Deci până la găsirea altor documente mai vechi, consider că acest hrisov dat de Radu Vodă Mihnea la Hârlău, este prima atestarea documentară a actualului oraș Podul Iloaiei.

    În catagrafiile Visteriei Moldovei din 1820, sămile Ținutului Cârligătura, se arată că Scobâlțenii (fost Scobențeni) era un sat în ținutul Cârligătura, Ocolul de Sus, în prezent inclus în orașul Podul Iloaiei, se afla pe moșia vornicului Șarban Negel, avea 55 de liudi (oameni care plăteau bir către visterie) și 6 slugi.

.

    La 1820, în locul numit Podu Lăloaie era o cârciumă, pe care o ținea un “jidov orândar”, adica cârciuma era a boierului, stăpânul moșiei, fiind dată în arendă (orândă) unui orândar (arendaș) evreu. Nu erau consemnate alte persoane, cu și fără bir, sau slugi,  ci doar “un loc cu o cârciumă”,  probabil în vecinătatea podului pe unde trecea peste Bahlui drumul domnesc ce venea de la Târgu Frumos către Iași.

Referință: Documente privind Istoria României, A. Moldova, veacul XVII, (1621-1625), editura Academiei Române, 1957 București.

*col(r) Miron Dumitru* 
reeditare si foto din internet:
*nemotoujours*

.

.