Nu avem obiceiul sa preluam, dar am gasit acest superb articol-reportaj, scris ca in "vremurile bune' ale jurnalismului: cu suflet, documentat, gandit.
Nu am rezistat tentatiei de a vi-l prezenta si voua.
Exista in Bacau doua monumente mai speciale: doua avioane MIG,
amplasate unul lânga Centrul de Afaceri si Expozitii, celalalt in curtea
bisericii de la intrarea in Unitatea de Aviatie. Atunci când au fost
instalate, au fost voci care au tunat in spatiul public, cum ca ce rost
ar avea aceste carcase, cu ce infrumuseteaza sau imbogatesc ele locul
acesta, ca mult mai potrivite ar fi fost niste monumente mai
reprezentative pentru valorile Bacaului. Voci care, insa, au fost
ignorate, fiindca stie mai toata lumea ca Bacaul a devenit casa
confortabila pentru aviatia militara si civila, iar aviatia a devenit
una dintre valorile de baza ale cotidianului local. Si ce dovada mai
buna sunt altele decât vestita intreprindere Aerostar, Baza de Aviatie
sau scoala de trecere pe avioane supersonice pentru zburatorii abia
aflati pe bancile scolii militare, de unde s-au ridicat sute si sute de
piloti de elita? Si ce dovada mai buna ar fi pentru ca sa demonstrezi ca
Bacaul merita sa isi cinsteasca aviatorii si masinile lor zburatoare,
decât ei insisi, acesti piloti cu un curaj si o filosofie de viata de
neinteles pentru majoritatea dintre noi.
 |
| . |
In rândurile ce urmeaza incercam sa va facem cunostinta cu câtiva
eroi, fiind siguri ca si ceilalti piloti sunt cu totii oameni de
exceptie, profesionisti fara egal. Sunt oameni care au trait viata la
limita, care au trecut prin situatii inimaginabile pentru noi, ceilalti,
cei multi carora ne este frica uneori sa urcam chiar si pe bicicleta si
care ne petrecem toata viata cu talpile pe pamânt, daramite intr-o
“coaja” de aluminiu de doi-trei milimetri grosime, ce imbraca un motor
asemanator cu o bomba.
Desi acum gusta din linistea pensiei, doi dintre ei vorbesc despre
zbor cu un entuziasm adolescentin, despre trairi, despre spaime, insira o
sumedenie de amanunte atât de exacte, incât ai impresia ca abia au
coborât din carlinga. Dar mai mult decât atât, comandorul Ioan Salagean
si maiorul Nicolae Danse, prin faptele lor, au intrat si in legendele
aviatorilor, dar si in manualele de instructie pentru piloti militari.
Fara teama de exagerare, ei fac parte din elitele tarii, mai ales ca au
fost si piloti de vânatoare si piloti de incercare, cu o nesfârsita
“sete de aer”, cum ii caracteriza un scriitor.
DA PAGINA!
