Copilul prescolar îsi îmbogăteste experienta motrică prin achzitii noi, el este sensibil la solicitări si la actele esentiale ale vietii, corpul lui se specializează, se diversifică: schema corporală devine tot mai complexă, răspunzând unui comportament din ce în ce mai precis.
În acest stadiu de dezvoltare a preşcolarului, avâd în vedere scopul lucrării, ar trebui să reţinem următoarele aspecte de contribuţie ale acestui stadiu la dezvoltarea psihică generală a fiinţei umane:
- Exuberanţa motorie şi senzoriala, care faciliteaza considerabil adaptarile;
- Cresterea autonomiei în plan practic, prin formarea anumitor deprinderi motorii.
Pornind de la definiţia motricităţii şi anume ”funcţia care asigură menţinerea posturii şi reducerea mişcării” prezintă totodată şi functia care organizează relaţiile cu mediul.
Motricitatea este împărţită la rândul ei în două categorii, şi anume motricitatea grosieră şi motricitatea fină. Motricitatea grosieră implică folosirea grupelor musculare mari, care coordonează mişcarea membrelor, susţinerea capului şi a trunchiului. Motricitatea finăimplică o capacitate crescută de coordonare şi precizia mişcărilor şi se dezvoltă mai lent.
În continuare sunt prezentate o serie de exerciţii care contribuie la stimularea şi dezvoltarea motricităţii grosiere şi fine la copilul preşcolar, având la bază o serie de activităti cu caracter ludic pe care copilul să-si dorească le execute cu plăcere. În timpul derulării acestor exerciţii, încurajarea din partea adultului este vitală, precum şi crearea unui ambient potrivit şi relaxant pentru copil.
DA PAGINA!