2673. "Dacii" si Sergiu Nicolaescu - era un necunoscut, cum de i s-a aprobat sa realizeze o epopee scumpa cu participare internationala?

.

  Întrebarea atinge unul dintre cele mai fascinante și controversate momente din istoria culturii noastre. Analizând memoriile regizorului, documentele din arhivele Consiliului Artistic, articolele din presa vremii și comentariile criticilor moderni, reiese clar că aprobarea unui debutant pentru o superproducție de o asemenea anvergură nu a fost un accident, ci rezultatul unei conjuncturi politice și financiare unice.

  Satul de acuze, controverse, conspirationisme, perpetuate si tot mereu rostogolite complet aiurea, am hotarat sa fac o radiografie completă a modului în care un inginer mecanic de 35 de ani, necunoscut în lumea filmului de ficțiune, artistic, a primit pe mână destinele cinematografiei naționale.

„Dacii” (1967) este primul lungmetraj regizat de Sergiu Nicolaescu, o superproducție istorică româno-franceză (realizată de Studioul Cinematografic București și Franco-London Film) după scenariul lui Titus Popovici.

Date esențiale despre film

• Premiera: 9 februarie 1967
• Durata: 102 minute
• Subiectul: Conflictul daco-roman din anul 87 e.n., dintre Decebal și împăratul Domițian.
• Distribuția principală: Amza Pellea (Decebal), Pierre Brice (Septimius Severus), Alexandru Herescu (Cotyso), György Kovács (Domițian), Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Dinică, Ion Besoiu, Mircea Albulescu.
• Succes de public: Peste 13 milioane de spectatori în România (locul 4 all-time în box-office-ul românesc)

Documentele financiare: „Pașaportul” adus de Henry Deutschmeister:

2630. Capodopera franco- romana : "Francois Villon, poetul vagabond"

     

,

PRIMA PARTE A FILMULUI AICI

  Am fost prezent la prima proiectie a acestei minuni cinematografice, dar in orasul meu. Culmea, in cea mai mare sala a orasului (500 de fotolii) eram deja foarte multi. Nicolaescu fiind celebru pentru filmele de epoca, de la "Dacii" la "Duelul " si "Ciuleandra", a fost o provocare incredibila acest film despre poetul national francez, filmata in Ro, cu actori Ro si manageriata, stapanita, creata de inegalabilul "Kurosawa al Romaniei", cum a fost poreclit, supranumit de catre criticii si cineastii occidentali.
  Citisem Villon, ii stiam povestea si a o vedea ecranizata astfel mi se parea o adevarata minune.
  Nu am fost dezamagit. 3 ore am paralizat pe scaunul de cinema, parca fiindu-mi frica sa nu pierd ceva miscandu-ma. La terminare ma durea ceafa, gatul. Am fost cu bunul meu prieten din copilarie, si el captivat de regizor si de subiect.
   Nu am putut vorbi la terminare. Mergeam si inca visam ce vazusem, tarziu am reusit sa scoatem ceva exclamatii de admiratie. Am fost efectiv impresionati de bogatia de imagini, de concentrarea infernala de actiune, intamplari,sentimente.
   Din originalul miniserial de 4 episoade facuse un film de 3 ore naucitor.
   Amandoi am conchis ca filmul era ceea ce trebuie, Villon era Villon. Asa cum il simtisem din baladele, poemele, opera lui incredibila.
   Ulterior, criticii francezi au recunoscut ca, desi blamasera lasarea poetului national pe mana unui strain spunand ca este o blasfemie, s a dovedit lozul castigator.
   In onoarea regizorului si e chipei sale, a realizarii incredibile, am facut o recenzie la sange, cu can-canuri, intamplari, finante, tehnica, tot ce poate contine productia unei capodopere artistice.
   Cititi, va rog:

„François Villon – Poetul vagabond” (1987)