2643. Magnetofoane : clasa specială: Ultra-Hi-End / profesional portabil de referință

 

      Compania elvețiană Kudelski, cea care producea celebrele aparate Nagra, a activat exclusiv în zona profesională de top, militară și de spionaj. Ele nu erau vândute în magazinele de electronice și nu erau destinate publicului larg, prețul unui singur portabil Nagra în anii '70-'80 fiind echivalentul unei mașini noi sau chiar al unei locuințe.

Totuși, dacă ar fi să aplicăm aceleași criterii pragmatice de analiză constructivă și origine, Nagra își merită locul într-o categorie absolut specială, deasupra tuturor celorlalte:

• Nagra (Kudelski): Proiect original propriu | Elveția | Vârf de gamă absolut și etalon mondial.
• Origine: Invenția genială a inginerului de origine poloneză Ștefan Kudelski.
• Analiză: Considerat „Rolls-Royce-ul” magnetofoanelor portabile. 
   Aparatele (cum ar fi Nagra III, IV-S sau Nagra E) au fost folosite de serviciile secrete, armată și, mai ales, în industria cinematografică de la Hollywood pentru înregistrarea sunetului pe teren. Proiectarea este o capodoperă de ceasornicărie elvețiană combinată cu electronică militară: carcase etanșe din duraluminiu masiv, module electronice ecranate individual în plumb sau aluminiu, consum de baterie optimizat la extrem și un sistem de modulație (pilotton) pentru sincronizarea perfectă cu camerele de filmat. Fiabilitatea este totală (funcționează impecabil în jungle, deșert sau la temperaturi arctice), iar performanțele sonore depășesc multe aparate de studio uriașe, deși Nagra este un dispozitiv portabil. Astăzi, reprezintă Sfântul Graal și piesa centrală pentru orice colecționar audiofil avansat.

Clasa specială: Ultra-Hi-End / Profesional de studio și reportaj

2624. Akai si capetele de sticla: sunt nemuritoare sau nu? Mit sau adevar?

 "Are cap de sticla!"

  Asa se laudau "jmekerii" anilor 80 cu scula lor de mag si iti luau maul- adica de luai o banda la a enspea mana inregistrata, dar la ei pe aparat, afirmatia asta era-cica- garantia maxxximei calitati de inregistrare, de nu mai aveai tupeul sa l intrebi la a cata mana era de fapt inregistrata banda- sursa.

  Aparitia GXurilor ne bagase si pe noi, bietii romani, aia saraci si marginalizati, in lumea aia mare a audiofililor mondiali, credeam noi, desi modelele de Akai GX erau atat de rare incat multi credeam ca e o poveste, ajungand sa vedem vreunul obosit si chinuit rau deja, de abia prin anii 90.
  Dar chestia asta cu capul gx ne intarise convingerea ca marca Akai e cea mai tare din lume. Asta desigur, pentru noi, oamenii de rand care nu stiam de Revox/Studer si altele.

  Si astfel "stiam" cu totii ca sunt cele mai tari maguri din lume la care avea acces omul de rand cu posibilitati financiare, rude pe afara sau in nomenklatura.

  Pe real?

  Tehnologia capetelor GX (Glass & X'tal Ferrite) introdusă de Akai reprezintă una dintre cele mai mari realizări inginerești din epoca audio analogică. Compania niponă a garantat inițial aceste capete pentru 150.000 de ore de funcționare (practic, o viață de om). Prin comparație, un cap clasic din permalloy se uzează vizibil după 1.000 - 2.000 de ore de rulare.

   Deși reputația lor de piese „indestructibile” este în mare parte adevărată în ceea ce privește fricțiunea fizică cu banda magnetică, realitatea tehnică din prezent scoate la iveală câteva puncte slabe majore pe care orice colecționar trebuie să le cunoască.

2614. Batalia rolelor: magnetofoanele in lume (estul comunist contra vestul capitalist)

   In momentul in care magnetofonul a devenit accesibil poporului de rand, acesta putand nu doar sa asculte ce vrea, cand vrea, dar sa si inregistreze si eventual sa creeze, aparatul cu role a devenit regele absolut al sonorizarii profesionale si populare.      Actual, orice colectionar audiofil cocheteaza cu folosirea acestui tip de aparat, nu doar cu expunerea lui. Si, ca si pick-upul, nu poate lipsi nici macar celor mai putin pretentiosi sau dotati financiar iubitori de muzica tehnica.

   Intotdeauna am dorit sa fac o clasificare intre produsele de gen, dar la rece, pragmatica si bazata nu doar pe fise tehnice sau parerea proprie. De aceea m am folosit si de discutii cu proiectanti, depanatori, utilizatori, proprietari, colectionari, astfel incat miturile si fanteziile sa fie lamurite, de exeplu cele cu privire la varfurile sovietice Soiuz,Rostov, Olimp, acuzate a fi copii de Akai si dovedit a nu avea nimic de impartit cu acest brand, in afara de faptul ca trendul de design si tehnic al vremii, necesitatile tehnice, impuneau solutii asemanatoare, preluate si de alte firme intre ele. Faptul este dovedit de tehnicienii depanatori care au avut in reparatii marci diverse dar si de schemele cinematice si cartile de service.

   Iată o clasificare a magnetofoanelor neprofesionale produse în blocul CAER și în Occident între anii 1960 și 1995. Aparatele sunt împărțite pe categorii calitative, analizate prin prisma proiectării, execuției, fiabilității și performanțelor finale, cu specificarea originilor tehnologice. 
   Ordinea din interiorul claselor nu este neaparat cea a calitatii, multe fiind egale absolut ca performante audio, chiar daca designul sau fiabilitatea sunt radical opuse.
   Unele dintre ele le-am descris mai in amanunt, fiind mai importante pentru ambele piete de profil sau chiar marcante, ca seriile Tesla, Unitra, Majak, Rostov si Grundig.
   Lista este realizata cu marci occidentale alese ca referinte tehnice si performante audio, lista de produse vestice fiind foarte mare in fapt. Mai jos va ofer o trecere in revista cu toate marcile fabricate pana in 1995.