1053.Hrisovul lui Scarlat Vodă Callimachi, pentru înstituirea unei Case a doftorilor în Moldova. (istoria mai putin stiuta).

   Hrisovul întărește niște reglementări mai vechi date de Ioan Vodă Mavrocordat, privind cuantumul lefilor doctorilor. Acesta fiind prima încercare de reglementare a serviciului medical în Moldova.

.

   La 1813 Scarlat Vodă Callimachi, dă un hrisov domnesc prin care se dorește o reglementare a serviciului medical în Moldova.Se preconiza înființarea unei Case a doctorilor, condusă de o epitropie, cu un regulament, care să prevadă drepturile și atribuțiile doctorilor. Doctorii primeau salarii și un număr de scutelnici (persoane aflate în slujba doctorilor și care erau scutite de bir către domnie prin hrisov domnesc). In hrisov pe lângă doctori erau prevăzute și moașele.

Da pagina

.

.

   Astfel, în fruntea serviciului medical al Moldovei erau doi doctori care trebuiau să fie profesori. Doctorul șef avea leafa de 9840 de lei pe an, chirurgul (hirurgul) și alți doctori primeau între 2000 și 2600 lei pe an. Pensia era după 20 de ani (și aici N.Iorga face un comentariu: “Nu ca azi, când pensiile se plătesc pe lumea cealaltă”).
Iată ce prevedea acest hrisov:
“Iară la noi, ca niște înșine făcători ai acestei Case, și a epitropiei doctorilor, numind anume pre cel ce dintru dânșii mi-au arătat acum hotărâm ca de acum, după obiceiul ce s-au ținut ca un lucru obștesc, să se facă alegerea doctorilor, în vremea cuviincioasă, și a gerahilor, și a moașesă (moașelor) de către veliții boieri ai pământului, și lefile se vor plăti după tocmelile ce vor face cu dumnealor boierii epitropii Casei, însă cu acest fel de chibzuire și îndatorire și desăvârșit hotărâre, adecă acești doctori, gerahi și moașesă fie de acum toți îndatorați, și cei ce se rânduiesc acum și cei ce după vreme se vor rândui, a alerga cu sârguință, la trebuințele și chemările nu numai a boierilor, ce de obște și la săraci și ticăloși (oameni simplii, mai erau numiți și beșleaga târgului n.n.), pre care aceasta și cuvântul evanghelicesc îl îndatorește. Să li se anunțe că ori în care ceas, noaptea sau ziua, sau din partea boierilor, sau a clirosului (clerului n.n.) bisericesc, sau din partea celui mai de jos sărac și străin vor fi chemați să nu îndrăznească vre unul a pune pricinuire de îngreuiere sau a prelungi mergerea pe a doua zi, din care să se primejduiască viața oamenilor; ce cu a lor trăsură, sau pe jos, să alerge spre ajutorul celui ce pătimește, în vremea când se pedepsește de boală (ste în suferința de boală n.n.), și se primejduiește, căci într’alt chip, dacă, fără vederată și binecuvântată trupească neputință (fără motiv), ori care din doftori, fără mustrare de cuget, pentru înfricoșatul răspuns ce are a da înnaintea văzătorului a toate Dumnezeu, cu nesfială va călca acest așezământ, făcându-se această cunoscută la stăpânire, se va scoate din numărul doctorilor, și tocmeala lui se va strica, și el întru nimica se va socoti. Asemene și moașele și gerahul  vor alerga cu osârdie la cei nevoiași, de la care să nu nădăjduiască a lua vre-o plată, fără numai de la cei în putere, cât va fi prin putință și voință.”
Referință: Nicolae Iorga „Istoria românilor în date și imagini”, Editura Ramuri 1921 Craiova, pagina 309.
Notă: Gerah, potrivit dicționarului Șeileanu III, 55, chirurg (sec.XVIII).

*col.(r) Miron Dumitru*