1021." Cum am petrecut Zilele Muzeului Militar! " (2016) - PRIMA PARTE

Si anul acesta au castigat bataliile ...tot romanii .

          Dupa cum v-am spus acum ceva timp si v-am invitat, anul acesta la sarbatoarea sus numita, "Suntem Romania!" a participat cu forte marite - impreuna cu ai sai colaboratori -  ca expozant in patru locatii unde a desfasurat activitati diferite:

1-SARS Romania - "Search and Rescue Service" si cabinetul "PsihoLogo Kids", unde s-au facut demonstratii de transport persoane bolnave sau ranite de la inaltime si s-au facut resuscitari iar cabinetul si-a prezentat activitatea specifica pentru copii,
2-pavilionul "Suntem Romania!" impreuna cu Asociatia Aeronautica Romana, Colegiul "Henri Coanda" si "BIBI Touring",
3-pavilionul "Ares Archery" unde arcasi traditionali au facut demonstratii de tir cu arcul traditional si au prezentat armament-replica- de epoca,
si
4-"Expozitia Industriei Electronice Romanesti" unde s-au prezentat aparate fabricate in Romania intre anii 1953 si 2004 si o expozitie de fotografii de la manifestarile militare la care am participat noi "Suntem Romania!", in mai multi ani.

          Colegii nostri va vor explica intr-un mic serial ce au vazut in aceste zile prin curtea Muzeului, ce s-a intamplat pe acolo si va vor si arata. Fiecare prin prisma sa!

          SI DA! A fost cel mai bogat si bine organizat eveniment de acest gen din toti anii!
          Felicitari personalului Muzeului si participantilor!
          
          Incepem cu povestea Anei-Maria:

 Misiune (im)posibilă: Zilele Muzeului Militar

15 mai, ora 07.00

 Fac marea greşeală de a deschide – în sfârşit! – ochii... Arunc o privire adormită ceasului: şapte. ŞAPTEEEE?! Brusc realizez că: nu am dormit destul, trebuia să mă trezesc de o oră şi mai ales că nu ştiu să ies repede pe uşă! La şapte jumătate e plecarea, iar eu... În următoarea secundă sunt în mijlocul camerei, clătinându-mă uşor... De unde încep?! Paşii mă poartă cuminţi spre bucătărie: cafeaua e pe foc; m-am liniştit. Renunţ la ideea de a mai şi mânca ceva, iar la ora 07.35 sunt în parcare. Normal, iar am întârziat! Dar a fost cea mai rapidă ieşire din viaţa mea!

        Direcţia: Bucureşti, Muzeul Militar!

        Ne încadrăm în timpul regulamentar şi reuşim să nu primim avertisment, de data asta.

Curiozitatea e mai mare ca niciodată, deşi am mai participat de vreo două ori la Zilele Muzeului...

 “Suntem România!” participă, în mod excepţional, ca expozant la acest eveniment, iar pregătirile echipei m-au făcut sa  stau cu gândul la “jucăriile” lor: tancuri, arcuri, electronice, fotografii… Abia aşteptam să văd cu ochii mei minunile.

 Da, trebuie să recunosc, absenţa de ieri a fost voluntară... Am lipsit fără urmă de regret şi am urmărit totul în gând, de pe Aerodromul din Strejnic. Cu vuiet de motor de avion în suflet, deci, iată-mă acum... alergând spre... tancuri!

.

            Spre unul, mai ales, la care echipa lucrează de zor, pregătindu-l pentru aşteptatul asalt al copiilor. 
 .

            Fără să aştept prea multe invitaţii si fără prea multe nazuri, dar cu o prudenţă care mă face să mă îndoiesc puţin de propriile mele capacităţi (teama de luxaţii se pare că nu m-a părăsit încă...) , ajung pe culmea fericirii (a se citi: tancului...)! Aflu tot, graţie lui Mircea. Cum este compartimentat, de ce este gândit astfel, unde stă şoferul, cum se ocheşte, cum se trage... Mulţumesc din suflet, Mircea, pentru această experienţă!

            .

.

            Amân pentru o dată necunoscută cercetarea interiorului, deşi cu o mică părere de rău, şi scotocesc curtea muzeului pentru orientare. Cortul SARS, AAR, arcaşii, expoziţia de electronică românească... La cea din urmă mă opresc puţin, pentru a-mi trage sufletul şi pentru a admira exponatele şi fotografiile (ce bine dau pe hârtie! Afişate aşa, parcă nici nu le mai recunosc!). În cadrul expoziţiei, fotografii revistei (Manciu Romeo, Sorin Stoica, Angheliuc Cristinel şi subsemnata) au scos la lumină îmagini surprise la diverse evenimente, iar Sorin a avut de furcă la convingerea lor să stea cuminţi şi...lipite. În mod tacit, devine locul de regrupare al întregii echipe “Suntem România!” Nu voi ajunge prea des pe aici pe parcursul zilei, dar e bun ca punct de reper. Nemo, abia intrat, îmi pasează un covridog (nu ştie şi vă rog să nu-i spuneţi, dar… mi-a salvat viaţa!): să înceapă dansul!

                                   Ora 10.00! Deschiderea oficiala a activităţilor.
    Şi parada participanţilor..

.

         

.

       

      Iar în tumultul evenimentului, peste întregul vuiet, brusc, tuşeşte scurt pentru a-şi drege glasul... Motorul de... TR-85M1! La semnal, toate privirile se îndreaptă spre tancul nărăvaş. Un val de copii, vijelios, îl asaltă.

.

.

            Cu bucuria bucuriei lor în suflet, mă strecor mai departe. Spre... elicopter! Unde Asociaţia „Tradiţia Militară” reînvie o parte din trecut.

.

.

     

   

.

Pavilionul "S.R/SARS/PsihoLogo Kids" in plina forta!.

            SARS Romania oferă doritorilor lecţii de prim ajutor si resuscitare.

            În spatele nostru se aud focuri de armă şi salve de tun. Cine poate rezista tentaţiei de a prinde o flacără la gura armei? Eu?... NU!

.

            Aş fi încercat acelaşi lucru şi cu tunul, care nu mai prididea din bubuit, dar timpul ne şopteşte că activităţi sunt multe, iar el e foarte scurt.

 

.

           Răsfoim cărţile de aviaţie ale Asociaţiei Aeronautice Române (Aeronautic Show) şi stăm de vorbă cu elevi ai Colegiului "Henri Coandă", la standul "Suntem Romania!".

            Popas la standul "Ares Archery", unde salutăm prieteni dragi. 

.

        Aruncăm repede un ochi curios la nodurile cercetaşilor,trecem ca vântul să ne asigurăm că “nemţii” Asociaţiei “Deutsches Freikorps” sunt pregătiţi de luptă,ne oprim câteva secunde la popotă pentru a gusta delicioasa fasole cu cârnaţi şi ne strecurăm într-un loc plin de atracţii: hangarul! 

.

."Deutsche Freikorps"

.

.

.

            Cu al său cel mai râvnit aparat de zbor, aflat în locul-omagiu unicului cosmonaut român: capsula spaţială a lui Dumitru Prunariu! De câte ori mă apropii de ea, nu mă pot opri să nu mă întreb: oare mai miroase a ars?! Fiind unicul obiect de acest fel de care ne putem apropia, existenţa ei fascinează şi invită la visare...

            Revenim cu greu pe planetă şi ieşim în lumina soarelui, acolo unde românii înfruntă încăpăţânaţii nemţi:

.

.

.            Urmărim învingătorii şi îi aflăm sărbătorind Victoria prin… depunerea jurământului noilor recruţi!

            Asistăm la botezul tradiţional şi, drept recompensă pentru curajul dovedit în luptă, le dăruim imaginea-fotografia pe hartie- unui moment special:

Foto de la Marsul Comemorativ la Crucea Eroilor de pe Varful Caraiman,August 2015

.

    Bineînţeles că această zi nu se putea încheia fără a scotoci, măcar din priviri, tarabele pline cu insigne, embleme, monede, medalii, efecte militare, carţi vechi şi multe alte obiecte interesante, nu? Prin urmare mi-am oferit un mic tănculeţ drept amintire şi mi-am făcut deja planul pentru achiziţiile viitoare...  

*Ana-Maria*
Foto:Ana-Maria,SARS,CrissAvia  

A APARUT PARTEA A DOUA!

.

.

  

Un alt moment deosebit:

 înmânarea altei foto către un membru al "Tradiţiei Militare" in care acesta a fost fotografiat la Marsul Comemorativ de la Crucea Eroilor de pe Caraiman când, trăgând impreună cu compania sa cele trei salve de onoare a fost "prinsă" in foto flacăra de la gura ţevii armei sale.

.

.

 

.